3,719 matches
-
el tocmai se gândea să-și caute loc aiurea, cam lihnit de regimul lactat pe care îl ducea. Deprinsă să mănânce ia cliente, moșica nu putea suferi să gătească bucate și, când era liberă la ea acasă, lingea numai o ceașcă de lapte, ca o pisicuță . . . Lică., deoarece avea mare predilecție pentru duduia Mari, venea încă des pe acolo, primit mereu cu triluri de plăcere. Moșica nu încetase să supravegheze fetița și se duceau amândoi s-o vadă ca o pereche
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
de pămînt cîțiva din cei mai săraci din țară. 13. Haldeii au sfărîmat stîlpii de aramă din Casa Domnului, temeliile, marea de aramă care era în Casa Domnului și au dus arama în Babilon. 14. Au luat cenușarele, lopețile, mucărele, ceștile și toate uneltele de aramă cu care se făcea slujba. 15. Căpetenia străjerilor a mai luat și tigăile pentru cărbuni și lighenele, tot ce era de aur și tot ce era de argint. 16. Cei doi stîlpi, marea, și temeliile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
cu sosirea majordomului-casier care aducea, fără să provoace nici cel mai mic zgomot, ceșcuța de cafea neagră fierbinte, paharul de cristal cu suc de portocale, mica zaharniță și lingurița de argint, cafetiera tot de argint, dacă doamna ar fi dorit ceașca mai plină, pîinea prăjită, untul olandez și marmelada englezească. De cum Începeau să se audă sunetele vesele ale micului dejun, marmelada Întinsă pe pîine, lingurița mestecînd zahărul, ceșcuța pusă pe farfurie după fiecare sorbitură, felia de pîine prăjită cronțănind Între dinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
prea bine aceste ziduri uriașe de piatră, aceste ferestre Întunecoase și aceste bîrne ca niște trunchiuri de copaci; nu era la drept vorbind Îngrijorată, dar oricum se mai liniști cînd majordomul o conduse pînă la bucătărie, invitînd-o să bea o ceașcă de ceai și-i spuse că era o casă În stil castel și cum e casa unde stai dumneata, fată frumoasă? o Întrebă În timp ce spăla ceștile. Și tot el, majordomul acesta demn de familia Lastarria, deschise ușa, Îi pofti să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se mai liniști cînd majordomul o conduse pînă la bucătărie, invitînd-o să bea o ceașcă de ceai și-i spuse că era o casă În stil castel și cum e casa unde stai dumneata, fată frumoasă? o Întrebă În timp ce spăla ceștile. Și tot el, majordomul acesta demn de familia Lastarria, deschise ușa, Îi pofti să intre și dintre toate guvernantele puse ochii pe Vilma. Julius băgă de seamă de Îndată și-i făcu semn cu cotul Cinthei care tușea moartă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Cel puțin cinci se simțiră furnicate de un gînd cu păcat cînd i le oferi Vilmei, de ce nu? la urma urmei era regina. Celelalte urmăreau scena, dar fără să se uite: prea tinere și necoapte Încă, Își pironiseră ochii În fundul ceștilor și nu și-i mai ridicau pentru nimic În lume. Dar Vilma nu; Vilma a primit provocarea sau ce-o fi fost gestul ăsta, auzi, să-i dea ei primele felii de pîine prăjită, asta Însemna că-i face curte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și nu se Întîmpla nimic, nu-i cădea nici unul de parcă i-ar fi fost Încrustate În gingii. Ceru o cafea nu prea tare, cu două lingurițe de zahăr și tot nu se Întîmplă nimic. După cîteva minute, Vilma apăru aducînd ceașca de cafea și Santiago o salută spunîndu-i pe nume Într-un fel ciudat, mușcîndu-și buza de jos cînd pronunță Vil. Sălbatica, aflată prin apropiere, tuși ușor, parcă Înecîndu-se și se retrase, Vilma vărsă puțina cafea pe farfurioară. Pe la ora șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se culcase: nici o cută nu se vedea pe pijamaua lui. Susan, frumoasă ca Întotdeauna, stătea alături de el; ar fi vrut să găsească o soluție mai bună decît asta, mai ales pentru ca Julius să nu sufere. Dar el, mestecînd zahărul În ceașca de cafea, spuse, cu un glas mai blînd decît de obicei, că era timpul ca mucosul ăsta să nu mai stea tot timpul lipit de fustele guvernantei; prea era mereu printre servitori, ba stînd de vorbă cu grădinarul, ba cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nu voiau decît nori, dar bărbații stricaseră totul, era de ajuns să-i vezi stînd de vorbă, totul se transforma Într-o petrecere obișnuită, Într-un cocteil, În sfîrșit a apărut maica stareță, care pregătise un discurs. Lăsară pe masă ceștile de cacao fierbinte și se uitară la ea prin perdeaua de fum care mirosea Îngrozitor. Maica stareță a fost scurtă: le spuse că o nouă etapă Începea În viața lor; ca buni catolici, viața lor avea să fie o luptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Înainte, dar că totul se stricase odată cu apariția lui Morales cu ibricul lui uriaș de cacao fierbinte și se Înrăutățise cînd unchiul Juan Lucas și ceilalți bărbați au Început să fumeze; acum nu mai simțea nici un gol În stomac și ceașca de cacao era prea fierbinte și el s-a fript ca În fiecare dimineață la micul dejun: nu era nimic de făcut, trebuia să aștepte, poate În altă zi, la biserică... Maica stareță Își Încheie discursul vorbind despre necesitatea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lucruri despre pictura din Cuzco și / sau operele de artizanat din Ayacucho. După-amiaza venea cîte o englezoaică fandosită și cînd Julius se Întorcea de la școală, Îl primeau cu brațele deschise necontenind cu laudele În engleză și giugiulindu-l Între o ceașcă de ceai și o felie de pîine prăjită unsă cu marmeladă. Susan cumpărase o mulțime de servicii de ceai! Ce să vă mai spun! Se dădea În vînt după obiectele vechi... Și cît mai sofisticate. RÎnd pe rînd, Învățase toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu lapte te făceau să te gîndești - de ce oare? - că dicționarul nu consemnează durerea și caricatura cuvîntului, dimensiunile minuscule ale cuvîntului... Dacă i-ai fi văzut edificînd, cu firmitură de pîine rămasă Între dinții dezveliți Într-un zîmbet larg, cu ceștile de cafea cu lapte În fața lor, pe masă, pe Celso și Daniel cu cîteva clipe Înainte de a părăsi vechiul palat pentru a merge să edi... pe terenul de la marginea orașului. Sosi În sfîrșit și ziua În care doamna Îi anunță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
binelea sub jetul de apă al dușului matinal și ea Îl asculta cu plăcere. Trei sferturi de oră mai tîrziu, luau micul dejun toți trei În jurul măsuței și se sorbeau din ochi; micul dejun Însemna trei grepfruturi desfăcute pe farfurii, ceștile de cafea cu lapte fierbinte, acuma goale, feliile de pîine prăjită cu unt care mai rămăseseră, impregnate de grăsime și unse cu marmelada pe care aveau să se așeze muștele, deși, dat fiind că se aflau Într-o suite de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
peste tot cu un zîmbet fluturînd În colțul gurii, de parcă ar spune: și cu tavanul ăsta ce mai e, coană-mare? Arminda Îi invită să se așeze și se apropie cu ceainicul fierbinte, Îl pune pe masă și se duce după cești; trecînd pe lîngă Guadalupe, o Întreabă dacă vrea și ea și Julius crede că Guadalupe Îl urăște de moarte, fiindcă nici măcar nu răspunde. Arminda nu stăruie, cumătra Guadalupe nu e obișnuită să bea ceai după masă, e din ce În ce mai surdă. „Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Arminda nu stăruie, cumătra Guadalupe nu e obișnuită să bea ceai după masă, e din ce În ce mai surdă. „Ia să gustăm, poate că ceaiul ăsta ne prinde bine pentru drumul de Întoarcere“, spune Carlos, pufăind din țigară, În timp ce Arminda așază cele trei cești, niște cești grosolane și ciobite și Julius din nou o insultă cu privirea, simte, Își dă seama că o insultă, dar reacționează genial și zîmbește fericit, deși foarte tulburat și ridică ceașca cu amîndouă mîinile cînd ea se pregătește să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
stăruie, cumătra Guadalupe nu e obișnuită să bea ceai după masă, e din ce În ce mai surdă. „Ia să gustăm, poate că ceaiul ăsta ne prinde bine pentru drumul de Întoarcere“, spune Carlos, pufăind din țigară, În timp ce Arminda așază cele trei cești, niște cești grosolane și ciobite și Julius din nou o insultă cu privirea, simte, Își dă seama că o insultă, dar reacționează genial și zîmbește fericit, deși foarte tulburat și ridică ceașca cu amîndouă mîinile cînd ea se pregătește să-i toarne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pufăind din țigară, În timp ce Arminda așază cele trei cești, niște cești grosolane și ciobite și Julius din nou o insultă cu privirea, simte, Își dă seama că o insultă, dar reacționează genial și zîmbește fericit, deși foarte tulburat și ridică ceașca cu amîndouă mîinile cînd ea se pregătește să-i toarne ceaiul, de fapt nici n-ar putea rezista mai mult fără puțină cafea sau puțin ceai, Îi tremură mîinile, dar reușește să se stăpînească În timp ce ea Îl servește, reușește să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
amîndouă mîinile cînd ea se pregătește să-i toarne ceaiul, de fapt nici n-ar putea rezista mai mult fără puțină cafea sau puțin ceai, Îi tremură mîinile, dar reușește să se stăpînească În timp ce ea Îl servește, reușește să așeze ceașca pe masă fără să verse prea mult și o ridică apoi din nou și gustă și se frige și nu se plînge și spune că e foarte bun, dar Carlos, batjocoritor și cu nasul pe sus, nu schimbă cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se uita spre el, dar n-a mai apucat să-l vadă, fiindcă ceva negru s-a ivit În dreapta lui: părul răsfirat al Armindei, căzînd de-o parte și de alta a feței cînd s-a aplecat să soarbă din ceașcă fără să o ridice de pe masă, părul Armindei căzînd pe masă chiar lîngă chifla pe care uitase să i-o Întindă: „mănîncă, domnișorule“, ți-a spus, schimonosindu-și fața, În chip de zîmbet; te-a rugat să mănînci, spunînd că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Țanțoșa a Întrebat dacă i-au servit doamnei micul dejun. Celso și Daniel au răspuns că da, bineînțeles că da, dar cum ea Întotdeauna avea dreptate a strigat la ei că ce așteptau și de ce nu-i mai ofereau o ceașcă de ceai. Nilda i-a mulțumit și a Început să-i povestească o mulțime de Întîmplări din viața lui Julius. Majordomii s-au Înfierbîntat și-au servit și ei Încă o ceașcă de ceai, au oferit pîine tuturor: aveau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
așteptau și de ce nu-i mai ofereau o ceașcă de ceai. Nilda i-a mulțumit și a Început să-i povestească o mulțime de Întîmplări din viața lui Julius. Majordomii s-au Înfierbîntat și-au servit și ei Încă o ceașcă de ceai, au oferit pîine tuturor: aveau și ei Întîmplările lor, versiunile lor. Nilda Îi lăsa s-o Întrerupă, Îi asculta cu răbdare, dar Întotdeauna dădea versiunea finală și exactă a fiecărei Întîmplări. Între timp, Țanțoșa lua micul dejun În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Întins povestirile. Amintirile țîșneau ca dintr-un izvor nesecat, emoționante și Nilda vorbea și asculta cu niște ochi cît cepele. O amintire s-a Întîlnit În drumul ei cu numele Cinthiei și biata de ea a trebuit să lase jos ceașca și a izbucnit În lacrimi, „Cinthia, Cinthia“, spunea printre sughițuri. Dar amintirile au purtat-o la vremea cînd Julius mînca În mica lui sufragerie plină cu desene de animale celebre și Nilda a luat din nou ceașca și a zîmbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să lase jos ceașca și a izbucnit În lacrimi, „Cinthia, Cinthia“, spunea printre sughițuri. Dar amintirile au purtat-o la vremea cînd Julius mînca În mica lui sufragerie plină cu desene de animale celebre și Nilda a luat din nou ceașca și a zîmbit cu voioșie pînă cînd, Dumnezeu știe cum, a apărut din nou Cinthia și Bertha care o pieptăna și biata de ea a trebuit să lase să-i cadă ceașca din mînă pentru a evita ca sughițurile să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
animale celebre și Nilda a luat din nou ceașca și a zîmbit cu voioșie pînă cînd, Dumnezeu știe cum, a apărut din nou Cinthia și Bertha care o pieptăna și biata de ea a trebuit să lase să-i cadă ceașca din mînă pentru a evita ca sughițurile să-i aducă iarăși lacrimile În ochi și s-o copleșească, Carlos și-a dat seama de mecanismul sentimental al Nildei și a avut; grijă să povestească Întîmplări În care apărea numai Julius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Carlos și-a dat seama de mecanismul sentimental al Nildei și a avut; grijă să povestească Întîmplări În care apărea numai Julius. Celso le-a mai turnat ceai și reuniunea s-a Însuflețit din nou. Au acceptat cu toții Încă o ceașcă, În afară de Țanțoșa, care se cam săturase de atîtea povești și nu se simțea În largul ei, fiindcă nu găsea ocazia să se amestece și ea În vorbă. „Trecutul e Întotdeauna mai frumos“, a spus ea pe neașteptate, dar fără prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]