4,822 matches
-
trăsuricile lor colorate prin orașul subteran. Luminăția Sa ridicase o reședință de vară pe malul unui lac. Foișor, ziduri din șase rânduri de cărămidă, multe odăi și saloane, două holuri încăpătoare pardosite cu cărămizi puse pe cant și lustruite cu ceară de albine, scări interioare răsucite cu grație spre odăile de sus. Două statui din bronz, un arap și o negresă, așteptau la picioarele lor, oferind oaspeților tăvi cu fructe, nuci sau flori, după anotimp. Un cerdac încăpător în față și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de la brâu, îi scrise mult iubitei sale mame o scrisoare temperată, descriind, ceva mai poetic și oarecum vesel, groaznica furtună pe care o înfruntase, păstrând totuși pentru el lacrima vărsată, după care aplică pecetea mică, ovală, cu armele Văcăreștilor, pe ceara roșie proaspăt picurată. Intermezzo informativ: Printr-o bizară coincidență - formulă consacrată în relatările paranormale - o altă furtună prilejuia mărturisirile primadonei și dănțuitoarei Nanone într-o lungă epistolă adresată unei bune prietene din Londra. PASAJ RETRAS Drăgălașa mea amică de suflet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Închinare politică. - Închinare politică! Dacă o luăm așa, atunci și Ștefan cel Mare s-a Închinat... - O-ho! Și cum... Atât de... curent s-a Închinat, Încât de-atunci, Moldova nu mai are fereastră la Dunăre, la mare... - Da, bre! Ceara lui de-de-de Ștefan al nostru cel Mare și pe deasupra Sfânt, că rău a-ntors teleaga-n loc, de-a răsturnat-o, de-a rupt-o-n drum, cum zice și cântecul... Acuma, Între noi, bărbații: pot eu să spun, la clasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
spus că așa era moda pe-atunci - s-a prefăcut că se-nchină și Polonezilor și Turcilor și Ungurilor - dar i-a bătut el pe toți? - Ce să zic... - Drept: pe rând, pe câte unul, cu ajutorul celorlalți... Da, bre, hătu-i ceara ei de is-to-ri-e! Dacă așa ne-a fost nouă datul... Să ne dăm cu ghinișorul, să ne mai Închinăm - ca să nu pierim striviți, Înghițiți de scumpii noștri vecini... Și uite: au pierit ei, s-au topit Tătarii, s-au dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cum ar veni: sclavă... Dar cum să zmulg eu, salvator, oaia, aflată În gura Împuțită a lupului? Cum altfel, decât apucând-o bine de cealaltă parte, jumătate, să zicem, cum se mai zice: stăpânind-o bine de...» - Așa au făcut, ceara lor de... urși! Ce conta că adevărul istoric zicea că, la 1812, Turcul-Lup abia-și ținea bășinile, nu mai avea dinți În gură, cu-un dos de mână-l puneai jos? Ce conta că Lupul-Turc nu Înhățase oaia-moldovoaia - Ursul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
a luat-o ca să se întoarcă la locurile lor. De unde până atunci se ținuse tare, bărbatul și-a pierdut controlul și s-a prăbușit pe banchetă. Chipul îi era contorsionat din cauza durerii. Bill, tatăl lui Caitlin, galben la față ca ceara, dar cu ochii uscați, a venit și-a luat-o pe Milly de mânuță, distrăgându-i atenția de la suferința nemascată a lui Nick. Cu toate că Susan fusese întotdeauna prietena lui Nick - după ce avuseseră o legătură de scurtă durată în perioada în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
pentru ce? Ca să porți discuții intime despre formații de rock gotic și leacuri pentru coșuri până când puștiul împlinește optișpe ani și se cară pentru un an prin lume? Nu, mulțumesc. Eu n-aș face așa ceva nici să mă pici cu ceară. Alison a început să râdă. Și-ar fi dorit să poată să exprime gândurile așa de liber, numai că nu-i stătea în fire. Și tu? a zis Fiona întorcându-se către Susan. Ai supraviețuit week-end-ului cu teribila Jenny? Susan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
vieții. Nu va putea să mai pășească vreodată pe pământul imperiului. Dar bărbatul din Kom avea să se Întoarcă, spre a Împlini o răzbunare exemplară. CARTEA A DOUA Paradisul Asasinilor „În tine se găsesc toate: Paradisul [și calamaă, [tăblița de ceară cuă Infernul”. Omar KHAYYAM XV Au trecut șapte ani, șapte ani faști pentru Khayyam, ca și pentru imperiu, cei din urmă ani de pace. O masă așezată sub o boltă de viță, o carafă cu gâtul alungit pentru cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
putea să meargă din nou, Noghi a mea, să poată vorbi, să nu pățească nimic, deja suntem în ambulanță, exact ca acum, numai că atunci sirena era pornită și nu oprea la semafor, ea era inconștientă, o păpușă albă din ceară, cu fața împietrită de teroare sub masca de oxigen, ca și când ar fi ascultat o poveste de groază, al cărei sfârșit nu putea fi încă prevăzut, iar chipul ei cerea un final fericit, mami, dă-mi un final fericit, și Udi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mai avem lumânări rămase de la ultima pană de curent? — Cred că mai sunt în sertarul de la bucătărie. Naoko s-a dus la bucătărie, a deschis sertarul bufetului și a venit cu o lumânare mare. Am aprins-o, am picurat puțină ceară în scrumieră și am pus lumânarea, dreaptă. Reiko și-a aprins o țigară de la flacăra lumânării. Așa cum stăteam toți trei în jurul lumânării, învăluiți în liniștea desăvârșită, aveam impresia că n-am mai rămas decât noi, undeva la capătul lumii. Umbrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
pistoale păreau să se fi plictisit și, oricum, alt miros În afară de cel de piele udă nu se simțea. Apoi se așezară la o masă, exact În spatele răposatului rege pistolar, care zăcea pe podea arătÎnd ca propria-i caricatură făcută din ceară, cu mîini și chip gri de ceară, se așezară și Începură să cerceteze actele tuturor. Acum, că avea cămașa sfîșiată, se putea vedea că regele pistoalelor nu avea maiou și că tălpile de la pantofi Îi erau găurite. PĂrea foarte mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
oricum, alt miros În afară de cel de piele udă nu se simțea. Apoi se așezară la o masă, exact În spatele răposatului rege pistolar, care zăcea pe podea arătÎnd ca propria-i caricatură făcută din ceară, cu mîini și chip gri de ceară, se așezară și Începură să cerceteze actele tuturor. Acum, că avea cămașa sfîșiată, se putea vedea că regele pistoalelor nu avea maiou și că tălpile de la pantofi Îi erau găurite. PĂrea foarte mic și demn de milă pe podeaua aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
un tanc. Era Încîntat de ce debitase. Acum chiar că se băgase În adevărata metafizică spaniolă. — Bea ceva din partea casei, Îmi spuse. Trebuie să scrii o povestire despre asta. MĂ gîndeam la bărbatul cu pistolul cu apă, cu mîinile ca de ceară și chipul la fel, ca de ceară, cu brațele desfăcute larg și picioarele Întinse, și chiar că semăna puțin cu un fluture. Dar, știți, nu prea mult, totuși. Dar nici a om nu prea arăta. Semăna mai degrabă cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
chiar că se băgase În adevărata metafizică spaniolă. — Bea ceva din partea casei, Îmi spuse. Trebuie să scrii o povestire despre asta. MĂ gîndeam la bărbatul cu pistolul cu apă, cu mîinile ca de ceară și chipul la fel, ca de ceară, cu brațele desfăcute larg și picioarele Întinse, și chiar că semăna puțin cu un fluture. Dar, știți, nu prea mult, totuși. Dar nici a om nu prea arăta. Semăna mai degrabă cu o vrabie moartă. — Un gin tonic, spusei. — Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
puneam În plic ca să-mi poată trimite Înapoi povestirea, cupoane pe care le păstram Într-o cutie persană mică și lăcuită, care avea o ilustrație pornografică În interior. Dispăruseră toate. Le băgase pe toate În valiză. Nici măcar batonul roșu de ceară cu care-mi sigilam scrisorile nu mai era. Stăteam și mă uitam la ilustrația din interiorul cutiei, observînd supradimensionarea curioasă a anumitor părți, chestie care caracterizează pornografia, și-mi amintesc că mă gîndeam la cît de mult mă dezgustă fotografiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
apoi În momentele de reflecție, cu cealaltă mână scoase din jiletcă o cutie mică de aur și argint, poate o tabacheră sau o cutiuță de medicamente, cu capacul Împodobit cu o agată. Pe masa barului ardea o lumânare mică de ceară, și Agliè, ca din Întâmplare, apropie cutioara de ea. Am văzut că la căldură agata nu se mai distingea și În locul ei apărea o miniatură foarte fină, În verde-albăstrui și auriu, reprezentând o păstoriță cu un coșuleț de flori. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
să-i iubească pe ingineri. La Deutsches Museum Înveți totul și despre minerit: cobori pe o scară și intri Într-o mină, cu tot ceea ce trebuie, galerii, ascensoare pentru oameni și cai, niște intestine prin care se târăsc copilandri (de ceară, sper) cu chipuri emaciate și frustrate. Străbați coridoare Întunecoase și interminabile, te oprești pe marginea unor puțuri fără fund, simți frig În oase și aproape că percepi mirosul gazului de mină. Scara unu pe unu. Bâjbâiam printr-o galerie secundară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cu colțurile rotunjite. Pe fundal, ca Într-un muzeu Grévin - Însă imaginea care-mi răsărise În minte În seara aceea a fost cea altarului pe care-l văzusem la Rio În cortul umbanda -, două statui În mărime aproape naturală, de ceară, Îmbrăcate Într-un material scânteietor care mi se păru demn de cel mai slab recuziter. Una reprezenta o femeie pe un tron, cu o rochie imaculată, sau aproape, presărată cu paiete. Deasupra ei atârnau, suspendate de niște fire, niște creaturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
războinicul și pe cei doi adolescenți Încununați cu lauri, băiatul azuriu și fata roz... Evoluau cu mișcări de Înot grațioase, ca și cum ar fi fost În elementul lor. Era greu de stabilit dacă era vorba de niște modele din plastic, din ceară sau de făpturi vii, asta și pentru că lichidul, fiind ușor tulbure, nu lăsa să se vadă dacă slaba suflare ce-i anima era efect optic sau realitate. „Parcă cresc de la o zi la alta”, zise Agliè. În fiece dimineață vasele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
îi pusese în palmă un măr colbuit dar dolofan. Păvăluț ștersese mărul cu migală, îl așezase pe o năframă albă și îl vânduse. Cu prețul luat cumpărase patru mere mai mititele. Le frecase de nădragi până luciră ca date cu ceară și le așezase din nou pe năframă. În felul acesta încropise flăcăul o avere frumușică - încât lumea nici nu se uimi prea tare când berarul Ciuc îl tocmi pentru fata lui... Au început să se coacă viile și peste tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
către ușile deschise ale cavoului. Se făceau ultimele pregătiri pentru primirea noului locatar: mătușa Mizi fusese mutată la un loc soțul ei, doctorul Popescu. Chiar în centrul capelei, pe catafalc, ne aștepta Gicu. Dormise bine, iar acum era galben ca ceara de nerăbdare. În sfârșit, sosiră aproape toți membrii clanului, mai puțin Cristina, care-i purta ranchiună pentru îi spusese cândva să nu mai bată aiurea coclaurile celea. La început, vizitatorii se arătară cam sfioși; mai mult se îngrijiră de cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
a Bunicului. Îl atinseră sfioși, apoi luându-și-o în cap, începură să se joace cu degetele groase și galbene, aplecați peste marginea sicriului. Parcă și mirosul emanat de mort era tot unul de lumânare, dar de lumânare adevărată, de ceară, iar nu de parafină. În cele din urmă începu și slujba oficiată de bătrânii colegi ai Bunicului. Și, în timp ce cântau În veci pomenirea lui, fetele răposatului, preotese și ele, îi lipeau lumânărele de jur-împrejurul sicriului, chiar pe buza scândurii. Patriarhul, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
decât plicticoase. Reculegîndu-se puțin din stupoare, interveni amical și în franțuzește, căutând să calmeze pe Tănăsescu, care se îndîrjea din ce în ce mai tare: ― Eu nu permit nimănui!... Oricine ar fi!... Să fie și Dumnezeu, eu nu permit!... Titu Herdelea se făcuse ca ceara, și de indignare, și de emoție, își dădu îndată seama că amestecul lui, oricât de firesc omenește, a fost insolit. Totuși, nu-i părea rău. Spre a nu ațâța scandalul și a nu se expune să fie într-adevăr arestat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu odăi înalte și afumate (cîte o sobă Siena în fiecare), cu pereții acoperiți de icoane pe sticlă, stranii, multicolore și miraculoase, altele de metal, crucifixuri și mobilă veche cu aplicații de bronz, în casa aceea se mișcau figurine de ceară: câteva babe identice ca înfățișare, un bătrân cu părul complet alb. Totul vopsit, contorsionat, nenatural. O casă veche, muiată în tăcere (și până și tăcerea siropoasă de muzică. Wajda ar fi plimbat aparatul pe pereții crăpați, cu stucatura căzută, pe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
oamenilor de Neanderthal sau de Cro-Mangon lipseau aproape cu desăvârșire, în schimb femeile se puteau lăuda cu niște săculeți mamari de toată frumusețea pe pieptul costeliv. Nu era greu de înțeles matriarhatul. Subsolul se termina cu peștera artificială, migălită în ceară, cu lilieci mumificați atârnând de pereți. La cotitură ne-am oprit și ne-am sărutat; în lacul limpede, plin de reverberații, apa picura dintr-o stalactită cu țeava de metal în interior. Am urcat scările spre parter. Tot holul era
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]