3,025 matches
-
voiaj mașina de ras, prosopul, câteva perechi de ciorapi și alte lucruri indispensabile unei călătorii, ieși valvârtej pe ușă. Era o dimineață caldă, senină. Păsările ciripeau În frunzișul neașteptat de verde. Insectele zburau, rotindu-se În lumina sinilie ce se cernea printre crengile copacilor postați la marginea trotuarului. Noimann trăgea cu nesaț aerul proaspăt În piept, care se răspândea Înăuntrul lui ca un balsam binefăcător, curățindu-i fiecare celulă, fiecare atom de mâzga adunată de-a lungul nopții ... Contemplându-și umbra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
-ncheagă-n clipa viitoare... Să prindem firul rupt cândva De firul care-l toarce vrerea, Că nu există nicăierea Pas, care locului să stea... E greu oricând, chiar și visând În nopțile târzii de iarnă, Când norii deși încep să cearnă, Dar viața nu-i...decât arzând...
E GREU... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83793_a_85118]
-
Prin care treci nestavilită undă Și-alintul tău a început să doară, Tăișu-i, mai adânc să mă pătrundă; Mi-e carnea sfârtecată de durere Și sufletu-mi dogoare de infern, Ochiul tristeții împietrit mă cere, Ploi de cenușă peste mine cern; Înspăimântat, îmi caut o cărare, Dar nu mai știu pe unde s-o apuc, E-o grea și dulce parcă-ntunecare Iar pașii mei, doar înspre tine duc; Nespusul chin, cum poate să cuprindă Atât de dulce împăcare-n el Și
FR?M?NT?RI by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83797_a_85122]
-
Elena - și durerile lor nu erau deloc împreunate - nu erau una și aceeași. Mini privi iar pe Lenora. După primul moment de satisfacție, se turburase din nou. Ceva cenușiu i se așternuse pe față, ca și cum o sită i-ar fi cernut cenușă pe subt piele. Se săltase pe canapea, sprijinindu-se așa de tare pe un braț, cu toată greutatea trupului nevolnic, că îi simțeai brațul parcă scârțâind. Era în ea o voință de a nu-și pierde cunoștința și, totuși
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
pentru a deveni fiecare un resort inițial de activitate nouă: Lenora în sanatoriul ei! Mika-Le prin dedalurile traiului ei. Elena Drăgănescu în locuința ei somptuoasă, dar prea nouă - Hallipa, cel care lucrase pământul și purtase cizme trainice de lut, acum cernut prin sita orașului, cutreiera cu picioare de argilă în căutarea casei ele închiriat. Tradiția era nimicită și poate toi uși Doru Hallipa, cel ca o epavă, încă mai păstra tradiția legîndu-se cu mătușica Eliza, logodnica de odinioară. Se rupsese de
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
trecut, unde avioanele sahibilor au aruncat cu bombe drept pedeapsă. Sau măcar liniștea prevestitoare de rău. Toată dimineața, căruța mersese în această atmosferă, încărcată de o teamă groasă ca laptele. O tăcere ca asta se așterne în timp. S-a cernut asupra acestor locuri încetul cu încetul, izvorâtă din cele întâmplate aici în ultimele luni. Punjabul este grânarul Rajului englez, dar și locul de unde se fac recrutările pentru armată. Această zonă de câmpie întinsă, traversată de canale de irigație și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mână, îmbrățișați pășim în vis, Ne reclădim într-o poveste de iubire, Cu aripi de lumină zburăm în paradis, Troiene-nghețate? Sunt doar în amintire. Pe trupul meu flămând renasc palmele tale, Văpăi de dor atâta vreme surghiunite, Dragostea-și cerne peste noi albe petale, Buze arzând șoptesc tăceri indefinite. Nici ieri, nici mâine nu există în iubire, Pe firul timpului stau clipe suspendate... Ne deșteptăm în zori zâmbind a împlinire. Ninsorile de altădată sunt uitate! Liniște neliniștită într-un amurg
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
tăcere Din uriașe inimi de martiri, Dar flori renasc din chinuri și durere, Nădejdi răsar din lacrimi în priviri. Din inima de soare, foc și lavă Ce bate ne-ntreruptă în tării Mă copleșește cald un imn de slavă Să-mi cearnă stele-n iernile pustii. Se răstignește-n veșnicii pe cruce, O inimă cât un ocean de dor Ce-mi ocrotește pașii la răscruce Și mă veghează, drept și iertător. Din stropii grei de sânge-n mângâiere, Lumina și iubirea mă-nsoțesc
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
de vise. Răsărit Spre răsărit, soarele, retezat pe jumătate, dă să se ridice în albăstrimea cețoasă a cerului, care bătea, pe alocuri, în plumburiu, chiciura scânteia curat din înălțimea salcâmilor și, la câte-o adiere mai puternică de vânt se cernea în pânze subțiri peste el. Crâmpeie Lacrimile de plumb ale cerului, trezesc în suflet mișcări ondulatorii, așezat pe ramurile unei clipe, crâmpeie de teamă, suspinul ce se prelinge pe frunze îi stinge frica și-l îmbată cu o picătură din
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
timid un vis de ceară, Doar un regret că nunta din cer s-a terminat; Din zorii fără scâncet, alunecând spre seară O nuntă a durerii și-a-ntâiului păcat... O lacrimă-n noapte Cerul își frământă nedumnezeirea, Peste toate cerne praful de pe nori; Ai ucis în noapte vise și iubirea Eu m-am veștejit galben până-n zori. Degetele plâng pe clapele arse, Frige nepăsarea ochilor parșivi, Strigă nesimțirea în ciudate farse, Ochii mei albaștri te privesc naivi. Lacrima se roagă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
iubită mamă! Eu mă hrănesc cu amagiri și vise! Annei! Când luna se arată la fereastră, încerc s-adorm cu dorurile mele, Iar gândul, ca o pasăre măiastră, Mă poartă către tine printre stele... Și orele se duc, noaptea se cerne în dimineți cu ten de chihlimbar; Eu mă trezesc cu lacrimi printre perne, Le simt pe buze gustul lor amar. Așa trăiesc, din amăgiri și vise, în lumea asta poate e banal, Dar eu visez cu pleoapele deschise Un colț
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
plângă Iar zilele-s cu iz de primăvară, Vreau mâna ta încet, să mă atingă, Să îmi culeagă visele de seară. Vom fi copii pentru încă o iarnă Ne-or îngheța cuvintele în muguri, Când cerul va începe iar să cearnă Vom înflori fără să știm noi, singuri.! De vor privi la noi îndrăgostiții Și curioșii ,vrând ca să ne vadă, S-or întreba prin gândurile minții De suntem floare sau suntem zăpadă... Odisee Hai Penelopa, țese-mi timpul Și fă-mi
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Ce se zbate să iasă la iveală din trupul meu Zdrențuit de-o iubire eternă. Astăzi, cred c-ai închis în sufletul tău Chinul unei iubiri ce rătăcește în spațiu și timp, Alergând pe aripa nemuririi și privind tâmp Cum cerne prin minte sentimente amare căzând în hău. Toată viața vom zbura mână-n mână printre aștri Murmurând... Nu suntem singuri! Și fiecare va murmura: "Tu nu ești singur în eternitatea noastră". Seiful Vieții în seiful vieții găsești Mii de-ntrebări
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
-ntrebări fără răspuns. De ce când norii sunt triști, Iși deschid brațele Și prind în palmele reci lacrimi fierbinți ce cad despletite pe umerii bătrânei Geea la care cu uimire privești ! Uluită privești în oglindă Timpul... încerci iarăși să descifrezi Răspunsuri cernute prin sita vieții, înălțate pe pedestalul sorții! Un gând s-a născut sub munții de vise Din rotundul Științei, în zori, se ivise. în trupurile fierbinți ce se scurg prin Jgheabul unei inimi lichefiate! în seiful vieții găsești Marea Carte
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Otilia Doina Rusan, născută Coman, 25 III 1942 , Timișoara) „Tata era din Banat, satul Murani, de lângă Vin ga. Mama era din Blandiana, o comună la câțiva kilometri de Vințul de Jos, spre munte. Tata a făcut teologia și Dreptul la Cern ăuți, dar eu îl țin minte doar ca preot. Mama a rămas orfană la 17 ani, c u cinci frați mai mici, pe care i‐ a crescut, așa cum mai târziu ne‐ a crescut pe mine și pe sora mea muncind
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
mei străbate Ca luna printre ramuri vestejite. E‐ un cântec vechi din vremuri fericite, Din lumi cu visuri roze colorate, De brațul mamei tainic legănate și‐ ncetișor pe sânu‐i adormite. Îl cântă‐ n vânt un flașnetar pe stradă. Se cern prin toamnă fulgii de zăpadă Ca‐ n sufletu‐ mi aducerile‐aminte... ...și‐ ascult... și sorb motivul cantilenei.. și‐ n dorul vremilor de mai nainte, Mă frige‐ o lacrimă din colțul genei. UNEI FEMEI Vezi tu o slabă rază ce s
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
sub palele de vânt, Din candela ce‐ ți pune un nimb pe chipul sfânt. Se‐ apleacă brațul crucii pe ochii tăi închiși și fulguie pe păru‐ți petale de caiși. Adânc îți este somnul!.. Vor trece ani în șir, Va cerne vremea colbul, va șterge amintiri, Dar tu‐ mi rămâi în suflet cu graiul tău cel blând Pe‐ altarul jertfei tale mă închin pios plângând. (Din „La cumpăna anilor”) DOR Sunt multe doruri mai profunde poate, Mai arzânde, mai pline de
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
curte și a alergat să dea o mână de ajutor moașei să coboare, apoi a însoțit-o în dormitor, unde a lăsat-o plin de speranță. Era ajunul Crăciunului. Un vânt năprasnic făcea să danseze fulgii de zăpadă ce se cerneau fără încetare de două zile. Vântul biciuia cu putere și spulbera zăpada așternută într-un strat gros toienind toate cărările și grădinile satului. Venea Crăciunul, și-n toate casele oamenii erau adunați în jurul focului din sobele mari cu plită, preocupați
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93396]
-
însă în continuare cu fulgi mari. În casă era acum liniște. Erau cu toții fascinați și uluiți de ceea ce primiseră în dar de la Moș Crăciun. Focul arde în soba mare de teracotă. Jarul aruncă umbre magice pe pereții camerei. Pendula-și cerne lin orele cu TIC -TAC-ul ei melodios. Am senzația că-mi amintesc nașterea mea, filmul venirii mele pe lume. M-am născut deci într-o casă mare, boierească, o casă cu bibliotecă, cu penddulă și chaise - longue. O casă cu
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93396]
-
sunt pictați în picioare și în costume de ceremonial. Pictorul care a lucrat tabloul votiv a corectat pe cât posibil defectele fizice ale voievodului, cum ni-l descria Ion Neculce: ,,om nu prea înalt (...) gras, burduhos și bătrân (...) și care își cernea barba”<footnote Ion Neculce, op. cit., p. 80 footnote>. Gheorghe Duca este un bărbat de statură înaltă, cam de 50 de ani cu o înfățișare agreabilă, cu îmbrăcămintea bogată. Peste caftanul verde brodat cu flori de aur, el poartă o mantie
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
întorceau să-și caute stăpânii... O mână caldă străbate prin aripa timpului. Mă ajută să mă ridic. Simt căldura cum îmi răscolește cele mai ascunse interioare și întreb ștergându-mi ochii cu palma stângă: -Doamne, cât timp s-o fi cernut de când am adormit pe duna asta albă de nisip? Vopseaua e în fiecare Ce-i clocotul acesta? Ca un răspuns, Dumnezeu ne adoptă, fii ai unui alt cer din care abia așteaptă flămânzii să se înfrupte. Zi de zi, întrebările
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
De trei luni o cåutam în sus în zare în vânt o adulmecam îi descântam cu-o amintire de când era mare Atingerea ei îmi fåcea obrazul roșu când în mâinile-mi tremurânde se topea pufoaså și rece era Vers alb cernut în privire hlamidå a zeilor pe umårul meu ai venit Caldå înfrigurare
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1631]
-
de mama alintați, Pe cînd ea dansează în soare. De mă-ntunec la fața, dau ploaie cu gheață Ce-albește cîmpia-n ropot de sunet, Și-apoi dintr-o dată, dizolv gheața-n apă, Si zbor mai departe în zarva de tunet. Cern grele zapezi, peste munți și livezi Și brazii sihaștri se-apleacă cu vaier; În somn pernă mea e stratul de nea, Iar vîntul mă strînge în brațe de aer. Pe bolta senina, stă fulger lumină, Ce din 'nalt îmi croiește
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
ora 6:45 a.m. Chipul vicepreședintelui Liu strălucește brusc. Ridurile încep să i se întindă și mușchii feței se relaxează. Se instalează veșnicia. Când inima lui mare încetează să mai bată, aproape că zâmbește. În liniștea profundă, începe să se cearnă omătul. Vântul se oprește din văicărit și copacii nu mai tremură. China zace în nemișcare. Soții Mao stau în soarele dimineții savurându-și ceaiul de crizantemă, în timp ce Fang, noua secretară și amantă a lui Mao, îi dă acestuia raportul privitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
sunt sub ordinele lui, apoi el știe mult mai bine rusește, doar e rus - și nici nu mă simțeam obligat... «Ți-e frică să nu te dovedesc», zice el. Îi spun că n-are cu ce mă „dovedi”: Întâi mă cernuse Gestapoul; după aceea SSI-ul, după aceea Siguranța - dacă ar fi fost ceva de găsit, ar fi găsit ei, nu l-ar fi așteptat pe șeful de post din Vatici... El Însă nu și nu, că el vrea să știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]