6,424 matches
-
luna și luminoasă ca vara. Poate cu genunchii puțin juliți și cu pistrui pe vârful cârn, dar totuși drăgălași și zâmbitoare. Cât era ziua de lungă, alerga după fluturi cu aripi diafane, privea printre gene mijite cerul ce-și împrăștia cerneala în văzduh și desena nori imaginari care erau balauri, zmei, dihănii înfricoșătoare sau zâne uneori. Cânta fetița cântece numai de ea înțelese, alerga desculță prin roua dimineților, adormea legănată de vânturi călduțe și de vise plăsmuite în umbra pleoapelor. Când
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
oameni și poeți. Sîrbu Oana, clasa a VI-a Școala Gimnazială nr.24 Timișoara Timiș profesor coordonator Sîrbu Simona Șoaptele speranței Ochii-mi se pierdeau în imensitatea unor picături argintii ce loveau pământul parcă infinit, parcă plâns din cauza biciuirilor de cerneală. Soarele ca o portocală dispăruse demult într-o pătură cenușie și tristă de nori, la fel ca sufletul meu. Inima dorea să se aventureze în afara pieptului meu înălbit de spaimă, iar picături reci de sudoare mi se prelingeau lin pe
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
sfârșit. Timpul zbura în goană pe acele ceasornicului. Clasa a V-a și o nouă viață, o nouă metaforă a gândirii, era pregătită să mă cunoască. Eu, însă, nu eram. Pașii îmi tremurau încet prin cercurile umede ale ploii de cerneală, mai aveam doar câteva cercuri de foc ale acelor ceasornicului și aveam sămi cunosc noua viață. Poarta grea a școlii mă aștepta fără milă, fără să îmi dea posibilitatea de a mă întoarce. Un pas, doi...am trecut! După colț
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
lui. Femeile se aliniaseră pe lângă pereți, în timp ce bărbații se îngrămădiseră în jurul copilului și puneau uneltele de scrib în mâinile lui micuțe. Degetele lui se curbau pe noile perii pentru trestie și a apucat un vas rotund pe care se amestecau cernelurile. Apoi a luat o bucată de papirus și s-a jucat cu el cu ambele mâini de parcă era un evantai, iar Nakht-re a fost foarte încântat de asta și l-a declarat născut pentru această meserie. Așa a fost el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
bătut piețele în căutarea celor mai bune coșuri pentru hainele lui, a unor sandale care să reziste și a unei cutii perfecte în care să-și țină instrumentele. A tocmit un sculptor care să-i facă o plăcuță pentru amestecat cernelurile. Nakht-re a plănuit un banchet fastuos în cinstea plecării lui Re-mose și i-a dăruit un set de instrumente foarte prețios. Ochii lui Re-mose se măriseră de bucurie la gândul că pleca în lume și vorbea despre călătoria lui ori de câte ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
există alte amprente În afară de ale tale, spuse el, Înapoindu-i biletul găsit asupra cadavrului. - Nici măcar cele ale lui Gildas? Întrebă ea cu glas scăzut. Asta ar Însemna că cineva i l-a pus În mînă după ce a murit? - Se poate. Cerneala folosită este dintre cele mai obișnuite, hîrtia de asemenea. Tipii de la laborator n-au putut scoate mai mult, Îmi pare rău. Marie dădu din cap și Îi Întinse lui Franck o altă pungă de plastic ce conținea un telefon mobil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
intrigă: un minuscul colț de hîrtie ieșea de sub trupul lui Nicolas. Dădu ordin să se continuie operațiunea de degajare a trupurilor și recuperă niște foi marcate de umezeală care se părea că fuseseră aruncate acolo Împreună cu cele două victime. Deși cerneala era decolorată, iar scrisul aproape ilizibil, recunoscu pe dată marginile rupte, care dovedeau că era vorba de paginile lipsă din registrul personal al bătrînului Pérec. Cu veșmintele și părul turtite de suflul palelor, numeroși localnici veniseră să asiste la decolarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
scoase de Marie și de Lucas, venind parcă de sub pămînt. Aveau, drept martori, doar șase uriași de granit. * * * Cei doi polițiști Încetară curînd să mai strige. Grota era de acum umplută pe trei sferturi cu apă, o apă neagră ca cerneala. - Cu siguranță mai există o soluție, murmură Marie. - Nu Întotdeauna, răspunse Încetișor Lucas. Fixă lanterna Într-o spărtură a peretelui de piatră, se apropie de Marie gata s-o atingă și Îi mîngîie chipul cu privirea. - Nu mi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
luă volumul și i-l Întinse cu un zîmbet triumfător. El o deschise și frunzări paginile cu o mișcare rapidă a degetului mare. O expresie ciudată se așternu pe chipul lui. - Ce mai e? - Simpatică, zise el, Întinzîndu-i cartea, zeflemitor. Cerneala trebuie că era din aceea simpatică. Toate paginile erau albe. - S-a gîndit Într-adevăr la tot, mormăi ea, uluită. - Da. Nu vrea să-și bage cineva nasul În dedesubturile castelului. - Totuși nu-l putem dărîma piatră cu piatră. - Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
primară din Charny, chiar de la Început, Michel fusese izbit de cruzimea băieților. E drept că erau fii de țărani, adică mici animale, Încă aproape de natură. Totuși, te uluia cu ce naturalețe voioasă, instinctivă, Înfigeau În broaște vârful compasului sau penița; cerneala violetă se răspândea sub pielea bietului animal, care murea Încetul cu Încetul, prin sufocare. Băieții se strângeau În cerc, Îi urmăreau agonia cu ochi strălucitori. O altă distracție favorită era să taie cu foarfecele cornițele melcilor. Întreaga sensibilitate a melcului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cu lucruri „DE FĂCUT” e scrisă pe o bucată de hârtie prinsă cu piuneze pe perete, și îmi aduce aminte de lucrurile pe care am de gând să le fac. Adevărul e că a cam început să se îngălbenească - iar cerneala din capul listei s-a deschis atât de tare că abia mai pot citi ce scrie. Dar îmi dă un sentiment plăcut de organizare. Ar cam trebui să tai câteva dintre primele lucruri de pe listă, îmi dau seama. Vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
-mi invit niște prieteni. Și să mă apuc de un hobby. Când n-o să mă mai stresez chiar așa de tare cu munca. Mă uit la enumerările și mai recente de pe listă - poate în jur de un an -, a căror cerneală e încă albastră. 41. Să plec în concediu ? 42. Să dau o petrecere ? 43. LĂPTAR ?? Mă holbez la listă cu ușoară frustrare. Cum e posibil să nu fi făcut nimic de pe listă ? Arunc stiloul supărată și aprind ceainicul electric, rezistând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
seama că i l-am înlocuit cu altul. Trebuia să-mi închipui că nu poate fi chiar atât de idioată... — Nu știu ce i-ai făcut. Suflă un nor de fum și deschide ușa dormitorului. Dar arată minunat. Iar mica pată de cerneală de pe tiv a dispărut complet ! E ca nou ! — Da. Răsuflu ușurată. Păi... asta-i treaba mea, nu ? O urmez în dormitor, unde o femeie subțire cu păr blond înfoiat, jeanși albi și centură cu lanț de aur în talie îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de iluminare În care simțeam că nu se poate să mă pierd. Rakhmiel era foarte Învățat, dar la ce bun? Fiecare colțișor din apartamentul lui era ticsit de cărți. În fiecare dimineață, Rakhmiel se așeza la birou și scria cu cerneală verde. Rakhmiel nu era nici voinic și nici prea sănătos, totuși avea un fizic care‑ți atrăgea atenția - compact și dens, un tip samavolnic, tiranic, inflexibil, Îndărătnic. Își forma o părere o dată pentru totdeauna, În legătură cu sute de subiecte, și poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Pe urmă a predat la „London School of Economics”. Mai târziu a devenit profesor la Oxford și Își Împărțea timpul Între Anglia și America. Era autorul unui mare număr de cărți erudite. Scria zilnic, copios, excesiv și fără ezitări, cu cerneala lui verde. „Intelectualii” erau subiectul lui principal, iar În stil era johnsonian. Uneori, Îți amintea de Edmund Burke, dar În cea mai mare parte auzeai tonul lui Samuel Johnson. Nu văd nimic greșit În asta. Provocarea pe care ți‑o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
lui Henry James și Dickens. Istoria Romei a lui Gibbon și Istoria Angliei lui Hume, precum și enciclopedii ale religiilor și munți de cărți de sociologie. Bune să‑ți proptească storul când se defectează coarda de ridicat, glumeam eu. Era și cerneală verde. Nu folosea nici o altă culoare. Verdele era marca lui de fabrică. Ravelstein s‑a tăvălit de râs când am ajuns aici. Mi‑a spus: - Așa vreau să mă tratezi și pe mine. Exact așa. Să mă arăți cum mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
un oarecare fast, o execuție mai onorabilă... Pentru că el nu e obligat să participe, dar, cu prezența sa, ar contribui, ar ajuta mult... ARTUR (Furios.): Haimanalelor! Derbedeilor! Nu vedeți un ban! Am să fac o plângere. Adu-mi hârtie și cerneală! GARDIANUL: Să nu faceți asta! Noi n-am avut niciodată plângeri... ARTUR: Am să spun tot! Am să dezvălui tot! GARDIANUL: Domnule, ne distrugeți... Gândiți-vă și la noi. ARTUR: Am să spun tot adevărul! GARDIANUL: Cine are nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ceva de aici... ARTUR: Nu cer cine știe ce. Altfel mor degeaba. GARDIANUL: Unde ne aflăm? La dracu’? ARTUR: Sigur! Puțină decență! GARDIANUL (Antrenat.): Puțin temperament! ARTUR: Eu n-am nimic de pierdut. Am să-i demasc! GARDIANUL: S-aduc hârtie și cerneală? ARTUR: Adu! GARDIANUL: Aduc! ARTUR: Trimitem hârtii în tot orașul! Se vor deschide ferestrele. Vor pocni ușile din încheieturi! GARDIANUL (Victorios.): Va sta ploaia! Vom salva orașul! ARTUR: Va sta ploaia! Va sta ploaia! (Entuziasmați și înduioșați, cei doi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
mine... CĂLĂUL: Ce te legi de copii? Ce te legi de capete? Ce te legi de osândiți? Parcă nu știi cum se schimbă locurile... GARDIANUL: Mucles! De azi înainte vom începe o viață nouă! Deviza noastră va fi: hârtie și cerneală! ARTUR: Hârtie și cerneală! GARDIANUL: Mă duc să le-aduc! (Iese.) Hârtie și cerneală! ACTUL II (ARTUR și CĂLĂUL au rămas singuri; primul este relaxat, entuziasmat; al doilea este abătut și soarbe des din sticla pe care a păstrat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
legi de copii? Ce te legi de capete? Ce te legi de osândiți? Parcă nu știi cum se schimbă locurile... GARDIANUL: Mucles! De azi înainte vom începe o viață nouă! Deviza noastră va fi: hârtie și cerneală! ARTUR: Hârtie și cerneală! GARDIANUL: Mă duc să le-aduc! (Iese.) Hârtie și cerneală! ACTUL II (ARTUR și CĂLĂUL au rămas singuri; primul este relaxat, entuziasmat; al doilea este abătut și soarbe des din sticla pe care a păstrat-o.). CĂLĂUL: Nu e bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
legi de osândiți? Parcă nu știi cum se schimbă locurile... GARDIANUL: Mucles! De azi înainte vom începe o viață nouă! Deviza noastră va fi: hârtie și cerneală! ARTUR: Hârtie și cerneală! GARDIANUL: Mă duc să le-aduc! (Iese.) Hârtie și cerneală! ACTUL II (ARTUR și CĂLĂUL au rămas singuri; primul este relaxat, entuziasmat; al doilea este abătut și soarbe des din sticla pe care a păstrat-o.). CĂLĂUL: Nu e bine să începeți cu plângeri... Nu e bine... Mai aveți atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
bătrân și că are mintea slabă și l-ați împins. Doar știți că nu-i întreg la minte? Cum să fie întreg la minte când toată viața a stat închis cu deținuții? ARTUR (Timid.): Eu am cerut doar hârtie și cerneală... CĂLĂUL: Și credeți că e puțin? Ei n-o să-ntrebe-ntâi „de ce se plânge ăsta”, nu, ci or să zică „de unde a avut ăsta hârtie și cerneală” și Bruno ce-o să zică? „Eu i le-am adus.” Și ei ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
a stat închis cu deținuții? ARTUR (Timid.): Eu am cerut doar hârtie și cerneală... CĂLĂUL: Și credeți că e puțin? Ei n-o să-ntrebe-ntâi „de ce se plânge ăsta”, nu, ci or să zică „de unde a avut ăsta hârtie și cerneală” și Bruno ce-o să zică? „Eu i le-am adus.” Și ei ce-o să zică? „El e capul plângerii, că le-a adus.” Și s-a zis cu Bruno. Și copiii lui tușesc, tușesc... ARTUR: Grubi! (Îl bate pe ceafă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
o să zică? „El e capul plângerii, că le-a adus.” Și s-a zis cu Bruno. Și copiii lui tușesc, tușesc... ARTUR: Grubi! (Îl bate pe ceafă.) Nu e totul pierdut. Am să zic că am avut eu hârtie și cerneală... Căi le-am ținut ascunse. CĂLĂUL: Să nu spuneți asta! Că e mai rău decât o plângere. Că ei vor zice „De ce nu l-a păzit Bruno pe deținut? De ce a lăsat asupra lui uneltele diavolului? Că la noi neglijența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
atât de bun... Acum trebuie să te bucuri de tine însuți, să te odihnești, să fii singur cu tine... Fii calm, ai încredere în mine, închide ochii, numără până la un milion... Ridică toporul, se pregătește să lovească.) GARDIANUL: Hârtie și cerneală! (ARTUR ridică mirat capul, securea se înfige în buturugă.) GARDIANUL (Perplex, intuind totul.): Grubi! CĂLĂUL (Tremurând de enervare.): Grubi! Grubi! Acu’ se vine? GARDIANUL: Grubi! Ai înnebunit? (ARTUR și-a revenit din starea hipiotică; își masează mușchii, face mișcări de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]