29,232 matches
-
făcut în noaptea aceea ce nu ar fi putut face nici o mie de Vlazi la un loc! Da. De cum a pus capul pe pernă și-a imaginat, pas cu pas, cărarea ce duce în vîrful dealului și, de acolo, la cetate. Ajuns la gardul cu care, din porunca domnului Nicanor, erau împrejmuite toate ruinele, pentru a nu se prăvăli cumva bolovani peste oi sau vaci, s-a oprit. S-a oprit ca să judece și să vadă ce e de făcut, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
găini. Ia, mă, ceva, că ai să crapi de foame acolo! Măcar niște pere, de colo! Și-i făcu semn cu ochiul. Și, iacă așa, nici nu trecuse bine o jumătate de ceas, cînd, pe poteca ce urca spre ruinele cetății de pe Dealul Ursului, se zărea grupul căutătorilor de comori în marș neîntrerupt. Tomiță încă nu venise, așa că deocamdată nu erau decît Ilinca, Virgil, Vlad și Bărzăunul. În fruntea tuturor mergea vaca, pe care o mînau toți, din toate părțile. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
poieniță mică din apropiere, mai urcară puțin, trecură peste gard și se opriră drept în mijlocul ruinelor. De fapt nu mai erau decît niște urme de ziduri străvechi, multe dintre ele acoperite cu pămînt. Peste tot liniște deplină și singurătate. De jur-împrejurul cetății, pădure de brazi și fagi. Doar pe coasta ce dădea spre sat, crescuseră printre stînci și rîpe niște copaci piperniciți și strîmbi. * Ei, și acum de unde începem? întrebă nerăbdător Bărzăunul. Stați că vă arăt eu, sări imediat Virgil, sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
și nimeri cu ei chiar în ochii străinului care intrase mai înainte. Acesta ședea pe un scaun și privea zîmbind spre ei. Pe biroul lui Nicanor se putea vedea, rezemată de o vază cu flori, tăblița luată de Bărzăun de la cetate. Nu era un semn bun pentru nimeni. Lîngă birou, alături de domnul Nicanor, se mai aflau doi străini pe care nimeni din grup nu-i mai văzuse vreodată. Unul purta ochelari fumurii, iar celălalt un fel de barbă scurtă și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
să-i mai fie teamă. Așa aflară copiii că străinul care le dăduse ciocolată era Președintele Consiliului județean, iar ceilalți doi nu erau alții decît cei mai renumiți arheologi de la Iași, veniți în sat special pentru a face cercetări la cetatea de pe Dealul Ursului, în vederea restaurării. Cînd aflară că tăblița fusese găsită chiar în zidul cetății și că mai rămăseseră încă două acolo, săriră în sus. Să mergem imediat acolo! spuse repezit cel cu barbă. Nu cumva să dispară! Nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Președintele Consiliului județean, iar ceilalți doi nu erau alții decît cei mai renumiți arheologi de la Iași, veniți în sat special pentru a face cercetări la cetatea de pe Dealul Ursului, în vederea restaurării. Cînd aflară că tăblița fusese găsită chiar în zidul cetății și că mai rămăseseră încă două acolo, săriră în sus. Să mergem imediat acolo! spuse repezit cel cu barbă. Nu cumva să dispară! Nu le ia nimeni! îl asigură, stăpîn pe situație, Bărzăunul. Le-am ascuns eu bine sub niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ascuți cuțitul cu ele?? Și ochelaristul rămase o clipă cu gura căscată, de parcă ar fi înghițit un ac. Apoi începu să-i turuie gura ca o pocnitoare: Păi tu știi, puștiule, că tăblițele astea poartă inscripții pe ele de la zidirea cetății, de aproape o mie de ani, și că-s mai de preț decît dacă ar fi de aur? Eeei!... făcu Bărzăunul grozav de mirat. Chiar așa? Păi! continuă străinul umflîndu-și gușa și uitîndu-se la tăbliță de parcă atunci ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
nu se mai temura totuși de asprimea vocii domnului Nicanor. Încet-încet își ridicară privirile spe el, dar cu mult mai mare respect ca pînă atunci. Degeaba l-au crezut ei așa și așa. Domnul Nicanor avusese dreptate! Haidem cu toții la cetate! spuse președintele. Să vedem locul unde au fost găsite și să le luăm și pe celelalte. Cine știe ce surprize ne mai așteaptă? Lîngă primărie erau trase două mașini negre. Intrară în ele și copiii, lăfăindu-se pe pernele moi și, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
în poiana de la poalele dealului. Acolo, stînd singur pe o cioată, în apropierea vacii, putea fi văzut Vlad citind cu mare interes "Winnetou". Primi și el o ciocolată din partea președintelui, fu pus repede în temă și invitat să meargă la cetate. Dar... vaca... se îngrijoră el. Lasă vaca fără teamă, îi spuse rîzînd un șofer. O păzim noi, că tot nu putem urca cu mașinile pînă sus. Mulțumesc frumos, zise el fericit și intră în grup. Nu-și găsi alt loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
el apucînd-o de mînă. Și Ilinca găsi cu cale că are, într-adevăr, nevoie de ajutorul lui Virgil, mai ales că pantofiorii o cam strîngeau. Și chiar din acea clipă s-a ținut mereu de brațul său pînă sus, la cetate. Unde se vede că nu toate întâmplările se petrec din întîmplare T icu, căruia toți cunoscuții îi spun Bărzăunul încă de cînd avea vreo 3-4 ani și era un fel de mogîldeață pistruiată și neastîmpărată, a terminat și clasa a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cine știe?... Tu nu știi cît îs de superstițioși moșnegii? Ori poate o fi știind el ce-o fi știind. Și tot el mi-a zis că apa lacului izvorăște din gropniță și, dacă mergi pe albia ei, ajungi la cetatea din Dealul Ursului. Na, că m-ai dat gata, făcu Virgil dezumflat. O fi poate vorba de Peștera Liliecilor, bă macaroană, ce-mi tot bați capul cu Gropnița?! Auzi tu, ce-a mai scornit; gropniță! Ptiu, că învechit mai poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
au intrat zilele-n sac?... Mergem mîine... ori poimîine... ori în altă zi, cînd o fi cald și frumos, ca și azi. Plecăm de dimineață, cu tot ce trebuie și facem, încaltea, o treabă ca lumea, nu ca atunci la cetate... Ori nu-ți mai aduci aminte? Voi, ăștia mai mari, vă dădeați grozavi mereu, mai ales Vlad, și mă țineați pe mine la distanță ca pe un burete pucios... Și cine a descoperit, mă rog, pînă la urmă cele mai multe lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
să nu luăm și fete? îl întrerupse Virgil cu ton de harțag. Tu ești într-o ureche? ripostă Bărzăunul îndărătnic. Cum să luăm fete?... Nu-ți mai aduci aminte cîte ponoase ne-a făcut Ilinca atunci cînd am săpat la cetatea din deal? Eu unul... Ce ponoase, dom'le? Tu nu vezi că mesteci urzici?... Ce ți-a făcut Ilinca?... Ce dacă-i fată? Nu ține pasul cu noi la greu? Dacă vrea să meargă, să meargă! Așa-i frumos! Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
-i spune așa? întrebă Ilinca. Pentru că de sus, de-acolo, vedeți voi? și Bărzăunul întinse degetul spre vîrful stîncii, unde se afla pîlcul acela mic de brazi, s-a aruncat în prăpastie domnița Oleana, grozav de frumoasă, fiica pîrcălabului de la Cetatea Neamțului, care fusese răpită de turci. Ei, taci! strigă Ilinca înfiorîndu-se. Chiar așa? Pe cuvîntul meu, întări Bărzăunul. Așa scrie-n carte. Și cînd anume? întrebă Virgil. Cînd?... Nu spune exact cînd... răspunse Bărzăunul cu părere de rău că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Zi mai repede! se rugă Nuțu. Păi cum?... Turcii au răpit-o pe domniță în timp ce tatăl său era plecat cu armata să lupte împotriva tătarilor și voiau s-o ducă în țara lor. S-au rătăcit însă, fugind de oștenii cetății, și au nimerit acolo, în vîrful pietrei. Cum naiba să nimerești acolo? se arătă nedumerit Virgil. Dar ce, turcii puteau să zboare? Vlad trase un hohot prelung de rîs întinzîndu-i mîna lui Virgil, să-l felicite pentru o asemenea glumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
relatare a lui Nuțu, s-a dus în vizită la Iancu Răgălie, cumnatul Bărzăunului, care era și arheolog pe deasupra, autor al unor lucrări de specialitate considerate foarte importante mai ales de către Pompiliu Stănescu. Tot Iancu Răgălie începuse săpăturile și la cetatea de pe Dealul Ursului și, într-o conferință pe care o ținuse îndată după aceea la căminul cultural, tunase și fulgerase împotriva "mucoșilor" care umblă după comori ca niște bezmetici și produc mari pagube în patrimoniul arheologic național. Tot în aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
o bucurie eternă, o viață de suferințe și nădejdi. Noaptea lui Michelangelo, de la muzeul din Florența, roagă pe cei care trec pe lângă ea să vorbească în șoaptă, pentru că nu vrea să fie trezită și să vadă durerile și răul din cetate. Amintim și tragicul din creațiile lui Auguste Rodin, precum grupul Burghezii din Calais și fascinanta Danaida, prăbușită. În pictură, absurdul uman, sub cele mai diverse manifestări, a fost relevat mai ales de triada: Jeronymus Bosch (Grădina plăcerilor, Judecata de apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
cumpără țări. Musa, la urechile căruia și-a plâns fiica siluită contele trădător. El e? El. Și, sincer, mă mir că ai auzit de Julián. Iuda al Spaniei. Exact. Numai că nu maurilor generici și anonimi le deschide el porțile cetății, ci lui Musa, maurul cu ochi verzi... Verzi? Asta nu mi-ai spus până acum. Pentru că nu era cazul. Numai că acum, la pagina x și minutul y al înregistrării, ei devin verzi, ca ai mamei lui, o creștină, se
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
întâlnesc, ca-ntr-o tapiserie, miros de Atlantic, de nisip, de gând frumos, putrezit sub un palmier... Pe sub oraș se întind albercas, cisternele din care apa hrănește portocalul abia înfiripat prin acequias, venele subțiri și albastre ale Andaluziei. E o cetate de vise, înțelegi? Un spațiu dezrobit de timp. Numai cer, fără genuni, fără hăuri care sug viața din frunza care adie parfum. Numai cer. Știu, tu te plimbi prin patio-uri în care s-au iubit sultane și califi, te
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
altul, care i l-am împroșcat cu venin lui Al-Walid, care mă rog zi și noapte să pier sfâșiat de ciumă, de fiare, de oamenii lui, de oamenii mei, ce-mi mai pasă... Eu mi-am purtat războinicii până la porțile Cetății Parfumurilor, pentru gloria lui Allah și a lui Al Walid Abdalmelek, după mine au botezat muntele Jabal Tariq, eu i-am dus pe dreptcredincioși la izbândă, eu am visat zi și noapte cum în iadul păgânilor arde sufletul lui Isabel
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
din nou... 38. Și din nou A fost odată ca niciodată o poveste cu multe episoade. Cu prea multe episoade. O poveste sută la sută contem porană și definitiv anatomopatologică în care nu e loc de bâzdâcuri și muze și cetăți în ruină, că în ruină e totul. De la emiri la prințese și de la seraiuri la stații de tramvai. Nu mort, încă, dar necrozat, mâncat, cariat, cu atipii, cu probe plecate la laborator, studiate la laborator, distruse, făcute poveste, puse în
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
biografia lui Radu Mercea, care nu ar afișa decât un „entuziasm de compensație”, pentru că, se știe, dacă tatăl a mâncat aguridă, fiul trebuie să-și îngrijească foarte bine dinții, ca să nu i se strepezească... Ar exista, zice, în prăfuita revistă Cetatea Moldovei, o notă în care apare numele unui anume student, Mercea, între participanții la un festin dat în cinstea șefului politic local care patrona respectiva publicație. Și cum strămoșii noștri ne-au lăsat moștenire celebra învățătură scripta manent (scrisul rămâne
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
Henric al IV-lea. După asasinarea regelui în 1610, aflându-se într-un total dezacord cu văduva acestuia, Maria de Medici, Sully va părăsi viața publică și politică. Moderând tratativele de pace între cardinalul Richelieu și protestanți (hughenoți), în urma asediului cetăților La Rochelle și Montauban (1627-1628), S. va primi drept răsplată, în anul 1634, titlul de Mareșal al Franței. 39 Prințesa Marguerite de Valois ("Regina Margot", 1553 1615), fiica lui Henric al II-lea și a Caterinei de Medici, sora lui
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
dacă n-ai cu ce să-l stingi la momentul potrivit. De vrei să trăiești bine muncește și pătimește. Nu tânji una-una după odihnă că te vei odihni mult mâine, poimâine.... Bârfa-i necurată răutate, când își face loc în cetate. Fericit cel ce știe să-și confecționeze singur jucăriile, acele mici flecuștețe de care noi toți avem nevoie. Important e să găsești ceea ce nu poți vedea ori se vede prea puțin, nu ceea ce este la vedere. Pentru ca să blochezi calea uitării
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
doritor de celebritate care a dat foc templului Zeiței Artemisa din Efes (una din cele șapte minuni ale Antichității), în anul 356 î.Ch. chiar anul nașterii lui Alexandru cel Mare care în anul 333 î.Ch., intrând triumfător în cetatea Efesului, a restaurat templul zeiței. 21 August Weismann (1834-19149), biolog german, a dezvoltat concepția potrivit căreia moștenirea se bazează pe nemurirea plasmei germinative și pe ideea că evoluția este un fenomen dependent de diferite achiziții de-a lungul a numeroase
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]