2,402 matches
-
că va ajunge o frumusețe a vremii, ceea ce s-a și întâmplat. Pictori și sculptori au luat-o ca model în operele lor. Cu toată experiența ei, a avut o dezamăgire erotică, întrucât Diogene din Sinope (412-323 î.H.), filosof cinic care, potrivit legendei, locuia într-un butoi iar ziua umbla cu felinarul aprins în căutarea omului adevărat, a ignorat-o. O altă dezamăgire a avut-o cu Xenocrates (ca și Phryne), unul dintre discipolii lui Platon, pe care, cu toată
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
care eșuează în dorința lui de a ajunge în lumea aristocratică a Parisului și care, doborât de eșec, încearcă să se sinucidă. Îl salvează Herrera (Vautrin, Jacques Collin, un ocnaș evadat, poreclit "Înșeală moartea"), meșter în arta construirii falselor identități, cinic, pentru care oamenii sunt marionete pe care le mânuiește după propria voință. Cu o viață ratată, Herrera-Vautrin își compensează eșecurile vieții în susținerea parvenirii lui Lucien ce devine amantul aristocratelor, una dintre acestea fiind doamna D'Espard. Ajuns în lumea
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
păpuși din cârpe, dacă o să iubesc din nou această lume, și dacă o să învăț să mint cu candoare! Și când voi fi iar mare, voi Ține în palma dreaptă două stele și voi deveni cea mai dulce și cea mai cinică femeie... Dacă o să vorbesc în noaptea asta în somn, o voi face probabil pentru a-mi povesti dorința de a evada într-un cer unde să găsesc... liniștea! Dacă în noaptea următoare voi vorbi iarăși în somn, o voi face
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
voi face păpuși din cârpe, dacă o să iubesc din nou această lume și dacă o să învăț să mint cu candoare! Și când voi fi iar mare, voi Ține în palma dreaptă două stele și voi deveni cea mai dulce și cinică femeieă CINE SUNT EU?! Cineva, nu știu cine, este ascuns la mine în vis. Nu are chip, nu are de ce! Nu are ce căuta pentru că la mine în vis nu este loc pentru nimeni!!! Dacă o să vorbesc în noaptea asta în somn
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
un suflet bun, dar să nu-l calci pe sistem! Un partener de afaceri din Țara Sfântă nu a înțeles de ce nu vrea moldoveanul un câștig rapid, cu meseriașe exotice, aduse anume de el aici pentru politicieni plictisiți și cartofori cinici. „Apăi io așa nu vreau! Ce-ar zice mama să afle că fac nelegiuiri la han?...” Și a trebuit să se despartă ca apa de foc. „Măi Ionică măăăi, tu ești un băiet așa bun, măăăi, da ce gheșeft sî
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
cititorii cunoscători ai acestui gen. Ne aflăm în prezența a ceea ce Genette numește o "pastișă satirică", care diferă de pastișă prin prezența indicilor de distanțare meniți să discalifice enunțarea și pe enunțătorul ei (în ocurență un naiv sau un cleric cinic care ar abuza de popor). Acest tip de enunțare presupune un echilibru delicat între conformitatea cu discursul parodiat și distanțarea de acesta. În acest text, firul narativ se supune regulilor genului hagiografic, însă, în același timp, cititorului îi sunt adresate
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
conținutul monologului care stabilește un fel de plan de bătaie. Ultima frază (Et coetera, vechea placă) ridică unele întrebări. Este imposibil ca Solal să i-o fi spus interlocutoarei sale, deoarece face eforturi ca să pară patetic. Prin urmare, acest comentariu cinic trebuie să i se atribuie naratorului. Cu toate acestea, el nu introduce o ruptură față de ceea ce precede, pentru că reflectă punctul de vedere al personajului. ▪ 6.1 (1)-(2): Dubla folosire a sintagmei un văl albăstrui denotă contrastul dintre folosirea determinantului
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
mai ales în numele - în unele cazuri în memoria - celor care n-au putut să fugă, pentru că brusc a dispărut orice refugiu, din calea tancurilor, mitralierelor, obuzelor. Ți se pare patetic, nu-i așa, cititorule sănătos? Dacă da, închide cartea. E cinic să vrei să cunoști oameni, pacienți și medici, comportamente, reacții emoționale într un spital. Ar fi cinic, dacă ai veni din afară. Dacă însă ești dinăuntru, dacă ești un egal, dacă ești legitim acolo, încetează să mai fie. Ar fi
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
a dispărut orice refugiu, din calea tancurilor, mitralierelor, obuzelor. Ți se pare patetic, nu-i așa, cititorule sănătos? Dacă da, închide cartea. E cinic să vrei să cunoști oameni, pacienți și medici, comportamente, reacții emoționale într un spital. Ar fi cinic, dacă ai veni din afară. Dacă însă ești dinăuntru, dacă ești un egal, dacă ești legitim acolo, încetează să mai fie. Ar fi superficial, frivol, imoral să vrei să faci un act de cunoaștere, în deplină gratuitate a lui, care
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
fi invocat, cum știm, și în articolul lui I. Rusu, apărut la 1838 în Foaia pentru minte. C. Negruzzi afirma, în aceeași vreme, că semnele chirilice sunt „cârligate și țapoșe“, iar Heliade vedea ironic în ele o expresie a filozofiei cinice, „cătând ca Diogen plin de noroi la frumusețele și dășărtăciunea lumei“. Cât de tributare epocii sunt asemenea aprecieri și cât de labil e, în sine, criteriul estetic, nu mai e nevoie s-o spun. Dacă în deceniul 4 al secolului
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
asemenea, punea sub semnul întrebării talentul literar al lui Petru Dumitriu. Mărturisirile fostei soții i s-au părut lui Gheorghiu-Dej nesincere și caraghioase. Constatarea amară că Petru Dumitriu ajunsese "marele scriitor", iar ea dispăruse din peisajul literar a fost adnotată cinic de Gheorghiu-Dej: "Te-a tras pe sfoară tov. tău întru excrocherii!"29. De asemenea, la încercarea ei de a-l prezenta pe Petru Dumitriu ca pe un adversar al Occidentului, liderul PMR a comentat sec: "Să te creadă proștii!": "De
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
fost capabil de altruismul de a recunoaște că viitorul era al celor mulți și, cum altfel, exploatați. Niște înscenări tipice regimului comunist sunt considerate acte de reparație morală, iar vina acuzaților ar fi atât de mare, încât merită o exclamație cinică: "Nebunie, ca să fii cruțător". Între naivitate și compromis Oare chiar credea Călinescu tot ce scria? Putea un intelectual subțire și cu maliția spiritului critic, ca el, să îi prefere pe Gheorghiu-Dej și pe Ana Pauker unor Iuliu Maniu sau Dinu
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
zilnic la gulerul cămășii, sub cusături, în păr și după urechi. Gîndul că aș putea să iau unu de la vreun coleg mi-a limitat pornirile de a mă juca împreună cu ceilalți. în schimb, păduchioșii și rîioșii erau dezinvolți și, pe deasupra, cinici. Amenințau, șantajau, speriau. Erau în stare să-ți arunce unul (ținut în vreo cutiuță) pe haine, apoi să se mire, strigînd și tropoind, că „uite ce are cutare!” Prelungită în anii liceului și ai facultății, obsesia păduchilor a făcut din
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
al începutului de veac XX, cît și pe cel agonal. Lumea sa e, de fapt, lumea lui Caragiale marcată de imensa dramă din 1907, de frămîntările de dinaintea războiului balcanic, apoi ale celui mondial. O lume din ce în ce mai egoistă, mai venală, mai cinică. Jovialității, entuziasmului, generozității i-au urmat, de fiecare dată, decepția, întristarea. Dezamăgit, îmbătrînit sufletește, Caragiale moare departe de țară, în „exil”. Asaltat pretimpuriu de aceleași stări, Bacovia trăiește în „exilul interior”, căci „exil” e cînd te lovești de incomprehensiunea celorlalți
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Mai aveți londonezi de îngropat, hei, mai aveți londonezi de îngropat?" (1:145). Orășenii, văzându-l și crezând că este infectat cu ciumă, fug din calea lui. Aceste relatări sunt, desigur, în tradiția scurtelor povestiri comice medievale, grosolane și adeseori cinice. În acest caz, umorul este încadrat de un dans al morții personificat. Dar în imaginea distanțată a trecutului absolut a morții se poate detecta prezentul inconcluziv al jurnalismului narativ al erei în descrierea, de exemplu, a cârciumarului: "era un cetățean
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
știm astăzi că nu ungurii (singurii actori politici corecți și loiali celor pe care îi reprezintă - adică cetățenii români de etnie maghiară) sunt sursa tuturor relelor și neîmplinirilor noastre, ci "clonele lui Mitică", ectoplasmele lipsite de coloană vertebrală și onoare, cinici și corupți, bipezi fără scrupule și caracter. Asemeni rozătoarelor mutante născute în preajma unui reactor atomic, ele s-au răspândit rapid în patru zări, ducând morbul pierzaniei peste tot. Nu, acești "mitici" nu au în mod necesar, toți, buletin de capitală
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
infractori care știau că doar rețelele bazate pe complicitate și șantaj sunt capabile să supraviețuiască în haos. Ceea ce s-a și întâmplat: jefuirea sălbatică a resurselor, batjocorirea legii, instabilitate politică, creștere economică de fațadă, pe banii repatriați ai "căpșunarilor", abandonarea cinică a intereselor provinciei (pentru a nu da prilejul devierii discuției spre chestiuni marginale, tehnică tipică colaboratorilor sau ofițerilor poliției politice a dictaturii, care dinamitează discuțiile din mass-media, am evitat termenul mai realist de "provincii") în favoarea unui centru corupt și generator
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
și, mai nou, a Sucevei) sunt efecte ale impotenței și relei credințe care au animat clasa politică ieșeană de la căderea comunismului încoace. Polul sărăciei în Europa este aici (comuna Lungani), și deconturile economice și simbolice ale acestei decăderi sunt aruncate cinic tot pe spinarea noastră, a votanților. Alegerile europarlamentare ar fi fost ocazia ca oameni competenți dintr-un centru universitar de prestigiu să ne reprezinte și să ne promoveze interesele prin declanșarea unor operațiuni de finanțare pentru dezvoltarea regională, prin inserția
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
lunar, 10.000 de euro, numai la noi se mai găsesc. Pe acest fundal, escrocheriile tovarășului Bondrea (fostă fiară comunistă, șef de personal și mâna dreaptă a Elenei Ceaușescu, care are pe conștiință zeci de mii de tinere destine strivite cinic în anii '80) sau hoția și banditismul celebrului impostor academic, cu toate cărțile scrise de "negrii" din ograda proprie, care s-a autointitulat rector, transformând o universitate privată importantă într-o asociație familială de jefuit și extorcat (de unde și porecla
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
l-a declanșat efectiv. Și despre această încercare merită vorbit. În nenumărate rânduri în ultimii ani, tovarășul Pleșiță, una din întruchipările diavolești ale trecutului ceaușist care a sfidat buna cuviință și dreptatea în ultimele două decenii, ne-a arătat rânjind cinic, din spatele maculat al ecranului de la OTV, labele sale pătate de sânge cu conștiința veselă a impunității. Deși a avut prezența de spirit să se care în iad înainte de anunțarea Nobelului pentru literatură, fantoma acestui satrap ucigaș, imun la remușcări, tratat
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
precum forța de rezistență, acuitatea și disciplina, și, mai ales, coeziunea insuflată de José Mourinho legiunii sale intermilaneze. Cel care se autodesemnează semi-ironic drept " Alesul" (amintindu-ne, înțepător și petilant, că "nici Iisus n-a fost iubit de toată lumea"!), portughezul cinic și șfichiuitor a demonstrat că e cel mai bun antrenor de pe planetă chiar și unui sceptic acid ca mine, care nu prea agrează acest gen iritant de autopromovare agresivă. Deja nu mai are importanță dacă va reuși Inter-ul condus
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
oops!, altă similitudine, cu bugetul alocat culturii de primarul Iașului!). Asta e soarta campionilor, ce să-i faci! 13 mai 2010 Luni, președintele țării, care cuplează vioi și neconstituțional și funcția de stăpân al guvernului, ne anunța sec și oarecum cinic: țara e în colaps, urmează curbe de sacrificiu! Marți, reporteri isterizați se aruncau viermuind la Iași pe cadavrul unei biete tinere pictorițe, cuminte și talentată, ucisă cu bestialitate, chiar de ziua ei, de un psihopat lăsat în libertate de niște
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
astăzi nu putem decât să o repetăm nostalgici deja și noi: "Mi-aș dori ca mâine să fie ca astăzi..." 18 decembrie 2010 Cu câteva zile în urmă, la conferința sa de presă, președintele Traian Băsescu anunța, în stilul său cinic și ultimativ, că guvernul va lua măsuri pentru "flexibilizarea pieței muncii" în România, astfel încât să crească competitivitatea și eficiența producției în anemica noastră economie națională. De fapt, este vorba de un proiect de modificare a Codului Muncii, pus în dezbatere
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
apoi, salariile au fost returnate. Greviștii celebri din manualele de istorie erau oameni îmbrăcați la costum și cu pălarie, normali, hrăniți și decenți, nu masa hăituită și disperată de azi a "oamenilor muncii", batjocorită de o clasă politică hrăpăreață și cinică. Dacă va fi adoptat, acest Cod al Muncii (la care va fi adăugată legea de modificare a Statutului Funcționarului Public) ne va întoarce la condițiile de muncă și de trai de la finalul secolului XIX, în vremurile satanice ale capitalismului sălbatic
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
un secol și un sfert și pe care culegerea coordonată de Cătălin Cioabă le întemeiază și le amplifică: și-a repudiat Eminescu volumul de versuri, singurul editat în timpul vieții și alcătuit, fără avizul său, de Maiorescu? L-a împiedicat acesta, cinic, cu bună- știință, să se căsătorească cu Veronica Micle, atunci când aceasta a rămas văduvă? A sedus-o, cu adevărat, Caragiale pe Veronica? Chiar a "murit Eminescu de foame, întreaga lui viață"? (vorba unui aspirant la bacalaureat) Era el, cum spune
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]