2,486 matches
-
de foarte departe, vocea Profesorului. Și ieri după-amiază a fost un ceai plicticos, veniseră trei dame de la Societatea Ortodoxă, și Sophie nu-și terminase dichisurile și a trimis-o pe ea să le converseze. Stăteau toate trei țepene ca trei ciori și mohorâte ca la o înmormântare, și din da și nu și vai-vai n-a fost prea ușor să le scoată. În fine, a reușit să dezghețe atmosfera, a apărut Sophie, care și-a luat rolul de gazdă în
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
tenis, înoată în piscină, urcă pe munte, da, da, de ce nu ! De ce nu, și-aici ai găsit un cusur ? Dă-mi voie să te contrazic, madam Delcă ! Adică de ce crezi dumneata că e mai bine să te îmbraci ca o cioară în negru, să umbli numai pe la parastase și să păzești nepoții, fără ca nimeni măcar să ți mulțumească ? De ce preferi acest mod de viață ? De ce, tocmai pentru că la bătrânețe ești mai urât, să nu fii cochet îmbrăcată - un masaj, o îngrijire cosmetică
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Dacă lumina ar fi stinsă, Mihai și-ar lăsa capul pe spate, sprijinit de fotoliu și ar închide ochii. Senzația de ireal e tot mai prezentă în el. Parcă-i din nou la mansardă, în blocul Yanis din Parcul cu Ciori și ascultă lecțiile Doamnei Ana date unui "armăsar tînăr și nărăvaș, care trebuie dresat"... Spune-mi, Mihai, afară de plimbarea cu barca și de drumul cu troleibuzul nu-ți mai amintești și altceva? Da! ar vrea Mihai să exclame. Îmi amintesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Ana îi făcea programul fiecărei seri. "Cînd se termină recitalul, numai bine termin și eu treaba la teatru, că-ntotdeauna măturăm sala după spectacol, să nu deranjăm dimineața repetițiile; mă aștepți la intrarea actorilor, să venim împreună la Parcul cu Ciori", spunea cu oarecare ironie, aluzie la prima seară cînd, traversînd parcul, Mihai s-a trezit găinățat pe frunte de ciorile cuibărite în vîrful unor copaci. Acum, simțindu-și mîna atinsă tot mai des, caută cu privirea spre tînăra de alături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
măturăm sala după spectacol, să nu deranjăm dimineața repetițiile; mă aștepți la intrarea actorilor, să venim împreună la Parcul cu Ciori", spunea cu oarecare ironie, aluzie la prima seară cînd, traversînd parcul, Mihai s-a trezit găinățat pe frunte de ciorile cuibărite în vîrful unor copaci. Acum, simțindu-și mîna atinsă tot mai des, caută cu privirea spre tînăra de alături, care-i surîde fericită de fiecare dată, iar uneori îi strînge mîna mai cu putere, ca o îndrăgostită, scoțîndu-l încete-încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
mămica îmi vorbea de multe ori de ea, dar numai în șoaptă; nici nu știu dacă venise de la Canal, sau fusese luată a doua oară. Mult timp s-a șoptit prin București că ea a compus cîntecul La Parcul cu Ciori, spune Doris cu mîndrie, apoi începe să cînte încet, cu o voce de soprană alto: "La Parcul cu Ciori/ De vrei ca să zbori,/ Te-așteaptă să mori/ Zdrobit pînă-n zori"... Să nu cumva să vă pună naiba să-l cîntați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
sau fusese luată a doua oară. Mult timp s-a șoptit prin București că ea a compus cîntecul La Parcul cu Ciori, spune Doris cu mîndrie, apoi începe să cînte încet, cu o voce de soprană alto: "La Parcul cu Ciori/ De vrei ca să zbori,/ Te-așteaptă să mori/ Zdrobit pînă-n zori"... Să nu cumva să vă pună naiba să-l cîntați, că se mai fac și alte canale... șoptește ea ca un ordin, apoi discuția trece la expoziția de acuarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
hoteluri din stațiune, duce un drum îngust, cu urme de asfalt pe alocuri. De o parte, arătura de toamnă, cu rădăcini de porumb întoarse către cerul plumburiu. De cealaltă, liziera de salcîmi și plopi, cu crengile pline de cuiburi de cioară. Printre copaci, răzbește zgomotul mării. Apoi liziera se îngustează, pînă se termină cu niște tufari. Urmează țărmul: înalt și abrupt, din care, jos, la bază, mușcă mereu valuri uriașe. O mare vînătă și un cer greu, de plumb se împreunează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Hotărît brusc, mînat de dorința ce-l domină, se întoarce pe drumul cu urme de asfalt. Pustiu. Rămas fără sprijin, cerul pare să se surpe asupra malului sub care se zbuciumă valurile. Peste liziera de salcîmi, se rotesc sute de ciori; din cauza lor, Mihai nu mai aude marea. Croncănitul înfiorător din jurul său îi dă impresia că aceste biete zburătoare ridicole se cred corbi și văd în el un cadavru, asupra căruia se vor repezi din clipă în clipă. Ar vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
aceea, dar nici nu l-a respins și se bucura cînd, începînd de a doua zi, îl vedea c-o așteaptă să iasă de la teatru, s-o conducă pînă acasă, deși ea stătea aprope, chiar în centru. Și croncăne-o cioară văzduhul umplîndu-l,/Palatul prințesei e azi cuib de ciori", a declamat Mihai într-o seară înainte de-a-și lua rămas bun în ușa de metal. "Scrii versuri?", l-a întrebat Doamna Ana. "Ca orice moldovean", a surîs Mihai. "Mîine sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
bucura cînd, începînd de a doua zi, îl vedea c-o așteaptă să iasă de la teatru, s-o conducă pînă acasă, deși ea stătea aprope, chiar în centru. Și croncăne-o cioară văzduhul umplîndu-l,/Palatul prințesei e azi cuib de ciori", a declamat Mihai într-o seară înainte de-a-și lua rămas bun în ușa de metal. "Scrii versuri?", l-a întrebat Doamna Ana. "Ca orice moldovean", a surîs Mihai. "Mîine sunt liberă, putem merge la o plimbare în Herăstrău, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
de ani... Chiar vreau să stau mai mult de vorbă cu tine...", i-a spus Doamna Ana ca o hotărîre luată prompt. Au mers. Și-au stat pînă noaptea tîrziu, tulburați doar de cățelul obraznic din gangul de la contrafort. Acum, ciorile par că se pregătesc să atace; la fel de violente ca cele din Parcul cu Ciori. Mihai le-o ia înainte și aruncă spre ele un pietroi cules de pe drum. De după copaci, marea se aude din nou, netulburată de cîrdul negru, zburat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
spus Doamna Ana ca o hotărîre luată prompt. Au mers. Și-au stat pînă noaptea tîrziu, tulburați doar de cățelul obraznic din gangul de la contrafort. Acum, ciorile par că se pregătesc să atace; la fel de violente ca cele din Parcul cu Ciori. Mihai le-o ia înainte și aruncă spre ele un pietroi cules de pe drum. De după copaci, marea se aude din nou, netulburată de cîrdul negru, zburat departe. Triumful lui asupra acestor fantome îi dă putere, se simte iarăși viu. Gîndul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
acolo sus, în jilțul ei în care îi plăcea să-și bea cafeaua cînd stăteau de vorbă și domină universul lui, spre care l-a retrimis în ziua cînd i-a hotărît să nu se mai apropie de Parcul cu Ciori și să nu mai îndrăznească să intre vreodată în blocul Yanis, că ea nu poate decît să aducă ghinion, iar dacă o va face vreodată intrînd în bloc, să alunge mai întîi ciorile "care se cred corbi și pun stăpînire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
nu se mai apropie de Parcul cu Ciori și să nu mai îndrăznească să intre vreodată în blocul Yanis, că ea nu poate decît să aducă ghinion, iar dacă o va face vreodată intrînd în bloc, să alunge mai întîi ciorile "care se cred corbi și pun stăpînire pe orașul acesta superb, în zidurile căruia stă încrustat spiritul tatălui meu, arhitectul..." Și-n limitele acestui univers, el, Mihai Vlădeanu, s-a consumat, a ars căutînd. ...Dar că nu s-a ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
și fac de lucru. Mihai se simte de prisos. Murmură vorbe de rămas bun, dar nimeni nu-i răspunde. Cînd ajunge la poartă, refuză să privească spre stația de autobuz. Își tîrîie pașii din nou, alene, pe drumul spre stațiune. Ciorile acoperă iarăși zgomotul mării. Nu mai are chef să le sperie. Niciodată vreun loc nu i s-a părut mai pustiu ca acesta. Doar el și mulțimea de corbi degenerați. Ajuns pe mal, îi este imposibil să rămînă în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
confuză, din care izvorăște continuu vîntul rece și umed. E un sfîrșit mohorît de iarnă. Altădată, la vremea asta, aștepta zilele însorite, să meargă în poienile de lîngă oraș, să culeagă brîndușe. Acum nu mai așteaptă nimic. Poate cîrdul de ciori, să se repeadă asupra lui, să-l sfîșie. Bună ziua! Întîi zărește țeava automatului, apoi botul unui cîine-lup. N-aveți o țigară? întreabă grănicerul. Mihai scoate pachetele Kent cumpărate de la țigancă. Soldatul vrea să ia o țigară din cel început. Mihai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
de vânt ale vremurilor, în 3 volume: vol. 1 partea întâi: Drăcușorul cu ochi verzi; partea a doua: Pe unde trece un scriitor... vol. 2 partea a treia: Doamna în hermină albă; vol. 3 partea a patra: La Parcul cu Ciori; partea a cincea: Un senator, doi scriitori... Ediția I-a : Editura Junimea, Iași 1989 Redactor: Elena Chiriac Ediția a II-a: Editura Junimea, Iași 2008 Redactor: Simona Modreanu Editura JUNIMEA, Iași ROMÂNIA, Bd. Carol I, nr.3-5, cod 700506, tel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
pisicile Îl Înnebuneau. Își dori ca ea să se trezească, pentru ca să-i poată spune și alte povești. Se simți cuprins de mici accese de Îngrijorare: dacă n-o să-și mai amintească părțile cele mai gogonate, ea o să-l prindă cu cioara vopsită și Înțelegerea lor minunată putea să se facă țăndări. Trupul lui Karen devenea tot mai cald pe măsură ce ea cădea În brațele somnului. Jack se lipi strîns de față și adormi În timp ce Își punea ordine În povești. CAPITOLUL 10 Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Tot mai multe fulgere. Bud se uită pe fereastră și văzu cum coșciugul este lăsat În pămînt. Viii cu viii, morții cu morții. Stens a Încasat șase luni. Umbla vorba că Exley e În amor cu Inez: cine mătrășește patru ciori, rămîne cu fata. Îndurerata adunare se apropia de capelă. Ellis Loew alunecă și căzu În cur. Bud se gîndi la partea bună a lucrurilor: Lynn, cei de la West Valley se ocupau de uciderea lui Kathy... Deocamdată cele rele să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ajuns să însemne ce au însemnat pentru cultura Europei, nu au făcut decât să-și cultive spiritul. Se făcea carte chiar sub câte un copac, cum au făcut ei, sau grecii chiar, de vreme ce pe timpul stoicilor se spunea că până și ciorile din Atena discutau implicația de tip condițional." Dimineața îi dădusem lui Noica traducerea la Ursprung des Kunstwerkes și seara ne întîlnim pentru a discuta pe marginea primelor cinci pagini, confruntate de Noica pe rând. "Nu îți ascund că am avut
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
început să creadă că, atunci când cobora scările, trebuia să facă o piruetă când ajungea jos. Trebuia, iar dacă uita să o facă, trebuia să urce din nou scările și să reia ritualul. Superstițiile au devenit din ce în ce mai importante. Dacă vedea o cioară - tristețe, se uita imediat pe cer după a doua - bucurie. Într-o zi, a vărsat sare și, pentru a evita alte lacrimi, a aruncat o parte peste umărul său stâng. Dar aceasta a aterizat în desert. Mama ei s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
scrutează trăsăturile cu atenție. Nu-și poate da seama ce gânduri are, într-atât se schimbă pe chipul lui semnele de mânie cu cele de blândețe. Simte o moli ciune în genunchi. Are impresia că-i fuge pământul de sub pi cioare. Strânge din dinți și bâjbâie cu degetele după un sprijin pe tăblia mesei. — E vorba de magie, șoptește încă descumpănită. Se agață de brațul lui, rugătoare: — Magia este opusul protecției divine pe care se întemeiază puterea ta. Nu poți închide
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
vin de la celti beri. Observă cu o plăcere răutăcioasă cum Trio se tulbură și strân ge convulsiv din pumni. Tu habar n-ai de semnificația unei astfel de ploconeli! La aceste cuvinte, Trio Fulcinius se ridică în sfârșit în pi cioare. Dă să avanseze, dar se împleticește. Nu înțelege de ce, dar e clar c-a pornit cu stângul. — Așa procedează iberii, îl șfichiuie principele, ursuz. Înmoaie tonul. — Numai că sensul e altul. Continuă cu o blândețe prefăcută: — Acolo, cei care se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
e adevăratul călău al gloriei. Rufus își continuă în tăcere rondul. Se oprește în dreptul unui alt gladiator: — Tu nu ți-ai revenit încă de tot după rana primită săptă mâna trecută, îi spune, așa că pune-ți cnemide la ambele pi cioare. Rămâne pentru o clipă cu ochii țintă la capul Gorgonei de pe pieptul băiatului. Zâmbește întristat. Chiar își imaginează că muțunache ăsta o să-i transforme adversarii în stane de piatră? Răspunsul la întrebarea de adineaori țâșnește instantaneu. Stră moșii lui asirieni
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]