2,546 matches
-
așezam pe iarbă și mai citeam câte un vers, mai priveam cerul de vară, cu nori albi, fără contururi precise, dar cel mai des rămâneam cu ochii în gol, așteptând să-mi apară în memorie fragmente din visele de peste noapte, cioburi luminoase, brusc rememorate și apoi reintrate în uitare. Câteodată mă scotea din reveriile astea Savin, de care de obicei n-aveam nici un chef, ca să mă tragă iar în cine știe ce discuție filozoficoidă despre viața de după moarte, despre corpuri astrale, despre spiritul
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
nu mai pot să respir, căci beregata mea e deșirată inel cu inel și zgârci cu zgârci. Coastele-mi străpung pielea toracelui și țeasta mi s-a desfăcut în parietale, în etmoid, sfenoid și occiput, risipite pe jos ca niște cioburi de faianță. Rinichii-mi sticlesc între limbi de carne și furtunuri de pieliță. Sânt zdrențe, sânt fîșii! Am fost unde nimeni n-a fost vreodată. Mi-am amintit ce nimeni nu-și amintește. Și bănuiam, bănuisem întotdeauna! Știu acum, când
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
pe deasupra un strat de iarbă uscată, în mijlocul încăperii, în cerc, câteva pietre arse îmi întăresc convingerea că mână de om a trecut prin aceste locuri, poate chiar a locuit aici, cercetez cu luare aminte locul, dar nu mai descopăr decât cioburi de sticlă într-un colț și nimic altceva, locuința de piatră pare să fi fost de mult părăsită, vag mâhnit în sufletul meu că n-am dat de craniul lui Yorick, câteodată realitatea e atât de seacă! Încă o piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mâinilor mele, nepăsător la amenințarea apropiatelor examene, rugând-o ore în șir să-mi vorbească despre Paris, ce căutai la Paris, vederea, adusă de ea, cu toamna pe cheiurile Senei, o am aici cu mine, prinsă într-o pioneză deasupra ciobului de oglindă în care mă bărbieresc, ce căutai la Paris, și ori de câte ori privesc vederea luată de pe cheiul din Île Saint-Louis, în față, peste Sena, absida de la Notre-Dame și, în prim-plan pe chei, cu crengile coborâte peste ape, un copac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Buddha ca să fiu sigură că nu vomit în autobuz... De fapt, dă-l dracu’ pe Buddha. Îmi împrumuți bani de taxi? Ashling i-a dat lui Joy una de zece și două pungi cu gunoi care făceau un zgomot îngrozitor de cioburi și sticle sparte. —Aruncă-le la gheenă, te rog. Mulțumesc. La jumătate de kilometru depărtare, în Malone’s Aparthotel, duminica îi pica greu Lisei. Citise ziarele irlandeze, sau cel puțin paginile mondene. Și erau varză! Conțineau doar poze cu politicieni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
hăcuit sânii. Zi-mi... Manley urlă: — Nu! Sears izbi cu bastonul în scrumieră. Sticla plesni, iar chiștoacele zburară în toate părțile. Roșcatul își mușcă buza. Sângele țâșni și i se scurse pe bărbie. Sears spulberă grămada de sticlă spartă și cioburile se împrăștiară în toată încăperea. Manley se smiorcăi: — Nu, nu, nu, nu, nu! Știai exact ce vrei să faci! șuieră Sears. Ești un vulpoi bătrân și știi o grămadă de locuri unde să duci fete. Ai amețit-o pe Betty
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ora șase în seara aceea, iar dacă mă puteam cumva împăca și cu Lee înainte de asta, de ce să nu încerc? Ușa de la intrare era deschisă. Pe măsuța de cafea era un exemplar din Herald, deschis la paginile doi și trei. Cioburile vieții mele bulversate umpleau acele pagini - Dalia, mutra ascuțită a lui Bobby De Witt, aflat în drum spre casă, Junior Nash împușcat de un polițist de la LASD care ieșise din tură după ce acesta jefuise o băcănie japoneză, ucigându-i pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
chiar acum pot fi ale tale. Nu trebuie decât să-mi spui ce vrei. Am tras întâi în Picasso. Amortizorul fâsâi și glonțul de 45 sfâșie pictura în două. Au urmat cele două vase Ming, transformate într-o explozie de cioburi. Am ratat grifonul din prima încercare - dar m-am ales cu un premiu de consolare: o oglindă cu rama aurită. Tati și fetița lui stăteau în pat, îngrămădiți unul într-altul. Am ochit un Rembrandt sau un Tizian sau ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
continuat s-o țin strâns. Mai aveam pe țeavă un singur glonț cu care să obțin destăinuirea dorită. Mirosul de praf de pușca, fumul și norii de tencuială făceau aerul irespirabil. Patru sute de miare reduse la fâșii de cârpă și cioburi. Cei doi Sprague erau o împletitură de membre pe pat. Emmett se eliberă primul, o mângâie pe Madeleine, apoi își frecă pleoapele și-și miji privirea. I-am înfipt țeava pistolului în ceafă. — Tu, Georgie, Betty. Convinge-mă sau îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mașinii lui Insch. Zona era destul de drăguță: niște copaci, un pic de iarbă. Se mai vedeau câmpurile dacă te urcai pe acoperiș. Casa era la capătul unei terase de tip „două sus, două jos“, tencuită toată cu alb, astfel că cioburile mici de piatră și cuarț sclipeau În lumina de pe stradă, imitând zăpada. Viscolul se transformase Într-o ninsoare răzleață, care plutea lent prin noaptea aspră. Pășiră Împreună prin zăpada până la glezne către ușa din față. Insch era primul. Apăsă butonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
fi un întreg invizibil... culorile se amestecă prin lume, de multe ori se împletesc în diverse feluri, însă întotdeauna ajung să înainteze împreună pe drumul rotitor, printre ramuri și aștri, odată cu lumina... se pot vedea în orice clipă într-un ciob de sticlă sau oglindă, în particolele de energie ce zboară prin aer, pe deasupra apelor și mai ales în ochii ce reflectă intensitatea aurei existențiale a oricărui suflet viu, risipindu-se în jurul ființelor din această lume și din alte lumi... acest
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
meu) intră În forma sa, adică În imaginea din care a ieșit; iată al doilea picior În aer, mă sprijin În el cu toată greutatea corpului; se sparge: zbroocc! zbrooc! Apar mii de Încrețituri și din ea sar sute de cioburi Împroșcându-mă. Toată armonia peisajului s-a stricat. Unde este imaginea mea din oglindă? Dar eu unde sunt? Nu se mai vede nimic. Nici cerul, nici norii, nici copacii. „Ce-ai făcut, neghiobule?“ Primesc două palme: plici-plici! Copil prost, urlu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
viscerale ce mă schimonosesc la chip și-mi dau fixitatea de sfinx a privirii. Urina este densă, ruginie, de o alcătuire corpusculară foarte ciudată; când urinez dimineața, simt o usturime insuportabilă, e o arsură ce taie În carne ca un ciob de sticlă. Marmora din baie pe care picură se descompune, Își pierde strălucirea și culoarea din cauza acizilor tari concentrați În lichid. Ceva acru și iute Îmi lovește nările, făcându-mă să-mi duc degetele la nas. Acum Înțeleg de ce eremiții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
lumea gheții... Și azi, pentru prima dată, am fost un simplu spectator pentru această lume, iar pentru ei nu fosta Aurora, ci o oarecare, ca sute de curioase... În mine se sparge, se sfărâmă ceva, numai de-aș putea arunca cioburile... ele taie mai rău decât vasul Întreg și mai adânc... Și erau atât de veseli... m-am simțit o clipă din nou Aurora cea de altădată, dar tocmai atunci, luată deoparte de șeful clubului Dinamo, am declarat hotărâtă că anul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pe tine hora de flăcări Îmbrățișate de vânturi Când surlele zbârnâie la o Înmormântare nesfințită Oricât se vor ruga moaștele tale, fii sigur că nu ești tu; Mai pâlpâie-n mine scântei din toate visele călcate-n picioare de viață Cioburi din ele mâncând, simt că Încep să mă Îngraș ca un vierme candid Sfârcuri de viermi o să-mi crească din creier O să fiu cineva, o să vă-nspăimânt, mărunțeilor, prichindeilor, O să vă vâr pe toți În burta mea de balenă cu Iona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
o preia, falsificând-o pe măsură ce o povestește. Un jurnal este autentic numai dacă se scrie simultan cu actio; orice discurs trebuie suprimat Înainte de a recurge la un model. Fragmentarismul jurnalului este poate cea mai apropiată formă de discursul nud. Între cioburile discursului rupt, Încerc să recuperez sisific intervalele realului. (miercuri) Jurnalul lui A. 17 aprilie 1963 (miercuri) Scârbă de viață! Fii cât mai plină! Dacă nu vei fi, te voi face eu, să știi! Martin! Altul! Alții vor veni! Oare? 18
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
au spus“, „I-ai transmis?“, „Da“, „Ce-a răspuns?“, „Nu vrea“, „De ce?“, „Nu vrea!“, „Atunci faci ce“, „Nu pot“, „Trebuie“, „Nu pot“, „Cheam-o aici“, „Nu vine“, „Promite-i“, „Nu vine“, „Ameninț-o“, „Nu vine“ (vocea se rupe, se fragmentează În cioburi, În ciorchini de sunete ce se aleargă, se fugăresc; nu e decât o formă de energie sonoră, o permutare de sonuri manifestându-se În sine, sonorizare suavă, sumbră, surâzând autosurprinsă): ai văzut-o nu ce făcea nu mi-au spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
legătura cu adevărul faptelor ei, pp. 281-282, descoperă că „limbajul este insuficient spre a exprima ceea ce eu am mai autentic“, p. 283, insistă asupra avantajelor jurnalului: „Fragmentarismul jurnalului este poate cea mai apropiată formă de discursul nud. Între spațiile dintre cioburile discursului rupt de imprevizibilitatea notațiilor Încerc să recuperez intervalele realului“, p. 292), se Îndoiește iarăși de autenticitatea paginii scrise („Mă străduiesc să prind autenticul, dar acesta se estompează numai ce l-am privit; până să scriu despre el, deja s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
s-ar găsi urme similare asupra cuiva într-un anumit loc, s-ar putea presupune nu fără temei că persoana respectivă este sau a avut de-a face cu Magicianul. Raportul dat de sistemul A.F.I.S. cu privire la amprentele găsite pe cioburile de oglindă de pe alee nu era deloc îmbucurător, dar acest fapt nu miră pe absolut nimeni. - Ce mai era pe la locul crimei? întrebă Rhyme. - Nimic, veni răspunsul lui Sachs. Asta este tot. Rhyme începuse din nou să analizeze dovezile când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
să știu. Ne-am înțeles? — Desigur! Henry, nu trebuie să-mi explici cât e de important, crede-mă. Pe cuvântul meu că am situația sub control. Îmi pare rău că trebuie să scurtăm conversația, dar simt că parcă aș înghiți cioburi de sticlă. — Sticlă, zici? Leigh clătină din cap că da, deși el n-avea cum s-o vadă. — Da, cred că vreun streptococ, așa că probabil nu vin nici mâine. Dar am laptopul la mine și firește că mă găsești oricând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
picioarele goale, Jim traversă salonul pînă la ușa din spate. O pasarelă Îngustă trecea printre sacii de nisip, iar nisipul scurs din ei era acoperit cu sute de chiștoace de țigări aruncate de doctorii francezi plictisiți. Croindu-și drum printre cioburile de sticlă, Jim porni să străbată ieșirea de incendiu. O scară de metal ducea la aripa opusă, legată print-un pod ruginit de salonul aflat sub cel al lui Jim. Jimse coborî repede scara și traversă podul. Undeva, la acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Înălțimea unui om și acum se părea că bucăți din el Însuși zburau prin cameră, Împrăștiate prin casa goală. Adormi la piciorul patului mamei sale, mîngîiat de parfumul cămășii ei de noapte din mătase, sub imaginea reflectată de zeci de cioburi ca niște diamante, imaginea unui băiețel care exploda. 7 Piscina secată Timpul se oprise pe Amherst Avenue, nemișcat ca și norul de praf care plutea În camere, Învăluindu-l ușor pe Jim În timp ce umbla prin casa pustie. Mirosuri aproape uitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
hrăniseră din blidul lor, dar știa acum că bunătatea, pe care i-o insuflaseră Întotdeauna părinții și profesorii săi, nu Însemna nimic. 10 Cargoul eșuat Lumina rece a soarelui tremura pe suprafața apei, care părea astfel alcătuită din mii de cioburi de sticlă iar băncile și hotelurile Îndepărtate de pe Bund semănau cu un șir de torturi de nuntă. Lui Jim, care stătea pe scara Îngustă a debarcaderului funerar, sub docurile părăsite din Nantao, coșurile și catargele vasului Idzumo i se păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
legea recurenței, a structurii motivice: „Își trece palma peste chipul proaspăt bărbierit și Înnebunit de vîltoarea iernilor care se succed cu repeziciune, spintecându-se În luciul oglinzii, o izbește cu violență, zdrobindu-i memoria ei viguroasă, implacabilă, În sute de cioburi care se aștern ca o grindină peste pardoseala de gresie. Îl fulgeră o ultimă amintire: din umbra ghișeului chipul acela de funcționar tîmp. „Da, domnule, ce te holbezi așa la mine? Așa scrie. Cum ai citit! Pierdut autobiografie, o declar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ianuarie 1982 am fost reîncadrat. Își trece palma peste chipul proaspăt bărbierit și Înnebunit de vâltoarea iernilor care se succed cu repeziciune spintecându-se În luciul oglinzii, o izbește cu violență, zdrobindu-i memoria ei viguroasă, implacabilă, În sute de cioburi care se aștern ca o grindină peste pardoseala de gresie. Îl fulgeră o ultimă amintire: din umbra ghișeului chipul acela de funcționar tâmp. „Da, domnule, ce te holbezi așa la mine? Așa scrie. Cum ai citit! Pierdut autobiografie, o declar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]