3,278 matches
-
pînă la familiaritate chipul lui Dumnezeu din ceruri cu al gospodarului ideal de pe pămînt, ridicat, sărbătorește, de la treapta de om la aceea de domn. Covorul cosmic indicat de mioara năzdrăvană și purtat „prima dată” de însuși Dumnezeu în chip de cioban se distribuie ca dar și altor susținători vrednici. Balada de curte feudală scoate în evidență figuri de domnitori care, de regulă, se bucură de simpatie în mentalul folcloric. Colecțiile tradiționale cuprind multe texte de această natură. O să apelez doar la
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
evidență figuri de domnitori care, de regulă, se bucură de simpatie în mentalul folcloric. Colecțiile tradiționale cuprind multe texte de această natură. O să apelez doar la două, din cunoscuta antologie a lui Al. I. Amzulescu. Este vorba de baladele Mircea Ciobanul și de Oprișean. Ambele tratează tema recunoașterii dintre frați, învăluită în forme mitico-legendare, dar în evident proces de istoriere. Numele lui Mircea Ciobănașul se păstrează în titlu și pe parcursul narațiunii, însă este invocat într-un distih introductiv și Negru Vodă
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
invocat într-un distih introductiv și Negru Vodă, ca să se mențină ambuguitatea legendă/istorie: Din oraș, din Cîmpulung, La poarta lui Negru-Vodă, (Genunchiat-a, frate, Genunchiat-a, dragă, Că-i d-un mic de ciobănaș). Unul dintre eroi este domnitor, celălalt, simplu cioban. Compoziția cuprinde două elemente semnalabile care se repetă și se amestecă în stilul narativ al speciei: o întîmplare năprasnică petrecută în timpuri imemoriale și care a dus la răzlețire și la schimbare de destin; portretul cu însemne tainice. Acesta iese
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
în împrejurări sacralizate, ca să se dea autoritate actului decizional. Nimeni nu putea înlocui persoana judelui, aici domnitorul. El era însăși justiția. Scaunul de judecată al domnitorului purta tonul Celui de sus. Să ni-l reprezentăm pe Dumnezeu în chip de cioban, în vestmîntul cu însemne cosmice, dar și în chip de jude, întronat și investit cu atributele legii. Dacă este să-i dăm dreptate lui Fustel de Coulanges: “Timp de mai multe generații, legile nu erau scrise; ele se transmiteau din
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Cuvîntul judelui era dus la îndeplinire. Cu toate acestea, proprietarii nu s-au oprit aici: Dar stăpînii ce-mi făcea? Ei, mări, nu se-nvoia. Pricina pe ce d-avea? Pe cel mic de cîrlior, Berbecul, doamne, crescut Pe mila ciobanilor, În coada tăciunilor. Motivul enigmatic al conflictului ne transportă direct în mit. Și de data aceasta pretextul nu este economic: nu mulțimea turmelor, ca în Baltagul ori în diverse variante mioritice; ci acel „mic de cîrlior” crescut din mila oierilor
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
tainei și descoperirea adevărului: Și ce semne că-mi găsea? Găsea-n pieptu-i soarele, Luminà cu razele; Găsea în spate luna, Luminà cu lumina; Între cei doi d-albi umerei Lucea doi luceferei. Recunoașterea semnelor, inclusiv a fraților, domnitor și cioban, a fost hotărîtoare în fața scaunului de judecată. Semnele sunt aceleași, de pe vestmîntul lui Dumnezeu, din colindul cules de Sabin Drăgoi, dar și din compoziția portretului uman al păstorului mioritic. Am spune că judecata s-a încheiat; a izbîndit un anume
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Krșna l-a îndemnat pe Arjuna, aflat într-o situație dilematică, să acționeze pentru împlinirea legii universale (Drahma), ca finalitate a împăcării supreme; dincoace s-a pronunțat, cu discreție, tot o divinitate, dar mai apropiată, chiar familiară, în chip de cioban bătrîn care a slujit la oi pînă la albire. Alt parcurs îi este dat celuilalt păstor, asasinatul „pe-un picior de plai”. Poartă vestimentație comună, cu soare, lună și luceferei, deci se supune aceleiași jurisdicții mitice, dar partenerul de dialog
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
doi sori” și cu „Două paloșe-ntr-o teacă”; cu intenția de a-l sensibiliza după dorință pe tiranul prea temător să nu-și piardă tronul. Pe măsură ce șoaptele se îndesesc, acesta vede amenințarea cîrligelor și a vîslelor abătîndu-se asupra lui: Ciobanii lui Dobrișean Sunt boieri ca de divan, În toiege răzimați Și-n caftane îmbrăcați. Bacii lui poartă cîrlige, Tot cîrlige de argint, Cum n-am văzut pe pămînt, Nici în lume de cînd sunt. În capul cîrligelor, În josul belciugilor, Cîte-o
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Îi găsea domnești odoare: Sfînta lună, sfîntul soare, Iar în cei doi umerei, Găsea doi luceferei. S-a produs mutația de imagine probatorie în favoarea susținerii dreptului familial la domnie, eventual prin rotație; nu idealizarea păstoritului, ca în colindul despre Dumnezeu cioban. Relația dintre domnie și ciobănie, ca trepte ierarhice în cadrul patronatului și al mitului, intră în declin sub semnul vremurilor noi și ale divanului. B. Lumea lui Telepinus Fenomenul Telepinus este mai general; nu trebuie căutat numai sub forma vegetaționismului trecut
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
tare le blestemà: «- Rîndunele, curve rele, Unde vara veți varà, Acolo să nu iernați. Să vă duceți cîte nouă, Să vă-ntoarceți cîte două!». Și te Domn bun veselește. În alt colind, l-am surprins pe Dumnezeu în chip de cioban suferind la oi și blestemînd; aici pare a fi agricultorul în rolul lui Telepinus, de zeu vegetațional: aceeași stare deplorabilă, atîta cît îi este dat colindei să relateze, a cîmpului devenit inaccesibil, fără ritualurile și muncile de trebuință. Încercarea de
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
cu disperare de moarte. Adrian Fochi nu le include în marele său corpus de variante, pe motivul, plauzibil pentru unii, că sfera religiosului nu ar îngădui extindere spre lumea păstorească. Dar dacă l-am întîlnit pe Dumnezeu în chip de cioban, de personaj prototip în breaslă, ne putem aștepta ca și Sfînta Fecioară să rescrie secenariul Maicii Bătrîne. Este o lege mai presus de toate legile. Schema peregrinării, formulele de dialog, dezvăluirea cu discreție a sfîrșitului persoanei victimizate cunosc tratamente comune
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
de țară. În mod curios, Berbecul și-a adjudecat, cu timpul, spațiul acvatic. Domeniul lui este marea primordială în mișcare genezică; se arată totdeauna disponibil s-o înfrunte cînd se anunță momentul insurecțional. O face în favoarea omului, mai precis a ciobanului (păstorului „ne-mioritic”), în ipostaza lui „voinicească”. Interesantă mi se pare și schimbarea formală a rolurilor, în cazul de față fiind vorba de inițiativa celui care preia conducerea dialogului. Cerbul fabulos, stăpîn pe cîmpuri și livezi, lansează provocarea cu adresă
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
fabulos, stăpîn pe cîmpuri și livezi, lansează provocarea cu adresă la Făt-Frumos „Dar voinicul Voinea/Pe cerb l-auzea...”), considerat, în limbaj mitic, de aceeași statură eroică. În colindele cu tematică marină și păstorească, de tipul celor care interesează aici, ciobanul declanșează ostilitățile cu marea. El se întrece în cuvinte și în laude, pentru că se simte sub ocrotirea celor doi (berbeci năzdrăvani de data asta), care-i sar în ajutor la consemnul știut. Iată un text integral și tipic pentru conflictul
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Și oile s-or strănge, Șî eu li-o purcede P-un picior de munte, La stîna bătrînă, D-înde iarba-mi crește, Jos îmi putrezește, Șî ti-oi veselește!. Într-o variantă, Dunărea este aceea care se mînie pe ciobanul orgolios și mîndru de berbecii lui năzdrăvani: - Dalb di-un păcurar, Nu țî-i țîie frică Că iău ț-oi neca Fruntea oilor, Cam pă jumătate, Cam p-a treia parte? Dalb di-un păcurar Din gură-mi grăia: -Nu mi
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
brînză. Mai era și mielul de Paște. Ca bărbînță o pofteau personajele lui Sadoveanu, cu un boțișor de mămăligă, la care se adăuga bucata de porc bine rumenită într-un hîrb de ceaun. Cu brînză de bărbînță l-au întîmpinat ciobanii de pe Ceahlău pe Voievodul Ștefan, cînd urca pe munte în căutarea legendarului bour alb. Așa se închină starostele păstorilor în fața domniei: „Poftim sănătate luminăției tale, Doamne: și să guști, măria ta, din fruptul oilor noastre”. Vodă s-a supus numaidecît
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
conjuncturale; dar este vorba de una aleasă din mulțime, pentru darul ei de vestitoare și de călăuză, „năzdrăvană” și cunoscătoare. Turma întreagă se comportă ca un factor benefic întru ambianță și atmosferă. Asemenea mulțimii unui sat, alaiul vine la semnele ciobanului, dobîndite prin meșteșug și inițiere, să se veselească ori să jelească. Vrăjmașului îi rămîne să respecte ultima dorință a pribeagului. Și totul se păstrează în marginile normalului. Biciul îl pune pe bou în mișcare, calul este iuțit cu varga; numai
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
nu are acces orice ins din marea colectivitate. Ochiul exersat reține datele necesare, ca să nu spun esențiale: „Către Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril, într-adevăr a făcut popas mai la vale, pe toloacă, asemenea turmă cum o prubuluia nevasta. Cînd ciobanii s-au mișcat spre crîșmă, au sosit din urmă și stăpînii, în număr de trei. Da - da! Unul era pe un cal negru țintat și purta căciulă brumărie. Acela a dat poruncă pentru rachiu ș-a cinstit pe ciobani. A
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Cînd ciobanii s-au mișcat spre crîșmă, au sosit din urmă și stăpînii, în număr de trei. Da - da! Unul era pe un cal negru țintat și purta căciulă brumărie. Acela a dat poruncă pentru rachiu ș-a cinstit pe ciobani. A cerut o litră deosebită și pentru ceilalți doi tovarăși. Aflîndu-se de față și părintele Vasile, l-a poftit și pe sfinția sa să guste un păhărel. Părintele Vasile nu s-a pus împotrivă, văzîndu-i oameni cumsecade, și crîșmarul i-a
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
fondului mioritic. Să reținem o afirmație lămuritoare a lui Eugen Lovinescu, unul dintre marii admiratori ai poemei: „Dacă ar fi pus mîna pe baltag, pe lîngă milioanele dispărute fără urmă în noaptea timpului, s-ar mai fi pierdut încă un cioban”. Miorița ar fi devenit, poate, asemenea oricărei balade eroice din folclorul românesc, iar păstorul - un șablon literar - dacă s-ar fi dovedit un bun mînuitor de baltag. Mai este invocată cunoscuta teză a lui Emil Cioran din Schimbarea la față
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
de „curte feudală”, devine cosemantic cu Magna Mater și cu Maica Domnului prin lamentațiile prilejuite de pierderea fiului, ucis ca Om, ca ostaș, ca pelerin ori ca „plantă”. Datorită polisemantismului mitologic, trăsăturile personajului își incifrează înțelesurile locale (mitul vegetației, povestea ciobanului, a ostașului) și se universalizează: mama ce-și caută fiul pierdut în urma unei întîmplări năprasnice. Suntem în măsură să definim Miorița în două moduri. Este vorba de un mod istorico-structural: sistem de texte integrate și transparente și de altul tipologic
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
în studiul introductiv pentru intensificarea comparatismului în abordarea textelor mioritice. Pe această cale se deschid mari perspective, depășindu-se cadrul strîmt al autohtonismului. De regulă, valoarea textului se pune pe seama unui motiv decupat din ansamblul compozițional, cum ar fi „testamentul ciobanului” sau frica de strigoi sau unde și cînd se produce asasinatul, determinat de conflicte obișnuite. Alegoria „moartea-nuntă” trece drept o contrafacere, un viciu de improvizație datorat poetului Vasile Alecsandri. În viziunea comparatistă, alegoria are șansa să treacă pe primul plan
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
mea, mai ales noaptea, pe baltă la Bălătău, dar și la Gura Văii - Călimănești sau la Aroneanu. Eram la Belcești, singur și aveam de gând să pescuiesc de pe locul unde ai stat tu ultima oară. În spatele meu se afla un cioban cu vreo sută de oi. Ne-am salutat și l-am omenit cu o tartină și cu vreo două pahare de vin. El mi-a zis „bogdaprosti” și eu i-am răspuns „să fie primit”. I-am relatat pe scurt
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
tău, nu-ți fie frică de glasul meu. Să nu-ți fie frică de mine. Te rog să nu mai plângi după mine. Eu sunt...” și vocea s-a pierdut. Am aprins lanterna și m-am uitat buimac în spatele meu. Ciobanul se cuibărise sub mal, la mică distanță de mine. M-a întrebat, căci nu dormea:Ce-i, domnule? I-am spus că am auzit vocea fratelui meu. S-a gândit un pic, apoi a spus:Apoi, domnule, cu lucruri de-aeste
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
mulțimea. Când au ajuns în dreptul curților domnești, doi comișei s-au repezit să-i țină calul și scara șeii. A descălecat sprinten și s-a întors cu spatele spre poarta larg deschisă, privind spre biserica domnească ridicată de Mircea Vodă Ciobanul. Pe trepte îl așteptau protopopul și șase preoți în odăjdii strălucitoare. Vodă intră primul, după el sfinții părinți, apoi boierii. Se așeză pe tron, în vreme ce preoții, cu spatele la altar, începeau să cânte axionul pentru el. „Vrednic este”, spuneau din când în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mi s a părut. A lărgit țarinile cu porumb și de aci a ieșit mai mult grâu pentru negoțul meu. L-a obligat pe marele vizir să le impună tătarilor să nu mai bântuie malurile Dunării de Jos, ca să poată ciobanii cu turmele să reia drumurile până la Bug și până la Adrianopol. L am cântărit bine. Am văzut că e negustor bun. Cina a fost frugală - pește de apă dulce în aspic cu sos de lămâie, orez cu smochine și stafide și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]