26,214 matches
-
următoarea situație, defalcată pe anii 2004-2010 pentru numărul de publicații științifice românești în reviste ISI (românești sau externe), respectiv numărul de citări ale acestor apariții publicistice de largă vizibilitate internațională. Tabelul nr. 5.2. Publicații românești în reviste ISI și citarea acestora An de referință 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 Publicații românești în reviste ISI 2894 4802 4485 5813 9903 10063 11195 Număr de citări în alte reviste ISI 17303 21070 16198 10462 14539 7938 1676 Sursa: Autoritatea Națională
Europiaţa cercetării-dezvoltării-inovării. Inserţia României by Roxana-Elena Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/1439_a_2681]
-
de largă vizibilitate internațională. Tabelul nr. 5.2. Publicații românești în reviste ISI și citarea acestora An de referință 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 Publicații românești în reviste ISI 2894 4802 4485 5813 9903 10063 11195 Număr de citări în alte reviste ISI 17303 21070 16198 10462 14539 7938 1676 Sursa: Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică, Politicile guvernamentale pentru cercetare-dezvoltare-inovare în România Raport 2010, disponibil la http://www.ancs.ro/uploads/raport-ancs-2010-final.pdf (accesat la 20.03.2012), p.
Europiaţa cercetării-dezvoltării-inovării. Inserţia României by Roxana-Elena Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/1439_a_2681]
-
16198 10462 14539 7938 1676 Sursa: Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică, Politicile guvernamentale pentru cercetare-dezvoltare-inovare în România Raport 2010, disponibil la http://www.ancs.ro/uploads/raport-ancs-2010-final.pdf (accesat la 20.03.2012), p. 7 Precizăm că pentru numărul de citări, s-a avut în vedere perioada cuprinsă între momentul publicării și momentul prezent, respectiv: pentru articolele publicate în anul 2004, perioada de citare avută în vedere este 2004-2010, pentru articolele publicate în anul 2005 perioada de citare avută în vedere
Europiaţa cercetării-dezvoltării-inovării. Inserţia României by Roxana-Elena Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/1439_a_2681]
-
ancs.ro/uploads/raport-ancs-2010-final.pdf (accesat la 20.03.2012), p. 7 Precizăm că pentru numărul de citări, s-a avut în vedere perioada cuprinsă între momentul publicării și momentul prezent, respectiv: pentru articolele publicate în anul 2004, perioada de citare avută în vedere este 2004-2010, pentru articolele publicate în anul 2005 perioada de citare avută în vedere este 2005-2010 ș.a.m.d. Logic, cu cât timp o lucrare are o anumită vechime, cu atât ea este mai des citată. Calitatea
Europiaţa cercetării-dezvoltării-inovării. Inserţia României by Roxana-Elena Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/1439_a_2681]
-
pentru numărul de citări, s-a avut în vedere perioada cuprinsă între momentul publicării și momentul prezent, respectiv: pentru articolele publicate în anul 2004, perioada de citare avută în vedere este 2004-2010, pentru articolele publicate în anul 2005 perioada de citare avută în vedere este 2005-2010 ș.a.m.d. Logic, cu cât timp o lucrare are o anumită vechime, cu atât ea este mai des citată. Calitatea articolelor publicate în reviste indexate ISI le face să fie actuale și în perioada
Europiaţa cercetării-dezvoltării-inovării. Inserţia României by Roxana-Elena Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/1439_a_2681]
-
de la Maiorescu - constata Mircea Scarlat - privirea lui Creangă ca exponent s-a impus ca un loc comun, reluat de toți exegeții ulteriori. Pare paradoxal, dar criticul care nu i-a dedicat humuleșteanului nici un studiu special, ci doar unele epitete și citări elogioase, a impus clișeul cel mai viabil în exegeza lui Creangă―. Intr-adevăr, argumentează eseistul, Maiorescu care îl citează pe creatorul nemuritoarelor povești de unsprezece ori, dar niciodată nu-l comentează. Ceea ce șefului Junimii i-a fost suficient pentru a
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
cărei rază teritorială s-a săvârșit contravenția, În vederea Înlocuirii amenzii cu sancțiunea obligării contravenientului la prestarea unei activități În folosul comunității, ținându-se seama de partea din amendă care a fost achitată. (4) La primul termen de judecată, instanța, cu citarea contravenientului, poate acorda acestuia, la cerere, un termen de 30 de zile, În vederea achitării integrale a amenzii. (5) În cazul În care contravenientul nu a achitat amendă În termenul prevăzut la alin. (4), instanța procedează la Înlocuirea amenzii cu sancțiunea
Ghidul tranSportatorului rutier by Petrea Marcu Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1280_a_2211]
-
Plângerea suspenda executarea. Plângerea persoanelor prevăzute la art. 31 alin. (2) suspenda executarea numai În ceea ce privește despăgubirea sau, după caz, măsura confiscării. ART. 33 (1) Judecătoria va fixă termen de judecată, care nu va depăși 30 de zile, si va dispune citarea contravenientului sau, după caz, a persoanei care a făcut plângerea, a organului care a aplicat sancțiunea, a martorilor indicați În procesul-verbal sau În plângere, precum și a oricăror alte persoane În măsură să contribuie la rezolvarea temeinică a cauzei. (2) În
Ghidul tranSportatorului rutier by Petrea Marcu Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1280_a_2211]
-
cea esențială, pentru apelul "spiritului"), ființa devenită conștientă, omul ieșit din animalitate, supus de acum înainte principiului răului și vanității, este expus chinurilor: Adam, simbol al umanității născînde, este alungat din Paradis (adică, simbolic, își pierde inocența animalică). Este tentantă citarea unei alte ilustrări a preștiinței psihologice care este simbolismul mitic. În mitologia greacă, divinitățile supreme sînt Zeus și Hera. Acest cuplu suprem simbolzează spiritul și dragostea, țelurile ideale ale spiritualizării și ale sublimării. Cine i-a putut indica aceste adevăruri
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
a se sprijini pe citate. Oricât de insolite ar fi ideile sale, oricât de bogată ar fi informația din domeniul psihanalizei, autorul acestor rânduri nu-și poate dezvolta raționamentul critic fără a recurge la citate și chiar la "efectul de citare". Instinctiv, el simte că terenul pe care avansează este lunecos și e obligat să-și caute noi repere teoretice, devenind scolastic dintr-un explicabil reflex de autoapărare. Frustrantă e și convingerea intimă că sondarea inconștientului creator al lui Camil Petrescu
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
exemplu astfel de soluții, folosite cu succes în țări precum Franța sau Italia. Practic, despăgubirile se stabilesc pe baza convenției dintre asigurat, persoana prejudiciată și moștenitorii acesteia, în caz de deces, și asigurător, sau de către instanța de judecată competentă cu citarea în mod obligatoriu în proces și a asigurătorului prin hotărâre judecătorească, în cazul în care nu se realizează altfel înțelegerea părților. Este admirabilă inițiativa legiuitorului de a stipula și posibilitatea părților implicate de a stabili, pe cale amiabilă, cuantumul despăgubirilor. În
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
Monumenta Comitialia, I, p. 40-42; Hurmuzaki, II/4, doc. 135. 783 L. Károly, Az Erdélyi Országgyülés szervezete (1541-1848), Cluj, 1908. 784 J. Vass, op. cit., passim (cu privire la această perioada, în special, pp. 94-96). 785 J. Trausch, op. cit., pp. 4-6. Este desuetă citarea celor 51 de Congregații generale voievodale, după J. Trausch, perpetuată de la I. Lupaș și Gh. I. Brătianu până în prezent; C. Feneșan, op. cit., p. 63. 786 Z. Trócsányi, op. cit., pp. 16, 20, 787 Gh. I. Brătianu, Adunările de stări și românii
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
formal de care nu se va dezice nici în volumul mai bine structurat și mai unitar ca sens Pavilioane cu ruj (Princeps Edit, Iași, 2010). Și aici regăsim, de altfel, cele mai variate forme de intertextualitate, de la simpla aluzie la citarea nominală propriu-zisă. După cum o mărturisește prin mijlocirea acestui mod de reactivare, uneori excesivă, a unor maniere poetice demult clasicizate, afinitățile (s)elective ale poetului sunt dintre cele mai rafinate: într-o strofă îi pomenește pe Esenin, Paul Celan și Rilke
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
lirica modernității tari (de altfel, intertextul modernist sau cel suprarealist este o constantă a creației sale). Majoritatea poemelor se vor ego-grafii ale dezabuzării, ale spleen-ului sau ale îndoielii de sine, stări tratate adesea în maniera modelului (recunoscuți direct, prin citare, sunt maeștrii Bacovia, Arghezi și Baudelaire). În puține cazuri, ambianța în care autoarea se retrage îi conferă serenitatea de care are nevoie Seninătatea lemnului dă chiar titlul celui de-al doilea op apărut la editura ieșeană Cronica, în 1997. Spațiul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Juin, p.6]. Vom prelungi această listă adăugând că prestigiul Parizienelor poate avea legătură cu intimitatea persoanelor regale (cum ar fi cea a prințesei în cazul lui Michèle de Burne sau a imperatorului în cazul doamnei de Jeumont)55, cu citarea lor în revistele de modă că subiecte de cronică mondenă: "Să femme, la jolie Mme Dambreuse, que citaient leș journaux de modes" [Flaubert, L'Éducation sentimentale, p.54] sau cu alegerea unui nume mitic: "Eh bien, voilà, mon cher, je
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
deschisă, brăzdată de rețele de referințe, reminiscențe, conotații, ecouri, citate, pseudo-citate, paralele, reactivări. Citatul a avut, până spre sfârșitul secolului al XIX-lea, un statut preponderent ilustrativ, adică un rol auxiliar consideră autorul articolului "Contrepoints joyciens". Orice sistem clasic de citare se baza pe două elemente restrictive: nu era permisă modificarea fragmentului împrumutat și exista interdicția de a răsturna ierarhia care decidea, pentru citat, statutul de simplu auxiliar (estetic, didactic, moral) al textului-suport. Niciun raport de veritabilă interacțiune nu se stabilea
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
ordinar", am zice) ale intertextualității; dacă nu este luată cu tot cu productivitatea pe care i-o atribuie J. Kristeva, intertextualitatea riscă să nu se îndepărteze prea mult de surse ori influențe. În cursul său universitar 28, autorul cărții despre munca de citare delimitează începuturile noțiunii astfel: intertextualitate fundamentală (Kristeva, Barthes) și intertextualitate aplicată (Riffaterre, Genette)29. 1.2.5. Anii 2000: intertextualitatea între rigoare și exces Tiphaine Samoyault (2001)30 consideră că intertextualitatea tezaurizează memoria literaturii (idee exprimată paratextual și de Monica
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
în sine poate fi recunoscut și chiar definit prin formulele stilistice pe care le-a consacrat. Jencks afirmă că printre cele mai reprezentative figuri retorice postmoderne se numără paradoxul, oximoronul, ambiguitatea, dubla codificare, "armonia dizarmonioasă", amplificarea, complexitatea și contradicția, ironia, citarea eclectică, anamnesis-ul, chiasmul, elipsa etc. În urma aplicării acestora, postmodernismul îi apare ca fiind "schizofrenic față de trecut: la fel de determinat să rețină și să păstreze aspecte ale trecutului, precum este să meargă înainte; încântat de regenerare, și totuși dorind să se elibereze
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
modernism se recunoaște și în abandonarea ideii care subîntindea proiectul arhitectural modern, și anume împlinirea progresivă a emancipării complete, atât la nivel social, cât și individual. Această situație se recunoaște în stilul arhitecturii postmoderne, care recurge des la bricolaj, la "citări" din epoci sau stiluri anterioare. Aici "post-" introduce sensul succesiunii, al diacroniei, indicând "ceva asemănător unei conversiuni: o nouă direcție după cea precedentă"156, în timp ce cronologia lineară este o idee tipic modernă (Lyotard afirmând în numeroase rânduri că nu aceasta
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
în mod corespunzător. Dimpotrivă, textul nu mai este lecturat linear, din perspectiva căutării unui înțeles unic, originar, postat acolo de către autorul său, ci în termenii unui spațiu cu dimensiuni multiple, alcătuit din scriituri variate, în care pot interveni elemente precum citările, parodia, contestările. Dacă autorul pare a fi inutil în interpretarea unui asemenea text, nu același lucru se întâmplă cu cititorul, care devine una dintre cele mai importante instanțe discursive în teoria barthesiană. Chiar dacă din punct de vedere textual cititorul nu
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
text sau certitudinile personale nu au dispărut, dar sunt înțelese acum ca fiind derivate dintr-o rețea de situații contingente, locale, poziționale. Garanția unui sens central, absolut sau al unui traseu univoc de lectură este exclusă, astfel încât spațiul infinit al citării, parodiei, colajului și ironiei este deschis. Scrisul-ca-experiență-a-limitelor (Julia Kristeva) ia în considerare elementele hibride, eterogene, plurale, participând în acest mod atât la constituirea teoriei, cât și a practicii. Substanța alegorică prin intermediul căreia un discurs este citit prin altul se conectează
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de a scrie filosofie, sau, chiar și mai puțin decât atât, doar reevaluarea radicală a modalităților de filosofare din modernismul european. Preluând ideea de poetică a postmodernismului de la Linda Hutcheon, discursivitatea postmodernă își întregește prezentarea prin adăugarea unor proceduri noi (citare, parodie, relexicalizare etc.). Discursul este acum considerat un vector de problematizare, în urma căruia situările nu pot fi decât provizorii, limitate contextual, dar deschise intertextului și subtextului. Ideea esențială a lucrării, care este legată de investigarea răspunsului la întrebarea: putem vorbi
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
din verbul horrere, care înseamnă a zbârli sau, mai idiomatic, a i se face cuiva părul măciucă (de frică)8. De vreme ce înțelesurile acestor cuvinte devin, astfel, suficient de transparente, o discuție lingvistică extinsă nu-și are utilitatea aici, după cum nici citările din dicționare nu mai sunt imperative. Totuși, se impune marcarea unei distincții nete între cei doi termeni, care sunt echivalenți doar la o privire superficială. În lumina ultimelor precizări, devine, cred, clară o exacerbare a sensului primului termen în semantica
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
sa lucrare, autorul american plasează, absolut arbitrar, începuturile temei în Biblie (Întâia Carte a lui Enoh) și într-o veche carte de magie, Cheia lui Solomon, elaborată de un scriitor evreu necunoscut. Cu riscuri teoretice considerabile, se trece, apoi, la citarea unor opere din Antichitate (lista este eteroclită și relativ departe de orice criteriu axiologic sau metodologic): Satyricon al lui Petronius (incidentul plat cu un vârcolac, prezent în capitolele 61-62), Metamorfozele (sau Măgarul de aur) al lui Apuleius, o scrisoare relativ
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Școala de la Frankfurt, E. Bloch au susținut marxismul mai puțin extremist, fiind rezervați față de revoluții sângeroase ca aceea din Rusia în toamna anului 1917. Pe la începutul anilor 1990 se aprecia că, odată cu reinterpretările marxismului propuse de către Adorno, Althusser, Eberman, Castoriadis, citarea numelui lui Marx se rărește. (8, p. 174) În Est, aprecia același autor, marxismul a evoluat de la lucrările și comportamentele Rozei Luxemburg din anii 1918-1919 la scrierile lui Lenin, în care figurează și metafora "oameni-insecte", cum se menționează în (7a
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]