2,460 matches
-
parcă m-am dus în Sahara, nu la Sarichiojd. Sarichiojd îi zice locului cu pricina. Ploscă de mînă în pîslă, ține apa rece, o canistră de ceai englezesc gata făcut, nici nu te apucă cufureala, conserve, ciocolată, o carte de citit, tutun, tutun am luat și pentru ei. Nu că n-ar avea, ăștia au de toate și, dacă n-au comandă, se duc la prima circiumă și comandă tot ce le trebuie. "Vezi că în două-trei zile venim și dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cap șapca lui pe care scria portar, o puse pe masă cu mișcări încetinite și începu să se dezbrace. A doua zi făcui un pachet din cărțile pe care le citisem și plecai la anticar să le schimb (plăteam numai cititul, anticarul îmi dădea banii de garanție înapoi și din ei luam altele). În hol Nilă stătea măreț în spatele biroului său de portar. Îmi dădu să mănânc un sandvici cu șuncă și o sticlă de bere. Câștiga bine Nilă pentru serviciile
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
se mai putea aștepta?" Nu înțelegeam.... Știam, din istorie, cum domnitori sau șefi de oști, în loc să se păzească, mergeau drept spre cursele pe care li le întindeau dușmanii lor, cum erau prinși și călăul le tăia capetele. Mă opream din citit, prins de nedumerire. În luptă trebuie să te aperi, să-ți cunoști adversarii, sau să nu ți-i faci, să nu intri în acea luptă dacă nu ești înzestrat cu inteligența necesară pentru a dibui firele comploturilor și răsturnărilor. Marele
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
absolut adevărată. Emil Brumaru: Ei, chestia cu veceul e, zic eu, destul de interpretabilă. În Primăvara neagră, Henry Miller are pagini fermecătoare, la capitolul „O după-amiază de sâmbătă“, despre closete, veceuri, toalete, vespasiene... ceva feeric aproape. Face un elogiu de neuitat cititului în toaletă, în recreații... Nu dau citatele care-s voluptuoase... acolo i-a înțeles, scrie el, pe Boccacio, pe Rabelais, pe Petroniu... etc. Se ajunge până la Hemingway, Dos Passos... „Vreau o puritate clasică unde căcatul e căcat și îngerii sunt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
diferit de cele din copilărie, cu infinite sclipiri colorate. Și pocnetul mic, autodistrugător, ca de inimă de căprioară speriată, e la fel de încântător. Iată ce nu s-a spus în reclama la Mr. Proper. Nu mă pot abține: o povestioară despre cititul în toaletă. Abia ce apăruse Lolita la noi (cu acea copertă oribilă). Încântată, i-am împrumutat-o unui coleg, fotoreporter cu viziuni interesante, căruia mă așteptam să îi placă... știți cum îți vine să împarți cărțile dragi... Fericit la culme
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
dragă-doamne!!! V.N.: Chiar că ups! Intrăm pe un teritoriu periculos. Eu altceva nu înțeleg: oamenii ăștia, cu astfel de obiceiuri, în cât timp reușesc să citească o carte? Într-o lună, două, un an? Cum să îți coordonezi viteza de citit pe pagină cu timpii dintre așezatul pe colac și trasul apei? Drace, să dăm foaia!... Și oare obiceiul ăsta - al altora, al altora, să nu uităm să repetăm asta! - datează din Epoca de Aur, când se foloseau la baie ziarele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
citite foarte puține titluri - am spune chiar insignifiant - și din cauza faptului că școala, la noi, încă nu reușește să medieze o bună legătură cu literatura în măsura în care elevii să prindă, în primul rând, gustul cărților, să nu rămână cu impresia că cititul este doar o obligație școlară ce presupune invariabil (și) memorarea unor comentarii lungi și nesărate. Selecția curiculară extrem de redusă (Hanu Ancuței și Baltagul, de pildă) a provocat, în timp, o saturație de receptare, atât din partea elevilor, câtmai ales din partea profesorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mi-a devenit chiar dragă; se potrivea de minune cu indolența mea și cu plăcerea de a tăia firul în patru, în opt, în șaisprezece, jucîndu-mă ca un scamator cu ideile, ceea ce mi-a fost de folos la examene. De citit, citeam la întîmplare, pe apucate, și n-am studiat nimic serios. Singura mea specialitate adevărată era plictiseala pe care mi-o provoca învățătura sistematică. Îmi pregăteam însă cu grijă totdeauna câteva citate pe care la momentul oportun le debitam ca
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de cineva, discursul acesta pretențios și imuabil se adresează cui? Cine e interlocutorul? Fie el și surdomut... Iar dacă ții seama de asta, de îndoielile și incertitudinile legate de acest act cam ridicol și probabil inutil care e scrisul... — Dar cititul? ...dacă ții seama de toate astea - mă gândesc eu și-i fac semn lui Pastenague să se calmeze puțin - cam pe-aici cred că ar trebui să fie căutată o justificare pamfletului. În cazul pamfletului, declarat ca atare sau deghizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
Nu știu, dar eu cred că tu ar trebui să te mai schimbi, să te mai dai după ei. În fond, trăiești în mijlocul lor” “Cu alte cuvinte, mă sfătuiești să renunț la cercetare, să renunț la scris, să renunț la citit, la documentare, la informare, iar, în recreații, să particip la prezentarea buletinului de știri al târgului, cine cu cine s-a mai certat, cine-a mai murit, cine-a mai divorțat... După aceea, sfaturi practice: cum se scot petele de pe
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
oară fără perucă?“ „La fel de bine.“ Arăta la fel de urâtă. Când s-a ghemuit pe covor, lângă el, l-a învăluit un parfum puternic acidulat. După aceea l-a rugat să facă lumina mai mică. „Mă supără ochii foarte mult, dragă, cu cititul ăsta, ce-ar fi să aprinzi lumânările alea de colo? Tot stau degeaba. Ai ceva de băut? Nu-s băutoare, dar din când în când îmi place să-mi înmoi buzele și vârful limbii în câte-o licoare... Fii bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și religioasă conferă poetului o multitudine de aspecte față de care acesta ia atitudine cu mijloacele sale specifice. Formele și valoarea poetică se înșiră pe o gamă largă și permisivă, surprizele, în mai toate sensurile, se țin lanț și oferă plăcerea cititului, interacțiunea cu poetul și, adeseori, deplina înfiorare. Nimic din trecerea sa prin viață, cu ochii deschiși, nu a fost lăsat deoparte, nu a fost uitat, nu a cântat (vesel ori doinit) și nu a lăsat urme speciale în spiritualitatea sa
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
deja pentru iarnă? Foarte mândră veverița i-a răspuns: -M-am săturat să stau singură cât timp tu ești plecată la școală. Vreau să merg și eu la scoală și pentru asta va trebui să învăț să socotesc cu ajutorul nucilor. De citit și de scris o să învăț cu tine. Sinceră să fiu nu vreau să te necăjesc, dar tu fiindu-mi cel mai bun prieten, apelez la tine cu toată încrederea.
PRIMA CARTE CU POVEȘTI by Înv. MERA FEVRONIA Prof. MERA FEVRONIA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91503_a_93524]
-
Îl vom fi Înțeles bine pe Franckel, acest „riguros imperativ moral“ (citatul e din Ben Haas) nu excludea deci, din codexul său, anume premise hedoniste: În ciuda oricăror așteptări votca, cînepa indiană și desfătarea trupească erau așezate pe același plan cu cititul, călătoria și pelerinajul. Franckel vedea În toate astea, și eu nu-l cred prea departe de adevăr, nivelul cel mai de jos al interferenței celor două energii, unde arta și morala se confruntau la modul elementar „dincolo de bine și dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
urmeze - de fapt, chiar se Întrebase cât de repede avea să se Întâmple. Amory a Întins brațul pe deasupra capetelor lor lipite și a stins lumina electrică, așa că se găseau acum În Întuneric, cu excepția dungii roșietice care venea de la lămpile de citit, prin ușa Întredeschisă. El și-a făcut curaj: — Nu știu dacă știi sau nu ce ai... ce vreau să-ți spun. Doamne, Isabelle, sună ca o replică dintr-o piesă, dar nu e. — Știu, a șoptit moale Isabelle. — Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de acord Alec. Dar Amory a oftat și a folosit serile cum s-a priceput mai bine. Avea o fotografie a Isabellei Într-un ceasornic vechi și În fiecare zi, fix la ora opt, stingea toate luminile, cu excepția veiozei de citit, și, așezat În dreptul ferestrei, cu fotografia sub ochi, Îi compunea fetei scrisori pline de extaz. ...Oh, ce greu Îmi e să-ți scriu ce simt cu adevărat când mă gândesc necontenit la tine! Însemni acum pentru mine un vis pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
numit carte : scrisoare (epistolă), document, ordin emis de o autoritate (de aici, expresia „ai carte - ai parte”), sentință judecătorească (carte de judecată), cărți de ghicit (și, ulterior, de joc), amuletă cu înscrisuri etc. și, abia în epoca modernă, volum (de citit) (188). Cred deci că ar trebui să reconsiderăm valoarea semantică pe care o acordăm cuvântului carte din expresia „Cartea solomonarului”. Cred că prin aceasta din urmă ar trebui să înțelegem „talismanul solomonarului”. De altfel, cea mai veche informație pe tărâm
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Îi mai aud prin incintă. Deși cu oarecare teamă, m-am descurcat ceva mai bine la Vecernie, Însă tot am Încurcat unele pasaje. E destul de greu să intru În miezul tipicului, Însă și mai greu e să mă obișnuiesc cu cititul la lumânare și cu frigul care mi-a intrat În toate oasele. 7 decembrie 2012 Zi Încărcată, cu slujbe În care de multe ori am Început singur și am continuat fără părțile ce aparțineau preotului, pentru că Părintele Ioan a trebuit
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
să scriu această monografie despre un om care a slujit școala pregătind generațiile actuale de specialiști. Cine oare nu-și aduce aminte de primii ani din școală când sub privirea blândă și vorba înțeleaptă a învățătorului a deslușit tainele scrisului, cititului și socotitului ? Școala este și va rămâne acea făclie veșnic aprinsă care răspândește în jurul său mireasma științei, a tot ceea ce mintea omului a acumulat de-a lungul timpului. Ca fiică a învățătorului Marcu m-am gândit să aștern pe hârtie
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
părinților își petrece anii copilăriei în satul natal unde urmează și primii ani de școală. Între anii 1917-1922 frecventează cursurile Școlii elementare din Blăgești, avându-l ca învățător pe Virgil Filimon. Cu dragoste de învățătură, Ionică deprinde ușor tainele scrisului, cititului și socotitului, remarcându-se printre elevii de frunte ai clasei. Văzându-l atras de lumea cărților, rudele hotărăsc să-l dea mai departe la școală. Astfel, între anii 1922-1928 Ioan urmează cursurile Școlii Normale de băieți din Bacău, fiind întreținut
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
de o singură persoană. De obicei, textul nu are mai mult de 1000 de cuvinte care poate fi scris cu diferite caractere dar care, să atragă foarte mult cititorul. În prezent, blogul a devenit că un jurnal ziar ce trebuie citit zilnic. Acesta este creat de multe ori că pagini personale tocmai pentru a avea o legătură directă cu unele persoane, cu o comunitate, cu o companie sau am putea spune că reprezintă și imaginea personală a unui individ. Scriitorul Alain
by IONELA CARMEN BOŞOTEANU [Corola-publishinghouse/Administrative/1115_a_2623]
-
anii de care mă ocup acum, între 1879 și 1884, viața studențească era, din multe puncte de vedere, cu totul deosebită de cea de astăzi. Mai întâi nu exista curentul ideilor socialiste. Câțiva rari studenți cari începeau să guste din cititul filozofiei materialiste, câțiva studenți cari citeau pe Lamennais, ori pe Michelet, Edgar Quinet, Rousseau sau Voltaire. Mai târziu Büchner, Auguste Comte și Darwin. Tinerimea, când se ocupa de altceva decât de studiu și de petreceri, când făcea politică și discuta
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
știi. Am citit cu acea plăcere cu care citim toți fără să intrăm în pielea și rolul scriitorului, iar lectura din copilărie și adolescență a fost cu adevărat paradisiacă. Acum citim cu toții cu ochiul atent și rece al celui profesionalizat; cititul microscopic este pentru arhivari, omul trebuie să citească așa cum mănâncă sau face baie, cu poftă, relaxat, lăsând să intre în toți porii lui lumina cărților. Sigur, unele cărți sunt dificile, iar lumina lor se cere filtrată printr-o sită personală
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
le devoram. Apoi, treceam la examen. Prietenul meu mă întreba ce-am înțeles, și de aici discuții lungi, recitirea unor pagini, dacă nu a întregii cărți. Așa am devenit un fel de Don Quijote, de mi se stricaseră creierii de atâta citit, noroc că nu mă lăsa prietenul meu Mihai Dobrescu să citesc romane cu cavaleria rătăcitoare, că n-ar fi rămas armată de oi, capre și vaci nenimicită de mine cu sulița din arac de fasole. Sigur că visam noaptea, dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
să se spună despre tine și nu s-a spus? Am relația asemănătoare cu a unui bărbat cu o doamnă cunoscută întâmplător și care, după o scurtă conversație, se crede îndreptățită a emite judecăți de valoare la adresa acestuia. Cât privește "cititul", bucuros aș fi în general să mă fi citit cu adevărat. Majoritatea criticilor este prea grăbită; unii sunt de-a dreptul superficiali, alții au ierarhiile fixate definitiv și, în afara celor patru, cinci fetișizați, nu mai e posibilă nici o surpriză. Văd
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]