2,120 matches
-
de minorități care se privesc cu neîncredere. Ce înseamnă astăzi să fii sirian? Pe ce comunitate de sentimente te sprijini? Chestiune spinoasă. În vechiul cartier creștin, minaretele cresc la fel ca ciupercile, pe lângă clopotnițe, fără moscheea corespunzătoare. Măcar așa, în ciudă. Casa lui Anania este singurul loc sfânt recunoscut de custodie în Siria. Pavel din Tars a fost botezat aici de acest evreu din Damasc, la întoarcerea din Ierusalim după lapidarea lui Ștefan și înainte de a fi el însuși lapidat de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
bice, de a trecut-o toate nevoile. Și cine o învinuia mai tare pe mama că a furat perna? Raveica, nevasta lui Vasile a lui Nică Sofia și sora lui Toader Ghiorghițanu și fata lui popa Gostachi Ghiorghițanu, căci avea ciudă pe mama. Era o fimee borcănoasă 16 și foarte răutăcioasa, că am cunoscut-o și eu crescând mai mare. Și 20 de ani a trăit mama ca tata foarte bine. Nu se sfădeau nici de feli și se înțelegeau minunat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Adrian Alui Gheorghe. Țin neapărat să le arăt tuturor prietenilor, dar mai ales dușmanilor, că sunt un impostor, că proza scurtă a fost viața mea ratată... Lucrezi la "digestia" literaturii române, făcând o revistă, cred că o faci uneori cu ciudă, alteori cu dragoste. Numește, rogu-te, câteva mijloace prin care se ratează scriitorul român. "Vocația începuturilor", cu care se laudă cultura noastră, ne face să ne șampanizăm în fața debuturilor și să uităm pe drum ce au promis debutanții să facă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
care se laudă cultura noastră, ne face să ne șampanizăm în fața debuturilor și să uităm pe drum ce au promis debutanții să facă în literatură... Ratarea face parte din destin sau e o forțare a destinului? Ai intuit bine: cu ciudă, cu dragoste, uneori o fac obligat să merg cu 130 de kilometri pe oră cu frâna trasă. Apar în piața asta literară din România peste 120 de reviste literare. Ca șef de revistă trebuie să ai un proiect al tău
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
poetice", eu ca om, le-am făcut împreună aș putea spune cu prietenii mei de litere de acolo. Altfel aș putea spune că poezia mi-a dat un alt fel de bisturiu cu ajutorul căruia să disec acest univers. Mi-este ciudă însă că nu m-am îmbogățit pe spinarea ei lată de poezie! Că n-am reușit să mă îmbogățesc, fie că am fost chirurg pe oameni, fie că am fost chirurg pe suflete...! Cică peste vreo sută de ani se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
treabă ușoară, dar dacă ai două posibilități de a înmulți talantul ce ți s-a dat, iaca te ții de drum. (Adrian Alui Gheorghe) Criticul Grigurcu a ținut să rămână cu consecvență pe baricada profesiei sale, spre a face în ciudă poetului Grigurcu Constantin Noica spune că avem o literatură de urechiști, nedesprinsă de duhul unei oralități, propriu culturilor populare. Eticheta pe care o aplică nu este una măgulitoare și anume aceea de lăutărism, care s-ar caracteriza prin "reușita de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
i s-au adresat celui de-al doilea, din partea unor critici și poeți cunoscuți. S-ar zice chiar că aceste referințe l-au întărâtat. Criticul Grigurcu a ținut să rămână cu consecvență pe baricada profesiei sale, spre a face în ciudă poetului omonim. Într-un poem din volumul "Cotidiene", spuneați: Nu poți visa nu poți a nu visa/ nu poți vedea nu poți a nu vedea/ nu poți umbla nu poți sta locului/ nu poți iubi nu poți a nu iubi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
156 Dimitrie GRAMA Să fii fiul mai multor patrii este, în fond, o șansă enormă... 164 Gheorghe GRIGURCU Gheorghe Grigurcu. Criticul ca și poetul. Criticul Grigurcu a ținut să rămână cu consecvență pe baricada profesiei sale, spre a face în ciudă poetului Grigurcu 174 Cezar IVĂNESCU Ca poet român îi datorez lui Eminescu totul, așa cum le datorez părinților mei această particulară încarnare... 192 O notă târzie despre Don' Cezar: DACĂ DUMNEZEU AR SCRIE POEZIE... 199 Ioan MOLDOVAN Literatura română, în întregul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
muncitori cu categorea VII, specială, și unii spuneau: „- Dom’le, da’ cum dumneavoastră aveți salariul mai mic decât Cernat, Suflet Vasile ?”. Poate vă mai spune numele ceva. „- Măi, dacă nu-mi convine, mă duc în locul lor !”... De ce trebuie să am ciudă pe el că ia salariul ? Ei luau și procente, și spor de șef de echipă, luau bani și brutul li se ducea, de multe ori, mai mult decât salariul meu de director și cu indemnizația de conducere. Asta este ! Cât
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
cămășii. Culoarea tenului Îi dădea din brun Într-un galben pătat și omul Își aplicase din greu un fond de ten, În Încercarea de-a masca o erupție pe piele. Gura-i era căzută la colțuri Într-o grimasă de ciudă mofluză. - Cine-i ăsta?, a-ntrebat tipul. Numele lui, am aflat mai tîrziu, era Herman. - Un prieten de-al meu. Are niște morfină pe care vrea s-o mărite. Herman a dat din umeri și-a făcut un gest cu mîna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Mission, la margine, unde se opresc irigațiile și Începe deșertul. Cinci acri de grepfrut rubiniu și o casă În stil spaniol de la 1920. Stătea acolo cu mama lui, soția și doi copii. În ochii lui se citeau nedumerirea, spaima și ciuda unui om care simte cum Îi freamătă În celule procesul unei maladii letale. În vremea aceea Încă nu era bolnav, dar celule lui căutau moartea și West o știa. Voia să vîndă tot și să plece din Vale. „Mă simt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
o s-ajung cumva”, mi-am zis Îndîrjit și-am Început să mă uit după ferăstrău. Nu-l găseam. Alergam dintr-o cameră-n alta, aruncînd lucrurile-n toate părțile și golind sertarele pe jos cu o furie crescîndă. Hohotind de ciudă, am Încercat să smulg plăcile cu mîna. În cele din urmă am renunțat și m-am Întins pe podea, gîfÎind și gemînd. Mi-am adus aminte că În dulapul cu medicamente aveam niște dionină. M-am ridicat să văd. O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
duce mai greu.]( Ediția I, 1937, p. 76. ) răpirea documentelor academiei române Abia se terminase trista ceremonie și aflarăm [de] răpirea documen telor Academiei Române. Viața nu ne era monotonă, treceam de la o emoție la alta, fericiți când se sfârșeau spre ciuda germanilor sau a tovarășilor lor. Iată ce mi-a povestit chiar d. Bianu, singurul păzitor al averii lăsate la Academie, la care mă dusei peste puține zile. Pe la orele 4½, în ziua de 10/23 ianuarie, un subofițer din poliția
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
141. ) 1916 cu victoria germanilor și ocupația noastră a fost însă mult mai dureros. Fie ca 1918 să ne răsplătească cu prisos toate durerile, mortificările, umilințele pricinuite de vrăjmaș. Să-l vedem redus acolo unde suntem noi acum turbați de ciudă, când ne insultă și ne asuprește, înăbușiți în toate manifestările gândirii și simțirii noastre, nenorociți de a-l vedea siluind ce avem mai scump, nerezervându ne decât mulțumirea sufletească să le arătăm, când suntem în fața lor, că, de ne stăpânesc
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
au dispărut, dar năravurile lor au rămas. * Nimeni nu-și imaginează câte poate spune un om atunci când tace. * Asemănarea unor oameni cu unele animale nu este de fiecare data o insultă. * Televizorul folosește mai ales la pierderea timpului. * Dacă ai ciudă pe cineva, îi dai o carte cu autograf și-l obligi s-o citească. * Singure, țelurile nu sunt suficiente; mai trebuie să lucrezi pentru realizarea lor. * Munca făcută cu plăcere nu e niciodată istovitoare. * Lenevia nu este o stare de
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
acela se stârni un război și mai cumplit care avu răsunet puternic în lumea întreagă și o influență mare asupra țărilor noastre, războiul de la 1853-1855 dintre Rusia și Turcia, aliată cu Franța, Anglia și Italia. Aveam pe atunci o neîmpăcata ciudă, contra Rusiei, căpătata pe băncile școalei și doream din toate fibrele sufletului meu să fie bătută. Ce aveam noi de câștigat de acolo, nu puteam bine să-mi dau sama. Știu atâta că cuvântul: francez, englez, italian suna mai bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mă trezii din farmec, luna nopții răsărise. Cânele sta lângă mine și ironic parcă-mi zise: Ei, stăpâne, bună treabă mai făcut-am împreună, Vai de vânătorul cela ce cu ochii stă la lună! Eu îl netezesc pe spate, caut ciuda să-i alin Și mă-ntorc cu torba goală, dar cu sufletul meu plin. Și în drumul meu spre casă, pășesc leneș, gânditor, Greierul și pitpalacul mă petrec cu cântul lor, Aripatul șoarec face roți fantastice în zare, Iară eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
trei, zece, cincisprezece, așa încât musafirii mei prinseră să se minuneze de goana ce mă urmărea. Destul, dragă Nicule, îmi zise Cananău pe care-l mustra cugetul că mă îndemnase la joc. Eu însă nu vedeam nimic dinaintea ochilor. Stăpânit de ciuda pierderei, și de dorul de a-mi întoarce paguba, jucam orb înainte, înfierbântat la culme, și, de ce pierdeam, de ce puneam mai gros pe carte. Îmi ieșisem cu totul din fire. Aveam simțimântul omului care lunecă la vale, fără să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
îl trăiam atunci când mă pricopseam cu cine-știe ce gripă antipatică și trebuia să stau în casă. În pat. Să bolesc. Ăilalți tovarăși ai mei băteau mingea pe stradă, îi priveam prin cutele peredelei, prin geam, și mi-era așa o ciudă, că și acum îi simt gustul. Acru era gustul. Să nu poți participa, să te simți exclus dintr-un motiv care nu ține neapărat de tine. Aceeași ciudă pe care o încercam noaptea, când visam că trebuia să urmăresc pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
îi priveam prin cutele peredelei, prin geam, și mi-era așa o ciudă, că și acum îi simt gustul. Acru era gustul. Să nu poți participa, să te simți exclus dintr-un motiv care nu ține neapărat de tine. Aceeași ciudă pe care o încercam noaptea, când visam că trebuia să urmăresc pe cineva, dar eram imobilizat. Adormit într-o poziție incomodă, nu puteam alerga în visul acela al meu. Alergam așa, pe loc, și asta mă enerva îngrozitor. Pe Sue
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
atâtea lucruri de bun-simț sună ridicol. Abjecția, ăsta e cuvântul-cheie. Abjecția lor trebuie analizată. Cum Bălănescu, dintr-o ființă absolut benignă, nevinovată, nefutut până la douăzeci de ani, a devenit un tânăr lup de presă. Cum e încântat de ghiolbani dezamăgitori. Ciudă pe mine. Cum pot scrie. A avut și el idealuri din astea, dar i-au trecut. Pentru ăștia de la ziarul lui n-are nici o semnificație cultura. Sunt invidioși că am forța să plătesc un preț pentru a fi liber. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
stau de vorbă cu el. A început iarăși să se răstească, bă, ne-ai nenorocit! Mi-e și rușine să ies din casă. N-am văzut niciodată un om mai aprins, mai pătimaș. Am început să plâng ca prostul, de ciudă că nu-s ascultat. E groaznic să vezi că, atunci când vorbești, omul din fața ta nici nu bănuie că poate cuvintele tale au un sens, ci se gândește doar ce replică îți va da. Cum să te jignească mai cu spor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
oare din această neputință a lui de a săvârși răul - având totuși predispozițiile unui suflet chinuit și mijloacele unei inteligențe neîmpăcate - că prietenul nostru, Încă din vremea tinereții sale purtate prin redacția Noii Reviste Române, Își ronțăia, ca de o ciudă Înrăită și neputincioasă, unghie după unghie, până la sânge? Neprietenos de felul lui, suferea totuși să-i dau cu palma peste degetele-i supte, trezindu-l astfel din acest trist exercițiu antropofagic, ornicofagic. Mulți se mirau pe atunci cum de am
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mai ales după carne și după dulciuri, și urmărea cu coada ochilor, stând lângă mine la volanul mașinii, femeile ce ne ieșeau Înainte; pe cele mai frumoase și din preajma noastră maltratându-le cu ironii și curtoazii În doi peri, din ciudă și din teamă că infirmitatea lui l-ar face cumva ridicol În fața lor; iar pe nevestele noastre cele virtuoase tratându-le cu o politețe rece și tăioasă, de parcă ar fi pre ferat, Îmi spunea una din aceste cucoane, ba chiar
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cu sine Însuși și cu natura lui rebarbativă, l ar fi Îmbunat cu lumea, cu prietenii și cu dușmanii - și ni l-ar fi păstrat, teafăr și lucid, cu toate facultățile lui creatoare, Înăuntrul marilor sale vocații. Însă nedomolita lui ciudă, ranchiună sau temerile lui ascunse și instinctive În fața omenirii valide se traduceau mai degrabă prin tortura zilnică a lui, printr-o alegere neîmplinită a femeilor lui, prin persecuția Obiectului dorit, râvnit, poftit [...]. Eufimia venise de la Vidin cu cele două surori
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]