3,254 matches
-
cretă se rostogolește în cădere, lăsând o urmă albă pe vestonul lui bleumarin. Hei, ce faci acolo, dormi? De mirare e doar că cineva poate dormi sau măcar ațipi într-un asemenea vacarm. Toți se prăpădesc de râs în timp ce victima clipește des, buimacă. Dar domnul Panciu nu face niciun alt comentariu, a și uitat de incidentul cu elevul prins moțăind. Uneori adresează întregii clase întrebarea: Știți voi de ce fac eu glume din când în când?... Evident, nu știe nimeni. Le explică
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
vorbesc cu tine? Și asta o faci doar când te afli în fața mea. Așa mă uit eu, domn’ sărjănt! Cum se răspunde superiorului, soldat? Ia să aud, că altfel mătur tot câmpul ista cu tine! Toader Toaibă a rămas tăcut, clipind des, ca și cum l-ar fi sâcâit o muscă. Și-a adunat gândurile. În cele din urmă, îndreptându-și din încheieturi făptura voinică, a rămas într-o poziție de „drepți” cum scrie la „reglement”. Trăgând apoi adânc aer în piept, a
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
fiți atenți la semnalele mele. În spațiul din fața noastră, o liniște ca de mormânt. Continuăm înaintarea cu mers de pisică. La un moment dat, simt mâna întinsă a lui Toaibă, ceea ce însemna <atențieă. Am transmis semnalul și celorlalți. Cât ai clipi, toți au încremenit... Ce-i, Toaibă? Domn’ locotenent. Mi s-a părut că am auzit o tuse ușoară. O fi vreo sentinelă. Dar, după felul cum a tușit, se pare că le cam soilește omul. Am ascultat cu mare atenție
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
i-am chemat? Suntem ostași, domn’ locotenent! Ce naiba? Le amintiți așa în treacăt că au depus un jurământ în care îi vorba și despre secretul militar... Măi Toadere, cum de ești, doar soldat? Eu te-aș face sergent cât ai clipi. Apoi cât timp am făcut instrucție nu s-au făcut avansări. Mai târziu, cine știe?... Dacă n-o mierlesc, poate ajung și sărjănt. Locotenentul a rămas pe gânduri: „De ce l-am lăsat eu pe sergentul Limbosu să-l tăvălească prin
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
din urma voastră. Noi mai facem vreo douăzeci de pași și le ieșim în față. Voi să fiți atenți când ne vor soma. Sper să-i puteți imobiliza în timp ce eu îi voi ține de vorbă. Pornim! Doamne ajută! Cât ai clipi, Toaibă și Trestie erau desculți. După mine, băieți - a comandat Toaibă, pornind către șosea ca o știmă. După cei douăzeci de pași făcuți ca vântul, au cotit-o spre șosea, cu armele în cumpănire. Parcă abia atingeau iarba prin care
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
păzește? Nu știe rusește? Știe și încă foarte bine. Atunci, ca să-i mai îmbunăm, dă-le câte un strop de rom și ceva de mâncare... Erau flămânzi ca niște lupi. Cât despre rom, l-au dat peste cap cât ai clipi. Sergentul a așteptat cu răbdare până au terminat de mâncat. S-a uitat la ceas. Era unsprezece din noapte. Fraților, ia veniți cu mine, că mai avem o vorbă cu voi! - i-a îmbiat sergentul. Domn’ locotenent, iaca că sunt
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
de somn și cu o mutră zăpăcită, a întrebat: De ce mă scoală numai pe mine? Ceilalți sunt deja în picioare de jumătate de ceas. În cinci minute, să vă prezentați la domn’ sărjănt Toaibă. La auzul acestui nume, Limbosu a clipit des din ochi și a icnit ca și cum ar fi avut un junghi în coaste... Toaibă își adunase grupa și aștepta doar ordinul privind noua misiune pe care urma s-o îndeplinească. Se plimba prin fața grupei ca un leu în cușcă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
a auzit un „pâst”, urmat de foșnetul desprinderii celor doi de pe pământ și saltul asupra rusului care își trăgea pantalonii... Cum s-a întâmplat, cum nu s-a întâmplat, dar rusul, înainte de a „adormi”, a apucat să țipe... Cât ai clipi, cei din mașini au sărit cu automatele în mâini și au început să tragă în neștire... Sublocotenentul Cicoare a tras o rafală de automat lungă și secerată... Îndată nu se mai auzea nici în cer nici în pământ... Toaibă și
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
din loc până nu-i prea târziu. „O limbă” nu-i de prisos niciodată. Deci... Pe el! Ceilalți au înțeles ce-i de făcut dintr-un simplu semn al meu și tocmai când s-a întors să plece, cât ai clipi am fost cu mâinile pe el... Prin semne i-am spus să nu chițcăie, că... De frică, nemțoteiul o tăcut mâlc. Am trimis trei băieți înainte spre ieșirea din sat, să vadă ce și cum, iar eu cu unul - așa
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
s-a dres. Îi venea să se așeze în mijlocul drumului. A băgat mâna în sacul de merinde după coaja de pâine. Scotocind după ea, a dat peste pumnalul 88 rupt... pe care îl păstra ca pe un trofeu... Cât ai clipi, l-a smuls din teacă. A privit la el cu ochii scânteietori, în timp ce strângea mânerul încât i se albiseră buricele degetelor ... Nu-și putea lua ochii de pe lama ruptă a pumnalului care încă mai strălucea... Fulgerul amintirii când Trestie - „fratele
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
val-vârtej și s-a întors repede cu o sticlă pe fundul căreia mai licăreau câteva înghițituri de rachiu... Rusului au început să-i sticlească ochii ca motanului lângă oala cu smântână. A înhățat sticla din mâna Marandei și cât ai clipi a dat-o de dușcă. Apoi, cu un „uah!” apăsat, a luat-o din loc. Cu pas mărunt, Hadarag a pornit după rus, în timp ce cu mâna făcea semne de dojană către Maranda. Din așternutul lui, Toaibă auzea toată discuția și
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
lanțul prins de țăruș... Când focul a pătruns în cercul făcut de el, porneșe în galop în partea opusă, dar o smucitură puternică a căpăstrului îl face să se rostogolească învins de lanțul care nu cedează. Se ridică cât ai clipi și dezorientat o ia din nou la fugă nebună... Același lanț îl face să se poticnească... Focul pârâind ca un rug se apropie din ce în ce mai mult... Calul nu mai are unde să alerge... Cuprins de groază, se ridică în două picioare
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
pahar, nu de două. Toarnă cât este și după ce om pune ceva în gură te-i duce să aduci o sticlă cu rachiu de la Prispă. Au mâncat în silă... Toaibă s-a întins pe laiță și a ațipit cât ai clipi, iar Maranda s-a dus după rachiu. Când s-a întors, Toaibă tocmai făcuse ochi. Te-ai întors, Marandă? Umple un pahar, rogu-te, și dă-l încoace, că am o inimă ca un pietroi. I-a făcut pe voie
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
dezmorțească și să dea de mâncare orătăniilor care cârâiau și cotcodăceau de zor în cotețul rămas încă închis... Tocmai deschidea portița de la coteț când i s-a părut că aude sforăit de cal. A tresărit și a privit în jur clipind des, ca să-și alunge vedenia care îi cuprinsese închipuirea... I s-a năzărit că bietul căluț se afla dincolo de poartă, așteptând să i se deschidă. A privit cu mare atenție spre poartă, dar dincolo de ea sufla doar vântul prevestind vreme
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
de vreme. În cele din urmă, a ațipit... Te-ai întors, Toadere? A tresărit ca mușcat de șarpe... Trecuse prin atâtea în ultimii ani încât toată ființa lui devenise încordată ca un arc gata oricând să-și dea drumul... A clipit des neînțelegând unde se află și cine-i ființa din fața lui... Toadere! Toadere! Te-ai întors? - a vorbit din nou Maranda, întinzând brațele spre el. În cele din urmă s-a dezmeticit și a răspuns scurt așa cum a fost obișnuit
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
la ce facultate vrea să se ducă! Chiar! La ce facultate vrei să te duci? Ei! Aici i-aici! Ia să-l auzi! Vreau să mă fac... doctor, mamă! - a declarat Gruia, urmărind cu mare atenție reacția Marandei. Ea a clipit ca și cum nu i-ar fi venit a crede ce aude, dar în clipa următoare chipul i s-a luminat, iar mâinile i s-au împreunat a rugă... Eu zic că îi mai bine că s-a gândit să se facă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
cu mămica ei. Și cum se plimbau ele printre rafturi, cocoțată în vârful căruțului, dintr-o dată a dat cu ochii de o văcuță mov. Ea stătea cuminte și se uita la oameni, mai lua câte o gură de iarbă, mai clipea din gene. Clopoțelul de la gâtul ei suna vesel ca să atragă atenția cumpărătorilor. Iar de jur împrejurul ei erau multe, multe tablete de ciocolată și napolitane de ciocolată și bomboane de toate mărimile, tot de ciocolată. - Mămico, mămico! Uite o văcuță mov! Oare
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
da. Așa ai să te convingi că nu e o văcuță adevărată. - Dar vii cu mine? - Sigur că vin. Ingrid se apropie de văcuța cea mov, ținându-se strâns de mâna mamei. Văcuța păru să o privească drept în ochi, clipi din gene, dădu din coadă, dar când o mângâie, Ingrid simți doar o bucată de carton acoperită cu firișoare pufoase. - Vai, e de carton! - Ți-am spus eu. E doar o văcuță pusă să vândă ciocolată. - Și mie îmi place
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
rămâi acolo unde ești! Veni lângă mine, se așeză pe vine și strigă la surioara lui care sta în picioare, rezemându-se cu mânuțele de pat: - Ola, vino la nenea! Hopa, fata! Hopa, la nenea! Ola se uită la el, clipi e câteva ori și, întinzând brațele, o porni, cam poticnit, spre frate-său. Ajunsă cu bine la destinație, o luai în brațe, o ridicai pe umeri și, ținând-o cu mâinile de pulpițe, pornii să galopez prin cameră. Ea se
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93450]
-
pupilei, transformîndu-mă în fir de praf, în gânganie, în gunoi. Mi s-a făcut frig. O frică irațională a pus stăpânire pe mine când am văzut o broască tîrîndu-se, ca un punct negru, pe luciul acelui ochi imens care nu clipea măcar, rămânea mai departe fix și sticlos. Am luat-o la fugă, dar după câțiva pași înotam până aproape de genunchi în pământul mocirlos și m-am poticnit. Un râs bubuitor a umplut mlaștina, cutremurând liniștea și făcând trestiile să foșnească
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Trebuia să închidem geamul. Dar cinteza nu se gândea să, fugă, ci, spre marea noastră mirare, ateriză de astă-dată chiar pe coșulețul cu pâine și începu să-și înfigă docul în miezul pufos. Ne uitam la ea încremeniți, fără a clipi din ochi, până când s-a hotărât să-și schimbe locul și a zburat pe șifonier. ― Bravo, drăgălașo, mi-a plăcut îndrăzneala ta, i-am spus micuței musafire. ― Sssst... nu vorbi... mi-a închis Mihaela gura cu mâna. ― Tu, Aimée, ești
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
lunecă pe apă depărtîndu-se ușor de țărm. Batistele dintre cele două lumi, a apei și a uscatului, fluturau despărțirea. Din Constanța nu se mai văzură decât luminile împrăștiate pe spinarea ei. Farul de la Tuzla, intrat parcă în pielea lui Coleșiu, clipea șiret ca moșneagul, parcă ar fi vrut să-mi spună: ― Haiducule, pe ce fată ai pus mîna! Pe măsură ce înaintam în larg, vântul se întețea și aerul deveni mai răcoros, mai sărat. Nu mai deosebeam nimic în zare: întunericul mistuia în
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
gazetar opărit, să stai lunar la trei cozi, decavându-te să ți exfoliezi ceapa degerată, în vreme ce faianțarul, cizmarul, croitorul, zugravul, lăcătușul, depanatorul TV, reparatorul de țevi și, în general, toată liota muncitorească umflă diafan, fără contract, chitanțe și, fără să clipească, zeci de milioane, în totala sfidare a normelor fiscale. Asta, ca să nu mai spun de manelistul care ia-n trei minute cât iei tu într-un an și stă călare pe Merțan în vila cu piscină dând vânjos cu sâc
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
De câte ori văd aprinzîndu-se avertismentul luminos "Legați-vă centurile de siguranță", mă crispez. Ca ultimul superstițios, mă agăț de orice gând care poate să-mi insufle curaj. S-a înnoptat, afară e întuneric beznă și urmăresc cum lumina de la capătul aripei clipește ca un girofar. Noroc că nu sunt fulgere. Comandantul Airbus-ului cu care am venit la New York mi-a explicat că, în nucleul unei furtuni, un aparat poate fi rupt în două. Lângă mine, Băcanu pare liniștit. De fapt, nici
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
măsuță și trei scaune. Primul care se așeză fu inculpatul. Fără permisiune. Cu voie de la sine, Tocmai el care, de obicei, era pus cu fața la perete. În picioare. Cu mâinile răsucite la spate și cătușele prinse de ele. Neîndrăznind nici măcar să clipească ori să respire. Acum, cătușele nu se mai vedeau. Mâinile i se mișcau libere. Se prezenta degajat. Se întinse în scaun, făcându-l să trosnească, și ne privi cu un aer superior. Ca stând să chicotească pe seama noastră. Părea că
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]