17,484 matches
-
În poienița din Cireșu pe coaste de deal și luminișuri în pădure se ițesc timid de sub covor alb colțul fraged al ierbii ici colea se zbat ca să scape de sub cătușele gheții boboci candizi de ghiocei sălbatici și parfumatele tămâioare, vestind detronarea din drepturi a doamnei cu
SE SCHIMBĂ DOMNIA NATURII(DIN VOLUMUL ,,UN VIS CU PARFUM DE AMURG PUBLICAT ÎN 2017 LA EDITURA ARMONII CULTURALE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383191_a_384520]
-
rabie, fără fantoma Astrologului și, dacă se va putea, fără tot felul de întâmplări ciudate, precum aceea cu aurul, precedată de scorneala despre legătura dintre Magistrat și târfa de Caravella. Mai ales că la Domeniu - mai mult niște ruine, în coasta muntelui, locuite, de un sfert de veac, doar de către Intendent - s-a întors, se pare, Castelanul. O chestie nebuloasă, fiindcă nimeni, de peste șapte ani, nu l-a mai văzut pe Intendent de aproape. Se spune că, în taină, venise un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
birou după o sfeșnic cu care să Îl lovească. Între timp, Acquasparta Îl prinsese de talie cu brațele, Încercând la rândul lui să Îl târască spre ușă, pentru a se pune În siguranță. Sub strânsoare, mânerul dăgii ascunse Îi apăsa coastele. Dante o Înșfăcă și o apăsă pe beregata adversarului său. — Ai cuteza... așa ceva! În casa vicarului lui Dumnezeu! Să Însângerezi pragul casei lui Petru! murmură cardinalul cu glasul Întretăiat de gâfâială și cu vârful dăgii peste mărul lui Adam. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pe nava mea un Însărcinat al Republicii, la Întoarcerea de la Ierusalim, purtător al unor ordine aparte care Îmi impuneau să rămân În serviciul lui. Un om bătrân, dar Încă În putere. Mi-a ordonat să Întorc pânzele spre apus, către coastele Marocului. Mai bine de o lună am navigat pe lângă coastele Africii, pană la Coloanele lui Hercule. — Le-ai depășit? — Da. Dante se Întinse spre el. — Și ce-ai văzut? — La sud, pe linia ecuatorială, aștrii celeilalte emisfere. Ce splendoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Ierusalim, purtător al unor ordine aparte care Îmi impuneau să rămân În serviciul lui. Un om bătrân, dar Încă În putere. Mi-a ordonat să Întorc pânzele spre apus, către coastele Marocului. Mai bine de o lună am navigat pe lângă coastele Africii, pană la Coloanele lui Hercule. — Le-ai depășit? — Da. Dante se Întinse spre el. — Și ce-ai văzut? — La sud, pe linia ecuatorială, aștrii celeilalte emisfere. Ce splendoare de lumini, atât de diferite de ale noastre! Iar Dumnezeu și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ton batjocoritor. — De ce vorbești așa? Să Înaintezi În cunoaștere e cea mai nobilă Încercare. Nu crezi? — Nu cred nimic, messer Alighieri, și totuși sunt sigur că nu am nici o nevoie de toate acele cifre ca să cârmuiesc o galeră la asaltul coastelor maure. Dar poate că voi, Înțelepții, sunteți alcătuiți dintr-un alt aluat. Detestați spațiile goale de pe hârtiile voastre și aveți mereu nevoie să le umpleți cu semne. Vă osândiți sufletul ca să descoperiți un mic adevăr inutil, ca bătrânul acela. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
devălmășie de mâini și de picioare. Dar primul Învinse repede: cu un răget, se aruncă asupra noului sosit, lovindu-l cu un șut puternic Într-o parte. Acesta strigă de durere, În timp ce aluneca la pământ, ținându-se cu mâna de coasta ruptă. Dante sări În față, alergând spre cei doi. Cu siguranță, nu avea intenția să potolească o ceartă Între doi zdrențăroși, Însă ceva Îi atrăsese atenția În mod pregnant. În vârtejul ciocnirii, haina primului cerșetor se deschisese peste piept, scoțând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În ochi. Nu, messer Durante. Am auzit vorbindu-se despre asta În orașul dumitale, nu demult, răspunse el cu asprime. Și nu era vorba doar de vorbe. Îți voi arăta ce s-a găsit, pe fundul unei bărci abandonate pe coasta pisană de un pescar din partea locului. Un agent de-al nostru a avut curiozitatea și l-a trimis la sediul Artei. Deschise un sertar și scoase ceva ce părea a fi o piatră roșiatică, mare cât o nucă. — Privește. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Îți ofer: portulanul acelui nou pământ. Tăcu. Femeia aștepta și ea În tăcere, cu ochii măriți de teamă. — Un avantaj de o oră, zise Încă o dată Veniero. Apoi, Îți vei putea relua urmărirea. O corabie a ordinului ne așteaptă pe coastă. E lună plină, drumul până la țărm e deschis. La schimbarea mareei vom părăsi Toscana. Dante nu izbutea să Își dezlipească ochii de templier. Poate că privirea diavolului era cea care Îi transpărea din pupile. Lângă dânsul, chipul Antiliei se apropiase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
E al dumitale, dacă accepți Învoiala. Te va face nemuritor. Dante continua să fixeze planșa, În timp ce Întindea, distras, o mână spre colier. Pe hartă nu erau indicate doar hotarele geografice, ci și rutele maritime, traseul vânturilor și al curenților, detaliul coastelor cu locurile prielnice debarcării și stâncile primejdioase, numărul de zile necesare pentru Îndelungata călătorie și apoi cabotajul de-a lungul coastelor. Copleșit de curiozitate, uitase cu totul de adversarul său. Se dădu Înapoi dintr-un salt, adoptând o postură defensivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
colier. Pe hartă nu erau indicate doar hotarele geografice, ci și rutele maritime, traseul vânturilor și al curenților, detaliul coastelor cu locurile prielnice debarcării și stâncile primejdioase, numărul de zile necesare pentru Îndelungata călătorie și apoi cabotajul de-a lungul coastelor. Copleșit de curiozitate, uitase cu totul de adversarul său. Se dădu Înapoi dintr-un salt, adoptând o postură defensivă. Dar Veniero renunțase la orice atitudine ostilă. Părea nerăbdător, În așteptarea unui răspuns. — Am totul În mână. Pe dumneata, secretul dumitale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
doi treceau de pragul ușii, Dante i se adresă bărbatului: — Messer Veniero! Marinarul rămase nemișcat În prag, rezemat de Antilia, care se ținea strâns de brațul lui. — Dumneata ai văzut noul pământ? Templierul Încuviință din cap. — Ce... ce ai văzut? — Coasta, la sud de ecuator. Marginea ei, Întinsă către lumea noastră. O stâncă abruptă și imensă, care urcă spre cer. Acolo ne vom Întoarce. Dante ridică mâna Într-un gest de salut. — O oră. Iar apoi vă voi urmări. În timp ce ieșeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Fiindcă, precum Ulise, vrei să fii singurul care știe. EPILOG 22 iunie, la primele sclipiri ale zorilor Dante se năpustise la drum lovind aprig din pinteni, istovindu-și calul. La câteva mile de zidurile cetății Pisa, urmele fugarilor deviaseră spre coastă, părăsind strada care se Îndrepta spre oraș. Rafalele de vânt dinspre Marea Tireniană Îl orbeau, umplându-i ochii de lacrimi. Drumul bătut de care se oprea la destule mile de coastă. Acolo, se Întindea o mlaștină enormă, Întreruptă de mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mile de zidurile cetății Pisa, urmele fugarilor deviaseră spre coastă, părăsind strada care se Îndrepta spre oraș. Rafalele de vânt dinspre Marea Tireniană Îl orbeau, umplându-i ochii de lacrimi. Drumul bătut de care se oprea la destule mile de coastă. Acolo, se Întindea o mlaștină enormă, Întreruptă de mici povârnișuri și băltoace, cu câteva limbi de pământ nisipos. Oprindu-se În dreptul unui șir de colibe, ultimul pe drumul către plajă, Dante Întrebase dacă prin părțile acelea exista vreun loc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
colibe, ultimul pe drumul către plajă, Dante Întrebase dacă prin părțile acelea exista vreun loc de acostare. Țăranii se uitaseră lung la el, cu privirea lor tâmpită, Înainte să Îi răspundă. Da, era un mic port, ceva mai Înainte, pe coastă. Da, trecuseră doi străini, care se Îndreptau Într-acolo. Negura se risipea, eliberând mlaștina din Întuneric. Trecu de o ultimă dună, În timp ce calul pufnea de oboseală, acoperit de sudoare. Dedesubt, țărmul nisipos al Mării Tireniene, cu valurile Încrețite ale unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Mării Tireniene, cu valurile Încrețite ale unui curent violent. Marea era pradă unei furtuni de vară, care pe uscat părea Încă Îndepărtată, anunțată doar de rafalele de vânt umed și cald. Aruncă o privire rapidă de-a lungul liniei de coastă. Înspre stânga, către sud, recunoscu portul despre care Îi vorbiseră țăranii, un simplu chei din pari, abia adăpostit Într-un golfuleț micuț, ocrotit de o scurtă limbă de pământ. Împrejur, câteva colibe din lemn alcătuiau un cătun de pescari. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pari, abia adăpostit Într-un golfuleț micuț, ocrotit de o scurtă limbă de pământ. Împrejur, câteva colibe din lemn alcătuiau un cătun de pescari. Însă un alt amănunt Îi atrase atenția. Mai Înainte, la vreo sută de coți depărtare de coastă, zări silueta neagră a unei galere ce Încerca să iasă În larg sub impulsul pânzei umflate de vânt. Îmbarcațiunea era lipsită de pavoaz și de orice alt semn de recunoaștere. Aplecată primejdios Într-o rână, după cât putea vedea poetul, părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În acea lucire crezu că recunoaște siluetele câtorva trupuri omenești care dansau În albul orbitor, ca și când puntea s-ar fi preschimbat Într-un templu În care se celebra un rit al străvechilor zei ai focului. Corabia se Înclinase Într-o coastă cu violență, acum fără cârmaci, cuprinsă de flăcări, cu pânza transformată Într-o limbă de foc care se ridica spre cerul negru, aidoma unui drapel funebru. Atunci Își aminti. Mai văzuse albeața aceea care Îți răpea vederea cu ani În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
codul de legi pe care voia să-l dăruiască lumii, el putea deveni nemuritor, asemenea zeilor. În cei doi ani petrecuți la Babilon, regele macedonean nu se ocupase, așadar, doar de punerea la punct a celor trei expediții premergătoare cuceririi coastei arabe. care i-ar fi asigurat dominația deplină În Golful Persic, cu planurile de dragare a canalelor metropolei alese ca reședință după revenirea de pe meleagurile Indului și de construire aici a unui port și a unei flote uriașe, alcătuită din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cum? - Contează, și Încă foarte mult, te vei convinge imediat. O să-ți spun eu cum a murit: Împușcat. Cu patru gloanțe trase În regiunea inimii, dintre care unul și-a atins perfect ținta, iar altul s-a izbit de o coastă și a rămas Înfipt În piele, provocând o rană superficială. Pe acesta din urmă l-am extras fără dificultate: iată-l. Cu un gest puțin teatral, Eva a așezat pe masă În fața mea corpul delict. - Îți spune ceva? Am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
e și el om. Prin ce se caracterizează mai întâi și mai întâi omul? Prin nevoi. Așa și personajul. Are nevoie omul de-un pamplezir, de-o pauză, de-o umbră? Are și personajul. Că dacă ești tot timpul în coasta lui, știi cum te simte? Mai ceva ca omul! Să dăm un exemplu: după cum poate mai ții minte, pe Barzovie-Vodă, pe spătarul Vulture și pe Broanteș i-am lăsat în stepă, în drum spre Stambul. Și cum mergeau ei călare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
sultanului, nu zăreai picior de cadână fără picior de eunuc, ei, eunucii, prin specificul activității lor obștești, bucurându-se de toată încrederea sultanului Beșiktaș Mehmet Hamzà. Beșiktaș Mehmet Hamzâ s-a născut la 10 noiembrie 1582 în satul Galatasaray, de pe coastele Anatoliei, într-o familie de turci pașnici, nevoiași (anul. acesta se împlinesc 400 de ani de la nașterea luiî. De mic ia cunoștință cu vicisitudinile vieții, fiind silit, datorită firavei sale constituții, să urmeze școala primară. Este pasionat de istorie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
la vreo două mile de hanul Stăniloaiei. Și în vreme ce Parnasie, Stejeran și ceilalți povestitori adorm, cu spatele spre jăratic și totodată, fără s-o știe, adormind astfel, mor ca personaje, iată-i pe nemuritorii Metodiu și Iovănuț suind pieptiș o coastă în boarea străvezie a dimineții. — ... și era tot alb la păr și fața-i era curată - gâfâi Metodiu continuând o vorbă - și se uita blând la mine. Mie mi-au dat lacrimile și nu-mi puteam lua ochii de la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
avut! - oftă cu invidie în glas lovănuț, slobozind pasul. — Cu-atâta m-a luminat și pe mine Domnul - zise Metodiu - că altfel... Episodul 42 SPLEEN în vreme ce Metodiu și lovănuț, cu hărnicia seculară și uneori secularizată a călugărilor, urcau pieptiș o coastă a dealului din precedentul episod, pe versantul celălalt, coborâtor, din actualul episod, la umbra unui stejar despre a cărui vârstă este o impietate a pomeni, stăteau prăvăliți doi oameni calmi. Dacă nu s-ar fi observat, în răstimpuri, o ușoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
să observe într-o fracțiune de secundă mulțimea de linii din palma muncită a spătarului, apoi simți că se face terci. Se puse astfel capăt unui drum lung, al unui zbor peste mănoasele câmpii ale Samariei, peste nisipurile Galileei, peste coastele Antiohiei, Liciei, Lidiei, peste orașele Sidon, Berit și Tars, de unde scăpase ca prin minune din mâna unui negustor mujahedin, peste ape și munți, peste împietrita Capadocie, gălăgioasa Armenie, peste cetatea Niceea unde sosie deodată cu o ciumă, peste Nicomidia unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]