2,315 matches
-
avea pe atunci 23 de ani, iar Oana mai tânără cu 3 ani. La acea vreme Eugen locuia cu chirie în Sibiu unde și lucra, șofer, meserie pe care a dobândit-o în timpul stagiului militar, Oana fiind vânzătoare într-o cofetărie. După 3 luni de când s-au cunoscut au hotărât să se căsătorească. După căsătorie Eugen locui cu Oana în casa părinților ei din Sibiu, oameni în vârstă și cu stare materială bună, casă mare și mașină.. Oana fiind cea mai
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
se întunecă de-a binelea. Era în jurul orei 18. Distanța pe care trebuia să o parcurgă până în satul L. era de circa 5 km. La ora respectivă nu era nici un mijloc de transport. Ajungând în centrul comunei B.,intrară în cofetărie "La Eva". Toate mesele fiind ocupate se așeză la una dintre ele, la care stătea un singur client, comandând 2 cafele. Eugen intrând în vorbă cu acel client care era Radu Brădescu și îl întrebă cum ar putea ajunge în
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
Radu îl plăti și i-l dăruise. -Primește-l, te rog. -Mulțumesc, ești un drăguț Radu. Angela primi cadoul cu multă plăcere. Chipul Angelei se mai însenină și-i zise: -Acum ar fi bine să bem o cafea. Amândoi intrară în cofetărie "La Eva" unde atmosfera era plăcută. Doar la două mese erau clienți, deși sala era destul de mare înăuntru. Era călduț, vitrina frumos împodobită cu 3 instalații, cu beculețe de diferite culori care clipeau și un brăduleț îmbrăcat în beteală argintie
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
cu zimți, nereușind să topească deloc din zăpada groasă, care se așternuse cu o seară înainte. Un vânt aspru biciuia parcă, cu rafale de gheață. în jurul orei nouă seara într-o zi mai spre sfârșitul iernii Radu se afla în cofetărie "La Eva" stând singur la masă în fața unei cești de cafea și un pahar de vin cald. își făcea în gând bilanțul zilei de lucru, într-o perioadă de muncă mai lejeră. La un moment dat intră Angela Ulmeanu, pășind
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
ei, care o privea și el cu ochii umezi, zâmbindu-i admirativ. Ea îl urmărea pe Radu cu o privire melancolică, fără ca acesta să-și arunce măcar odată ochii spre ea. Singura care înțelegea lacrimile Angelei era Eva, vânzătoarea de la cofetărie, care era printre participanți împreună cu soțul ei și care acum plângea șoptindu-i ceva soțului ei, care o privea foarte atent. -Pentru că-i mai bătrână este vina ei. -Așa sunteți voi bărbații, afirmă Eva tristă, mutându-și privirea în
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
a se duce la magazin săși cumpere o pereche de sandale. în magazin printre puținii clienți era și Eva, care o salută apropiindu-se de ea, lucru neobișnuit. Ele se cunoșteau dar nu se salutau, Ramona intrând foarte rar în cofetărie. -Astăzi a fost o vreme frumoasă, zise Eva zâmbind cu blândețe. -Da, se aproprie vara doamna Eva, zâmbindu-i și Ramona. -Tocmai am venit de la Târnavă, unde mi-am clătit covoarele și unde l-am întâlnit pe domnul inginer Radu
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
băutura preferată. La plecare Radu mulțumi oamenilor iar el mai zăbovi puțin în fața unei cești de cafea. Eva se așază lângă el, fiind singurul client. -E frumoasă mobila pe care v-ați cumpărat-o domnule inginer. Eva văzuse totul întrucât cofetăria se afla în vecinătatea blocului. -Da, frumoasă, zise Radu zâmbind înca mai păstrându-și acea bucurie de care a fost cuprins chiar de la începutul zilei. -Acel apartament în care v-ați mutat, este cel în care a locuit Angela
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
mi-ar fi fost foarte bine dacă fiul meu era cu mine, parcă nu ar fi și al meu, seamănă într-u totul cu tatăl său, atât ca aspect, cât și ca fire, se gândea Angela, în timp ce se îndrepta spre cofetăria „La Eva”, mângâindu-și fularul alb pe care îl primise cândva de la Radu și pe care-l păstra ca pe cea mai vie amintire, purtându-l foarte rar, tocmai ca el să poată dura în timp. Când intră în cofetărie
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
cofetăria „La Eva”, mângâindu-și fularul alb pe care îl primise cândva de la Radu și pe care-l păstra ca pe cea mai vie amintire, purtându-l foarte rar, tocmai ca el să poată dura în timp. Când intră în cofetărie, Eva îi observă lacrimile, care încă îi mai stăruiau în ochi și o mângâie pe față, zâmbind. -Cum a fost prima întrevedere cu fiul tău? -Ca și cum l-aș fi văzut în fiecare zi, eu m-am gândit la
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
nu vedea cu ochi buni această relație dintre fiul său și Ioana, fiica Evei, fosta colegă a lui Ionuț până la terminarea liceului. Ionuț acum era medic veterinar în B. iar Ioana farmacistă întruna din farmaciile din Târnăveni. Eva, vânzătoarea de la cofetărie încă rămăsese prietenă bună cu doamna Angela Ulmeanu, pe care Ionuț o vedea destul de des acum, de când o vizita pe Ioana acasă. Acum că Ionuț cunoștea toată povestea vieții lui, ba chiar citise scrisoarea doamnei Angela către tatăl său își
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
nu-ți aduci aminte cum te-a tratat ultima oară, v-ați întâlnit în oraș ca doi străini, v-ați plimbat pe străzi în timp ce el îți spunea povești cu roș cocoș, tu ardeai de dorințe, te-a băgat într-o cofetărie, ți-a cumpărat o înghețată și a căscat îndelung până ai terminat de mâncat, îți venea să fugi, erai atât de umilită încât îți venea să intri în pământ, el se uita plictisit la tine, nu mai aveai putere nici
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mine; eu scriu mai încet. Caligrafic e la pământ. Și aveam o prietenă acolo, ea-mi dădea cursurile. Am făcut practica la „Budapesta“ practica, după aia am făcut la patiseria „Bulevard“, bucătar, cofetar, patiser. Am făcut practică la „Scala“, la cofetăria „Scala“. Mi-am luat diploma și repartiție. La „Calu’ Bălan“. Slab. Aveam pretenții mai mari pentru că, într-adevăr, cunoșteam. În alea șase luni care le-am făcut, am învățat. Ajunsesem la „Budapesta“, am rămas singur la bucătărie, unde erau trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
mi-a plăcut c-a murit. Și văru-meu a luat banii puși pe piept, pe icoană, erau mulți, și de cincizeci, și de-o sută, erau și mai mărunți, dar pe aceia i-am lăsat și ne-am dus la cofetărie, am mâncat Diplomat și-am băut Cola și am mers și la jocuri mecanice. La jocuri am mers aproape o săptămână, îmi place mai mult ăla de strategie, dar și ăla de mașini, acolo sunt chiar bun, am viteză. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Auzindu-l vorbind astfel, Keiko Kataoka fu cuprinsă de o gelozie neînțeleasă, pe care nu o mai simțise până atunci. Relația lor nu semănase niciodată cu cea a doi iubiți, cu amintiri din liceu povestite la o cafea Într-o cofetărie, cu filme văzute la cinema, cu excursii la onsen, apoi cu partide de sex năvalnic, de-abia intrați Într-o cameră de hotel, fără a mai avea răbdare să-și dea jos hainele. Nu, ei se Întâlneau doar pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Și tovarășul maistru scuipă un oftat sau o înjurătură printre dinți.) Unii nu aveau cu ce să cumpere un pișcot, două, la 50 de bani, alții scoteau felia de pâine unsă cu marmeladă, cei mai mulți înghițeau în sec. Peste drum era cofetăria "Marga", covrigi polonezi însiropați cu miere de albine 5 lei, eclere acoperite cu ciocolată 4 lei, savarine cu multă frișcă 3 lei. În clasă erau și copii de bani gata, părinți bogați, maistru la țigarete, primar în Santa Mare, medic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
eclere acoperite cu ciocolată 4 lei, savarine cu multă frișcă 3 lei. În clasă erau și copii de bani gata, părinți bogați, maistru la țigarete, primar în Santa Mare, medic neurochirurg etc. Pentru ei erau permise toate bunătățurile din galantarele cofetăriei. Nu-i speria examenul, la ei mediile se rotunjeau cu plus: 4 era 6, 6 era 8, 8 niciodată 10. Pachetul de B.T., cafeaua, săpunul bun țineau odraslele pe linia de plutire. Erau încă mici pentru a fi sfidători, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Pachetul de B.T., cafeaua, săpunul bun țineau odraslele pe linia de plutire. Erau încă mici pentru a fi sfidători, din nepricepere își dădeau arama pe față, nu din mândrie. Viața privită din exterior uneori are culoarea ambalajelor, gustul cât toate cofetăriile lumii la un loc. Oricât de modest, oricât de împăcat ești cu sărăcia, nu poți închide ochii când lumina te orbește dinlăuntru. Viața privită la suprafață, luciu de mare de-ar fi fost, tot nu poate ascunde furtuna. Erau încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
oraș, de pe Sixty-third colț cu Madison. Fusesem invitată la o „petrecere de milioane, fără fasoane, în cinstea viitorului ei bebeluș“. Ne strângem doar noi, fetele, îmi explicase Mimi. Au fost trei chelneri pe cap de invitată, prăjiturele roz comandate de la Cofetăria Payard de pe Lexington și botoșei din ciocolată de la Casa Fauchon. A fost o petrecere aproape la fel de „modestă“ ca și inaugurarea. Conform protocolului din Upper East Side pentru petrecerile în cinstea bebelușilor, nimeni nu s-a atins de mâncare. Tocmai intrasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Zach, mi s-a-ntâmplat ceva. Pe cuvânt, nu m-am mai atins de profiterol de atunci încoace. Pur și simplu, nu mai poftesc, ceea ce chiar înseamnă ceva, pentru că e mâncarea mea preferată, după brioșele cu cremă de vanilie de la cofetăria Magnolia. M-am îndrăgostit de Zach din clipa în care l-am văzut. Ceva înlăuntrul meu a făcut ping! și, iată-mă, dintr-odată fulgerată, în vâltoarea unei iubiri la prima vedere, ca fratele și sora care se îndrăgostesc unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
LA după o despărțire, când ajungi până peste poate de ana și încapi lejer în măsura 38. Nu puteam să mănânc nimic, nici măcar prăjiturile mele preferate - brioșe cu cremă de vanilie - pe care Julie mi le-a comandat special de la cofetăria Magnolia din centru. Ajunsesem piele și os. Lara a tot încercat să mă încurajeze spunându-mi c-ar vrea să aibă și ea despărțireo-depresie, ca să nu mai cheltuiască o avere pe nutriționiști și antrenori personali. Adevărul e că arătam ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
nu voi mai fi invitată niciunde niciodată, am hotărât să îmi cumpăr și eu unul și să mă uit la filme tot restul vieții mele. M-am îmbrăcat și am ieșit. În drum spre The Wiz, m-am oprit la cofetăria Magnolia de pe Bleecker Street să-mi iau o brioșă cu vanilie. Am mâncat-o în taxi în drum spre The Wiz. Prăjiturile astea sunt atât de dulci, jur că acționează ca un medicament. Mi-au ridicat moralul, chiar dacă și numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
plăcut melodia băieților de la Pet Shop Boys și clipul lor simpatic cu Statuia Libertății cu secera și ciocanul. Primul meu West a fost, în 1990, Dubrovnikul. Frumos. Școală CEU pe tema Philosophy for Children. Adriatica. Pomi de climă meditaraneană. O cofetărie de lux. Înghețată cu umbreluță. Prima și ultima. Când am plătit-o, am știut că nu voi mai pune gura pe ea cât oi sta acolo. Lipsa banilor mă paraliza, așa cum o paralizează pe maică-mea nota de plată de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
stăpânesc să-i produc aceste involuntare șocuri ale aroganței, o dată ce le-am trăit pe pielea mea. Și cred că o parte consistentă a geografiei interioare a primelor vesturi a fost populată tocmai cu tipul de șoc din prima zi de la cofetăria Da Vinci din Dubrovnik. Acolo, la Adriatica, îmi încropeam engleza de mult uitată prin nefolosire, ca-n bancul cu tipul care dă din mâini în Marea Neagră zbierând: Help! Ausecour! Aiuto! și doi se miră pe mal ce de limbi străine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
dotările lor tehnice și iar ne-au întrebat despre Afganistan. Toți ne scormonesc. Noi voiam să vedem viața adevărată din Londra, să mergem pe străzi, să intrăm în galerii de artă și în magazine, cine știe, să stăm la o cofetărie, să mâncăm o înghețată și să ne uităm la lume. Nici aici nu suntem libere. Voi faceți ce vă taie capul, mergeți unde vreți, vă stabiliți singure programul. Nouă ni-l fac alții și tot în jurul Afganistanului. Singurul care vorbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
deschide. Picoloul intră. Îi spune sincer: — Nici nu știți cât mă bucur că vă găsesc în viață, domnule. — Și eu, răspunde la fel de sincer Lionel. Nu mi-aș fi iertat niciodată dacă ajungeam prea târziu. A fost o mică încurcătură la cofetărie. Pune cartonul pe masă, fără să-l deschidă. Continuă de unde a rămas: — Azi e ziua dumneavoastră de naștere. — Așa e. Uitasem. — Permiteți-mi să vă urez la mulți ani din partea domnului Claude și a tuturor clienților bistroului nostru. Și a
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]