2,111 matches
-
ca și când nu s-ar fi întâmplat nimica. Filmul își mută treptat centrul de greutate dinspre științifico-fantastic spre o dezbatere despre morala științei și despre adevăratele valori ale umanității. Scena finală îl prezintă pe Kris care se odihnește citind într-o colibă idilică și liniștită înconjurată de pomi, ca și când s-ar fi reîntors deja pe Pământ și ar fi uitat demult de toate necazurile. Dar imaginea se transformă încet într-o totală, se recunoaște brusc că de fapt coliba se află pe
Solaris (film din 1972) () [Corola-website/Science/301511_a_302840]
-
citind într-o colibă idilică și liniștită înconjurată de pomi, ca și când s-ar fi reîntors deja pe Pământ și ar fi uitat demult de toate necazurile. Dar imaginea se transformă încet într-o totală, se recunoaște brusc că de fapt coliba se află pe o insulă infimă în mijlocul Oceanului: se deduce că ea este doar o altă materializare a amintirilor lui Kris, care acum s-a împăcat cu situația de pe Solaris, de pe care nu se va mai reîntoarce niciodată.
Solaris (film din 1972) () [Corola-website/Science/301511_a_302840]
-
margini ascuțite. Apare tehnica prelucrării osului, fildeșului și cornului. Vânătoarea se realiza și cu ajutorul arcului. La început, se locuia în așezările în aer liber, dar căutau să se adăpostească și în peșteri, pentru ca, în paleoliticul mijlociu, Neanderthalienii să-și construiască colibe prevăzute chiar și cu vetre, spațiu pentru dormit, activități domestice sau de evacuare. Se constată o creștere a densității și o oare-care stabilitate într-un anumit loc. În aceeași perioadă erau folosite și adăposturi sub stânci. Apare, totodată, tendința de
Epoca de piatră () [Corola-website/Science/301526_a_302855]
-
Către sfârșitul lui august, pe măsură ce vremea s-a răcit și călătoriile au devenit din ce în ce mai dificile, Nansen a hotărât să așeze tabăra de iarnă. Într-un golfuleț adăpostit, cu piatră și mușchi drept materiale de construcții, cei doi au ridicat o colibă care urma să fie casa lor în următoarele opt luni. Cum exista suficient vânat sub formă de urși, morse și foci pentru a-și ține cămara plină, principalul lor dușman nu era foamea, ci lipsa de activitate. După sărbătorirea tăcută
Fridtjof Nansen () [Corola-website/Science/300842_a_302171]
-
sunt astăzi grădinile Arteneștilor; după alții, rușii au fost din Ilva Mică și au venit pe Valea Leșului «a pești» oprindu-se la Pietroasa (loc în apropierea văii la vreo 7 km. din sus de sat), unde și-au ridicat colibe." Anton Cosbuc constată în perioada interbelică faptul că popularitatea acestor legende este atestată doar la bătrânii cu un nivel cultural ridicat, ceea ce îl face să creadă că legenda întemeierii satului de "pionieri" leși sau ruși este rodul elaborării unor texte
Leșu, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300881_a_302210]
-
unui sat de câmpie căruia nu-i cunoaște numele, a fost „prins cu funia” și dus în armată. După un timp a reușit să fugă ascunzându-se în acest ținut care era atunci împădurit în întregime. Și-a construit o colibă în codru pentru a se adăposti aici o vreme dar timpurile ,fiind tulburi” a rămas pe loc defrișând o bucată de teren pentru curte și grădină. Mai târziu a defrișat o porțiune mai mare pentru a cultiva cartofi și secară
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
Muntenia, România. Prima atestare documentară a satului Tătaru datează din anul 1457, pe moșia boierului Roșu. Numele satului se trage de la originea tătară a paznicului, pe care boierul l-a angajat să păzească moșia. Paznicul, de origine tătară, își avea coliba pe o movilă, de unde avea vizibilitate asupra moșiei. Aceasta s-a numit "Movila Tătarului", iar oamenii care au fost aduși să muncească au început să-și facă bordeie de pământ aici. În vechime, satul era străbătut de așa-numitul "drumu
Tătaru, Brăila () [Corola-website/Science/300991_a_302320]
-
greco-catolice când aceasta încă își avea sediul într-o construcție de lemn. În această școală s-a ținut la 15 septembrie 1885 adunarea generală a Reuniunii învățătorilor români din Sălaj. În Cizer se mai puteau vedea inainte de 1990 câteva colibe din bârne aduse în sat, din Susani. Tot în Susani există tumuli funerari, necercetați arheologic, în locul "la Holumburi". Portul popular din Cizer a fost studiat și documentat în anul 1941 de etnograful Gönyey Sándor. Etnografa Palotay Gertrud a făcut în
Cizer, Sălaj () [Corola-website/Science/301785_a_303114]
-
La acestea se adaugă mai recent și bucătăria de vară . Numărul construcțiilor din gospodărie este diferit în funcție de starea materială și socială a oamenilor . În trecut unde terenurile cultivabile se aflau la distanțe mari în raport cu vatra satului gospodăria cuprindea și o colibă la hotar. Tot componente ale gospodăriei sunt și fârciturile cu fan ce sunt făcute lângă sura ori în aproperea grajdurilor. Portul popular femeiesc , așa cum este surprins în fotografiile din casele familiilor din Luminișu, cuprindea: năframa, spăcelul (cămașă), poalele albe și
Luminișu, Sălaj () [Corola-website/Science/301806_a_303135]
-
stârci, bodârlăi, lișițe, etc. ). Pădurile de stejari, de fagi și frasini împodobeau aceste pământuri, îmbogățeau zilnic atmosfera cu aer proaspăt, iar în trecut, constituiau bune ascunzișuri și puncte de apărare împotriva dușmanilor, asigurau lemnul necesar pentru construcții de locuințe ( bordeeie, colibe, adăposturi etc.) și pentru încălzirea acestora în timpul iernii. Izvoarele care alimentează cu apă cișmelele localităților mai sus numite, râpele din jurul acestor izvoare, care probabil sunt urmele unor adăposturi umane, drumurile și potecile adânc săpate în trupurile dealurilor, denumiri ( încă păstrate
Năvodari, Teleorman () [Corola-website/Science/301815_a_303144]
-
persoane) s-au strămutat în nord, la cunoștințe și rude din Tereblecea. O parte din locuitorii Poienii s-au întors în sat în ianuarie 1945, după mutarea liniei frontului spre apus. Oamenii, întâmpinați doar de ruine, au început să construiască colibe, în care au supraviețuit acelei ierni tragice. Mulți au murit din cauza tifosului, răcelii și altor boli. Mureau, mai ales, copiii. Și datorită acestei situații a început reîntoarcerea în Polonia. În noiembrie 1946 au plecat 77 persoane. În 2 martie 1947
Poiana Micului, Suceava () [Corola-website/Science/301986_a_303315]
-
celor două albii. Locuințele iobagilor sunt reprezentate prin simple pătrațele negre, ce "împrejmuiesc" castelul grofului (Haller de Hallerko, Kornis de Goncz-Ruszko și Karacsay de Valje - Szaka) dinspre sud, respectiv est și vest, fiind mai degrabă niște bordeie, de mărimea unor colibe ("coliben"). În zona centrală,partea de vest a satului (unde este actuala moară) apare gospodăria familiei Bogaty Imre (în românește Bogătean Indrei), o familie bogată, care a deținut moșia în tarlaua "Șes" (ultimele 50 hectare din moșie au rămas celor
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
din Loara; viața lor este foarte apropiată de ceea ce putem citi în Evanghelii despre viața primilor apostoli: călugări ermiți adăpostindu-se, troglodiți, în peșteri săpate în malurile abrupte ale Loarei. Mănăstirea Marmoutier este construită în pădure; Martin trăiește într-o colibă de lemn în care respinge ˝aparițiile diavolești și vorbește cu îngerii și cu sfinții˝: Martin duce o viață plină de un curaj bărbătesc și cazon pe care o impune în comunitatea sa. În vremea respectivă, toată lumea călătorea fie pe jos
Martin de Tours () [Corola-website/Science/299681_a_301010]
-
Aromânilor mai înstăriți. Acest lucru se justifica din cauza faptului ca mulți nu-și puteau procura hrana adecvată lor și familiilor lor fără a recurge la aceste acțiuni extreme. De altfel până în 1937 ei nu aveau domiciliu stabil și locuiau în colibe (în limba greacă numite "kalives") împletite din nuiele. În acel an, dictatorul grec Ioannis Metaxas a emis un decret (nr. 1223 din 3/4 mai 1938) prin care îi obligă să se sedentarizeze. Mulți din ei au fost colonizați în
Sărăcăciani () [Corola-website/Science/299729_a_301058]
-
rând, de binecunoscutul simbolism al ritualurilor inițiatice - „renașterea“ novicelui are loc sub semnul unui regressus ad uterum. Prin inițiere, adolescentul devine, deopotrivă, o ființă responsabilă social și avizată cultural. Întoarcerea la matrice este figurată fie printr-o recluziune (într-o colibă), fie prin înghițirea de către un monstru, fie prin pătrunderea în teren sacru (identificat cu uterul pământului mumă). Bezna prenatală sau a locului de recluziune nu e altceva decât întunericul nopții premergătoare creației. Dar adevărata semnificație a miturilor și a riturilor
Folclor literar () [Corola-website/Science/299039_a_300368]
-
celtic cu sensul „oraș”. Dovezile arheologice de la Bologna și apropierea acesteia contrazic mărturiile lui Polybius și Titus Livius în anumite puncte. Ei susțineau că boii i-au expulzat pe etrusci. Polybius îi prezintă pe celții din Italia ca locuind în colibe, fără mobilier, dormind pe paturi de frunze. Practicau agricultura și războiul și nu s-ar fi îndeletnicit cu orice altă artă sau știință. Averea le era compusă exclusiv din aur și cirezi de vite, ușor de transportat. Dovezile arheologice atestă
Boi (trib) () [Corola-website/Science/299850_a_301179]
-
exilului în Semipalatinsk, a rămas una din cărțile favorite ale lui Dostoievski, în timp ce "Amintiri din casa morților" este plasat de Tolstoi în sfera cea mai înaltă a artei, cea izvorâtă din « iubirea față de Dumnezeu și de seamăn » alături de "Mizerabilii" sau "Coliba unchiului Tom". La începutul lunii august 1879, Dostoievski întreprinde a patra și ultima călătorie la Bad Ems, dar nu reușește să își trateze emfizemul pulmonar. În anul 1880, este invitat să țină un discurs în cadrul unei ceremonii de dezvelire a
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
fost strămutați în Bugeac, în locul lor venind Tătari basarabeni, care s-au alăturat pescarilor, grădinarilor și oierilor locali, Greci pontici, Ruși scopți răscolnici (care, și ei, fugiseră din imperiul Rus), Români dobrogeni sau mocani și Bulgari, care aveau bordeie și colibe în zonă. După alipirea Dobrogei în 1878, Regatul României a păstrat denumirea turcă până în 1913, localitatea purtând denumirea oficială de "Ilanlâc". Odată cu anexarea Cadrilaterului (1913-1940), vama a fost mutată mai la sud, la Ecrina (turcește "Ekrene", bulgărește "Kranevo"), iar "Ilanlâc
Vama Veche, Constanța () [Corola-website/Science/298925_a_300254]
-
români erau conduse potrivit dreptului valah (jus valachicum), de un "wajda" (în polonă, starostele unui sat de vlahi). Goralii au azi identitate poloneză, dar multe fapte de cultură amintesc originea lor românească: tradiții, obiceiuri și cuvinte românești ("măgură", "vatră", "jântiță", "colibă", "baci" etc., multe din acestea de origine traco-dacă). În amintirea vechilor migrații păstorești din Carpați, în anul 2013, din inițiativă poloneză, este reconstituită transhumanța carpatică, începând din Rotbav (Țara Bârsei) și străbătând Carpații, prin , până în Moravia. Zakopane este situat în
Zakopane () [Corola-website/Science/297820_a_299149]
-
său a plătit pentru fiul său costul unei camere din casa din Rue Eglise, nr. 39, la Paturages . Van Gogh a compromis lucrurile și de această dată . Interpretând exagerat textul evanghelic, a trăit în sărăcie . S-a mutat într-o colibă unde dormea pe podea și se hrănea cu apă și pâine . Tot ce avea a donat săracilor, iar pe cei bolnavi i-a îngrijit cu atenție . Van Gogh și-a continuat cu și mai multă încăpățânare munca sa de predicator
Vincent Van Gogh () [Corola-website/Science/297793_a_299122]
-
falsificată trebuie înlăturată modificată sau înlocuită sistemul nervos constă din ganglionul suprafarigian și cel subesofagian unite cu ajutorul conectivelor periesofagiene în tot acest timp în localitățile unde locuiesc bulgari se organizează baluri mascate și spectacole câțiva texani au ieșit să ardă colibele fiind acoperiți de tirul celor din interior orice decizie a legislativului trebuia să fie validată și de comandantul militar britanic al capitalei poate fi considerată ca fiind un gaz total sau parțial ionizat pe ansamblu neutru din punct de vedere
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
muntele Sinai. Este una din așa-numitele "șaloș regalim", adică cele trei evenimente festivalice când evreii făceau pelerinaj la Ierusalim. În timpul sărbătorii de "Sukkot" (סוכות) evreii ies din casele lor și locuiesc timp de șapte zile în niște umbrare sau colibe construite după reguli stricte, în amintirea celor patruzeci de ani de pribegie în deșert. În timpul celor șapte zile ale sărbătorii Paștelui פסח (Pessah) (în amintirea ieșirii din Egipt מצרים) nu se mănâncă pâine dospită din cele cinci feluri de cereale
Iudaism () [Corola-website/Science/296541_a_297870]
-
fondul grupelor culturii ceramicii liniare târzii din Câmpia Tisei, peste care s-au grefat puternice influențe vinciene. Așezările acestei culturi se găsesc pe grindurile din luncile inundabile ale bazinului Tisei, formând uneori coline de tip tell. Locuințele erau mai ales colibe de suprafață. În funcție de mediul natural (câmpia mlăștinoasă a Tisei), pescuitul juca un rol important în viața acestor comunități. Elementul caracteristic ceramicii acestei culturi îl reprezintă decorul incizat meandric, împletit ("stiul textil"). Apare și pictura, preluată de la grupurile neoliticului târziu ale
Cultura Tisa () [Corola-website/Science/308722_a_310051]
-
să colaboreze la "România literară", unde îi apar versuri și narațiunea istorică "Logofătul Baptiste Veleli". În anul 1854 își grupa în volumul "Mozaic de novele, cugetări, piese și poezii" câteva dintre lucrările sale de debut, iar în 1855 scrie romanul "Coliba Măriucăi", inspirat din realitățile vieții comunității roma și romanul "Coliba unchiului Tom" al scriitoarei americane Harriet Beecher Stowe. În timpul studiilor la Paris Urechia frecventează cercurile românilor exilați din ambele principate, Țara Românească și Moldova, unde se împrietenește cu C. A
V. A. Urechia () [Corola-website/Science/307726_a_309055]
-
narațiunea istorică "Logofătul Baptiste Veleli". În anul 1854 își grupa în volumul "Mozaic de novele, cugetări, piese și poezii" câteva dintre lucrările sale de debut, iar în 1855 scrie romanul "Coliba Măriucăi", inspirat din realitățile vieții comunității roma și romanul "Coliba unchiului Tom" al scriitoarei americane Harriet Beecher Stowe. În timpul studiilor la Paris Urechia frecventează cercurile românilor exilați din ambele principate, Țara Românească și Moldova, unde se împrietenește cu C. A. Rosetti. și devine unul dintre cei trei secretari ai cancelariei
V. A. Urechia () [Corola-website/Science/307726_a_309055]