2,591 matches
-
Anglia poate oferi alte teritorii în schimb”. Protagoniștii politicii de conciliere, sperau ca în contraponderea teritoriilor coloniale, Germania va face mai rezervate pretențiile sale teritoriale și va limita înarmarea și producerea acestuia. Dar pentru Hitler ca și pentru Ribbentrop, „chestiunea colonială, este una de drept, dar care nu trebuie amestecată altor probleme actuale.” Cu câteva zile înaintea Anschluss-ului, pe martie, ambasadorul englez la Berlin, Henderson, intensifică eforturile de a deturna spre Africa „intențiile” lui Hitler. Acesta îi propune un nou regim
Anschluss () [Corola-website/Science/303299_a_304628]
-
de drept, dar care nu trebuie amestecată altor probleme actuale.” Cu câteva zile înaintea Anschluss-ului, pe martie, ambasadorul englez la Berlin, Henderson, intensifică eforturile de a deturna spre Africa „intențiile” lui Hitler. Acesta îi propune un nou regim de administrație colonială, la fel ca cel din 1885-stabilit la Berlin, intr-un teritoriu aproape egal cu cel al bazinului fluviului Congo, limitat în nord de paralela de ˚. Dar Hitler a găsit acest sistem prea complicat, și estima că în privința chestiunii coloniale nu
Anschluss () [Corola-website/Science/303299_a_304628]
-
administrație colonială, la fel ca cel din 1885-stabilit la Berlin, intr-un teritoriu aproape egal cu cel al bazinului fluviului Congo, limitat în nord de paralela de ˚. Dar Hitler a găsit acest sistem prea complicat, și estima că în privința chestiunii coloniale nu este suficient de informat, că nu este grăbit „El poate să aștepte liniștit, patru, șase, opt sau chiar zece ani”. În ziua de 3 martie ambasadorul Marii Britanii la Berlin Nevile Henderson, aduse la cunoștință lui Hitler dorința guvernului englez
Anschluss () [Corola-website/Science/303299_a_304628]
-
cei din Alldeutscher Verband, afirmau că poziția de supraputere a Marii Britanii ofereau acesteia avantaje nedrepte pe piețele mondiale, ceea ce ducea la limitarea creșterii economiei germane și la amenințări la adresa securității naționale. Numeroși conducători politici și industriași europeni doreau accelerarea împărțirii coloniale a Africii prin ocuparea unor colonii chiar mai înainte de a avea nevoie de ele. Argumentația lor era aceea că piețele puteau deveni în scurtă vreme suprasaturate, iar supraiețuirea economiilor naționale depindea de capacitatea lor de a descărca surplusul de producție
Imperiul German () [Corola-website/Science/302427_a_303756]
-
între războiul franco-prusac și primul război mondial), au devenit rapid o amenințare strategică pentru piețele și securitatea unor puteri mai demult stabilite, așa cum erau Puterile Aliate și Imperiul Rus. Eforturile germane a dus la cucerirea doar a unui mic imperiu colonial, în comparație cu cele ale Angliei sau Franței. Ca urmare a inițiativelor politicii externe germane, (dar și a fondării unei importante flote militare prin legile din 1898 și 1900), Marea Britanie s-a lăturat alianței franco - ruse (Antanta). Imperiul a înflorit sub conducerea
Imperiul German () [Corola-website/Science/302427_a_303756]
-
sa timpurie, din perioada 1939-1944, Mahfuz s-a străduit, pornind de la preocuparea cu vechiul Egipt, să promoveze afirmarea unei identități egiptene. După cel de-al doilea Război Mondial și după căderea monarhiei în Egipt speranța într-o eliberare de sub sistemul colonial britanic și nemulțumirea față de antagonismele sociale grave au dus la orientarea autorului spre subiecte contemporane, prezentate în mod realist, cum a fost, de exemplu, în romanul "Străduța Midaq" din 1947. "Trilogia din Cairo", ciclul de romane din 1956-57 dedicat unei
Naghib Mahfuz () [Corola-website/Science/302500_a_303829]
-
americană. Simultan, aceste bătălii multiple sunt considerate de către toți istoricii ca fiind începerea efectivă a Războiului Revoluționar American (1775 - 1783). Deși inițial fusese prea puțină dorință de independență de partea americană și mult mai mult o puternică convingere că "jugul colonial" va fi "îmbunătățit," dacă americanii vor arăta că sunt gata să lupte pe viață și pe moarte, totuși în doar câteva luni, se va manifesta o creșterea exponențială a dorinței de a scăpa pentru întotdeauna de "tutela" Marii Britanii și, în
Declarația de independență a Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/302887_a_304216]
-
comerciale și culturale cu sudul Europei. În Etiopia creștină au fost produse monumente celebre așa numitele biserici monolitice. Începând cu secolul XIII apar primele pătrunderi ale portughezilor pe continentul african. Începând cu acest nivel cronologic se utilizează termene că africa coloniala însă studii arheologice există și pentru aceste perioade, deosebit de interesante sunt cercetările primelor forturi portugheze de pe litoralul african.
Arheologie africană () [Corola-website/Science/302992_a_304321]
-
populațiile urbane în orașe ca Manchester, Leeds și Birmingham și crescând rată de alfabetizare, lucrări civice și numărul finanțărilor făcute de filantropi industriali. Lunga domnie a reginei Victoria a fost marcată de pretenții imperialiste și de expansiune continuă a imperiului colonial britanic. În 1858, când Compania Indiilor Orientale a fost desființată, în ajunul răscoalei Sipailor, Coroana Britanică a preluat atribuțiile guvernului Indiei, în fruntea căruia a fost stabilit un vicerege englez, Victoria autoproclamandu-se Împărăteasa Indiei în 1876. Coloniile din Hong Kong (pe
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298984_a_300313]
-
obțineau și independneta politică. Teritoriile colonizate s-au unit în federații mari și au adoptat constituții după modelul britanic. Canada, Australia, Nouă Zeelandă și teritorii din Africa de Sud au fost definite că dominioane-regiuni guvernamentale în interiorul Imperiului Britanic, autonome administrativ la Conferința colonială din 1887. Odată cu intrarea în Primul Război Mondial, de partea patriei-mamă, statutul coloniilor și al dominianelor s-a schimbat, acestea fiind recunoscute în 1917 ca națiuni autonome ale federației imperiale. La Federația Britanică s-au adăugat și alte teritorii, când
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298984_a_300313]
-
Al doilea război mondial a provocat pierderi materiale și umane uriașe pentru Marea Britanie. Flota britanică a fost distrusă. Producția industrială și exporturile au scăzut. Marea Britanie depindea tot mai mult de SUA. După război a început procesul de descompunere al imperiului colonial. Marea Britanie nu mai putea să-și impună politică sa de "echilibru de forțe" la nivel internațional, iar apariția armelor de distrugere în masă și a rachetelor intercontinentale au redus total poziția strategică a Marii Britanii ca stat insular. Trupele britanice au
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298984_a_300313]
-
implicarea statului în conflictele de muncă, controlul calității mărfurilor, politică bugetară, stabilirea unor tarife și impozite, repartizarea subvențiilor și materiei prime, acordarea licențelor. Marea Britanie a decăzut pe plan industrial, dar în schimb, agricultura devenise sectorul cel mai profitabil. Destrămarea imperiului colonial a dus la dezvoltarea unei comunități de state (care îngloba 21 state cu 750 milioane de locuitori spre sfârșitul aniilor 60'), Marea Britanie continuând să le controleze economiile și viață politică, furnizându-le sprijin financiar și tehnic. Datorită relațiilor economice strânse
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298984_a_300313]
-
un premiu la Festivalul Internațional Horror și SF din Phoenix. Filmul a fost distribuit pe plan internațional de Arsenal Pictures, iar distribuția pe DVD a aparținut celor de la Lightning Entertainment. În 2010, "Cronicile marțiene" au fost adaptate pentru radio de Colonial Radio Theatre. Opera și abordarea literară a lui Bradbury au fost prezentate în documentarul lui Terry Sanders "Ray Bradbury: Story of a Writer" (1963). În 2012, locul aterizării roverului NASA pe Marte a primit denumirea Bradbury Landing.
Ray Bradbury () [Corola-website/Science/304485_a_305814]
-
s-au implicat în luptele interne din Elveția ("Stecklikrieg") și au ocupat mai multe orașe de coastă din Italia, în vreme ce Regatul Unit a ocupat Malta. Napoleon s-a folosit de scurtul răgaz dat de marina britanică pentru a restaura controlul colonial în Antile. Expediția, care părea un succes la început, s-a terminat cu un dezastru, comandantul francez, cumnatul lui Bonaparte, Charles Leclerc, murind de febra galbenă, întreaga forță expediționară fiind decimată de boli și de atacurile feroce ale rebelilor. Ostilitățile
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
să ezite. În cele din urmă, Napoleon a abandonat planul de invadare a insulelor Britanice și și-a întors atenția către inamicii de pe continent. Armata franceză a părăsit Boulogne și s-a deplasat către granițele Austriei. Seria conflictelor navale și coloniale, inclusiv un mic număr de acțiuni navale (așa cum a fost acțiunea din 1805) care a caracterizat perioada ce a dus la decizia lui Napoleon de a abandona invazia Marii Britanii, a dat un semn clar în legătură cu noile caracteristici ale războiului. Conflictele
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
așa cum a fost acțiunea din 1805) care a caracterizat perioada ce a dus la decizia lui Napoleon de a abandona invazia Marii Britanii, a dat un semn clar în legătură cu noile caracteristici ale războiului. Conflictele din Caraibe, și în particular ocuparea bazelor coloniale și insulelor de-a lungul întregului război, au avut un efect direct și imediat asupra încleștărilor europene, iar bătăliile purtate pe mare la mii de kilometri depărtare au putut influența consecințele luptelor europene. Conflictul napoleonian a ajuns la un punct
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
soldați ai gărzii naționale pe care Napoleon le putea pune pe picior de luptă în caz de nevoie. Royal Navy era însă forța care dezorganiza comerțul maritim francez, atât prin amenințarea transporturilor maritime franceze, cât și prin amenințarea posesiunilor ei coloniale. Marina britanică nu putea însă pune în pericol în niciun fel comerțul continental al Franței și nu îi amenința în niciun fel teritoriul național. În plus, nivelurile populației și al producției agricole ale Franței le depășeau cu mult pe cele
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
pe atunci. Nici Musulmanii nu au reușit acest lucru, deși începând din secolul al VII-lea au controlat, timp de apropape un mileniu, suprafețe întinsedin India, prin intermediul unui sistem de guvernatori. În final, Orissa a intrat sub dominația Imperiului Britanic colonial. Englezii s-au arătat interesați numai de câmpia litorală și de comerțul maritim, zona din interiorul uscatului fiind abandonată în voia stăpânilor locali. În 1936, Orissa a devenit provincie separată a cărei primă capitală a fost la Cuttack. Din 1950
Orissa () [Corola-website/Science/304699_a_306028]
-
guvernare), și nu trebuie confundat nici cu sistemul în care sunt interzise toate partidele politice. În cea mai mare parte a cazurilor, statele unipartide sunt rezultatul ideologiilor fasciste, marxiste, staliniste, fundamentaliste sau naționaliste, apărute în timpul luptei pentru idependență de sub jugul colonial. Sistemele monopartite au apărut în cazul țărilor decolonizate, datorită rolului copleșitor pe care l-a avut un singur partid în lupta pentru eliberare sau pentru independență. În statele în care partid de guvernământ este de orientare marxist-leninistă sau stalinistă, acel
Sistem monopartid () [Corola-website/Science/303527_a_304856]
-
de la Omdourman (1898), Sudanul este proclamat condominium anglo-egiptean (1899 - 1955), fiind administrat "de facto" ca o colonie a Marii Britanii. La Fashoda în Sudan, are loc în 1898 celebrul incident între forțele expediționare franceze și engleze, care aduce cele două puteri coloniale în pragul războiului. Administrația britanică izolează sudul (treimea meridională a Sudanului), populat de triburi africane (încurajând totodată aici răspândirea creștinismului), de nordul conservator, arab și islamic, adâncind astfel prăpastia dintre cele două părți ale țării. După ce un plebiscit respinge în
Istoria Sudanului () [Corola-website/Science/303789_a_305118]
-
tutsi. Deși vorbesc aceeași limbă, împart același pământ și respectă aceleași tradiții, conflictul etnic dintre Hutu și Tutsi nu reprezintă ceva nou. Au existat mereu dezacorduri între majoritarii Hutu și minoritarii Tutsi, animozitatea dintre aceștia crescând foarte mult în perioada colonială. Etnia Tutsi a reprezentat clasa conducătoare, regii și conducătorii provenind din această etnie, în timp ce Hutu erau agricultori. Coloniștii belgieni au considerat etnia tutsi ca fiind superioară celorlalte două dându-le acestora slujbe mai bune și asigurându-le o educație mai
Genocidul din Rwanda () [Corola-website/Science/303867_a_305196]
-
Guet Ndar" și "Ndar-Tout". Brațul principal al râului Senegal desparte Insula Saint-Louis de litoralul principal, pe care este situată suburbia "Sor". Până la jumătatea secolului XIX, accesul se realiza prin pirogi și alte tipuri de ambarcații. Trupele, caii și materialele armatei coloniale erau transportate cu ajutorul unor șalande. Animalele mai puteau ajunge în insulă de pe cordonul litoral, prin vadul „Bop Nkior”. În 1858, Louis Faidherbe, guvernatorul Senegalului, a inaugurat bacul "Bouetville", care putea transporta 150 de pasageri, precum și animale sau mărfuri. Bacul reușea
Podul Faidherbe () [Corola-website/Science/304021_a_305350]
-
participat la proiectul unei firme concurente. În sfârșit, toate elementele existente confirmă faptul că podul Faidherbe a fost finanțat printr-un împrumut contractat de guvernul coloniei și nu de metropolă, acest fapt constituind chiar un motiv de mândrie a administrației coloniale. Cu toate acestea miturile persistă, podul îi este în continuare atribuit lui Gustave Eiffel iar miturile, în diferitele lor variante sunt mereu transferate dintr-un ghid turistic în altul. Noul pod este cu tablier metalic format din grinzi cu zăbrele
Podul Faidherbe () [Corola-website/Science/304021_a_305350]
-
(Arabă: نواذيبو; fost Port-Étienne în perioada colonială) este al doilea oraș, ca mărime, din Mauritania, situat în partea de N-V a țării, pe coasta Oceanului Atlantic. Are o populație de aproximativ 100.000 locuitori. Are atât u port pescăresc, cât și unul de mărfuri, prin care se
Nouadhibou () [Corola-website/Science/304246_a_305575]
-
nordică și dinspre sud-est în emisfera sudică, întărindu-se în timpul iernii, când este în faza sa caldă. Istoric, alizeele au fost de secole utilizate de către căpitanii de vase cu vele pentru a traversa oceanele lumii, și au permis expansiunea imperiilor coloniale europene în Americi și stabilirea de rute comerciale peste Atlantic și Pacific. În meteorologie, alizeele sunt identificate drept factor de dirijare a furtunilor tropicale care se formează deasupra Atlanticului, Pacificului și deasupra zonei sudice a Oceanului Indian și care ajung pe
Alizeu () [Corola-website/Science/304259_a_305588]