4,391 matches
-
ființă cu chip Îngeresc mă-nvăluia În albastre priviri. Tăceam Împreună, cuminți, dar În diafan joc ni se Învârteau sufletele. Cuvintele din versuri se așterneau tot singure Întru desăvârșire, iar eu nu mai știam decât lumina cea albastră ce-mi colora muncitele cărți de pe vechii pereți. Eram ușor și fericit cu totul; pășisem hotărât În Rai și-i mulțumeam Celui ce-mi hărăzise norocul de a nici nu mă fi făcut să simt că trec vreun prag ca să ajung Acolo. Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mai mult decât alaltăieri, astăzi mai mult decât ieri, pare să ne surâdă. Dimineața în care cele două femei vorbiseră astfel era aceea a sosirii lui Hideyoshi. Soarele la asfințit întindea umbra văii peste sat, iar zidurile templului erau deja colorate de roșeața amurgului. Nene lovea cremenea pentru a aprinde lămpile, în întunericul sanctuarului ei interior, pe când bătrâna stătea așezată, rugându-se în fața statuii lui Kannon. Deodată, auziră luptătorii alergând pe-afară. Mama lui Hideyoshi se întoarse surprinsă, iar soția lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
un volum cu aspect exterior îmbietor, frumos colorat pentru a binedispune ochiul cititorului, pregătindu-l pentru un conținut suculent și virulent, cu țintă directă spre cei fixați la stâlpul infamiei! Volumul are destinatari copiii de orice vârstă, îndemnându-i să coloreze contururile schițate, potrivit posibilităților și fanteziei copilărești, în general. Cum omul poate fi socotit copil chiar și la o sută de ani, mi-am zis că în acest fel pot concura și eu la colorat, dar pentru că nu mă pricep
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
orice vârstă, îndemnându-i să coloreze contururile schițate, potrivit posibilităților și fanteziei copilărești, în general. Cum omul poate fi socotit copil chiar și la o sută de ani, mi-am zis că în acest fel pot concura și eu la colorat, dar pentru că nu mă pricep să folosesc lejer culorile pastelate plastice, mi-am zis că pot să colorez în cuvinte, folosind acele nuanțe corespunzătoare atât mie, cât și autorului - singurul în măsură să aprecieze încercarea de față. Pornesc de la titlul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
fi socotit copil chiar și la o sută de ani, mi-am zis că în acest fel pot concura și eu la colorat, dar pentru că nu mă pricep să folosesc lejer culorile pastelate plastice, mi-am zis că pot să colorez în cuvinte, folosind acele nuanțe corespunzătoare atât mie, cât și autorului - singurul în măsură să aprecieze încercarea de față. Pornesc de la titlul înscris pe copertă: „Boul bucătar” și constat că e mare lucru să fii un remarcabil bucătar, precum „Măria
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
de val, am cam pierdut măsura citându-vă extrase din volumul în discuție, dar am fost furat de frumusețea intrinsecă a textelor filtrate minuțios și prezentate cititorilor ca ținte directe. Copiii de orice vârstă (chiar până la o sută de ani), colorând imaginile conturate la finalul fiecărui text, se vor folosi de propria imaginație concretizând și stigmatizând asemenea personaje. Încet și sigur ei vor învăța de mici să ia atitudine față de tot ce se abate de la linia morală, vor învăța să devină
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Mai curând putem afirma că știm foarte puține și că ambiționăm să aflăm cât mai multe. Acesta este și îndemnul, nerostit la modul direct, ce se poate desprinde din paginile acestei cărți, care, poate, nu este ultima din ciclul Înserare colorată cu zâmbet auriu de soare tomnatic. Îi simt razele pe obraz ca o mângâiere duioasă. Stau în cerdac cu gândurile duse pe aripi de pasăre călătoare. În liniștea de pridvor de biserică, aud pași pe uliță... După un timp, o
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
adun gândurile răvășite și să mă concentrez asupra a ceea ce citeam... Tocmai când am reușit să mă afund în vremuri îndepărtate, mi s-a părut că prin preajma izvorului se aud pași ușori... Am privit într-acolo. Prin lăstărușul cu frunza colorată de vrăjile zânei Toamnă am zărit o fulguire de iie albă... Și... atât. Mi-am strunit cât am putut gândurile și am pornit din nou pe căile necunoscute ale veacurilor ce au trecut peste Iași. Când soarele s-a oprit
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
câte un capitol. În acea seară, însă, abia am parcurs câteva paragrafe și am adormit dus!... Un vis m-a luat în primire și a început să mă poarte pe drumul spre oraș... Mergeam pe margine de pădure. Frunzele erau colorate în nesfârșite nuanțe. Nu-mi puteam lua însă ochii de la un cireș sălbatic, care ardea ca o flacără... M-am așezat, să-mi trag sufletul. Mi-am scos merindea pe care o aveam - plăcinte poale-n brâu - și am mâncat
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
distribuirea dozajelor. Pictorul acestor compoziții, prin puterea de ilustrare a mișcării, a personajelor, prin reușita îmbinare a elementelor naturale cu cele umane și arhitecturale și a puterii de prezentare a vieții reale s-a dovedit un adevărat maestru. Pictorul a colorat în mod deosebit și atent, veșmintele personajelor, pentru a le putea desluși mai clar, ținându-se seama de înălțimea la care se află. În continuare, în dreapta primei ferestre, sunt 3 scene suprapuse: Moartea dreptului și a păcătosului, în reprezentarea ei
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
înapoi acei copii care mă ascultau cu sufletul la gură când le citeam povești... Voi cei de la început... mereu o să mă căutați pe cărările mele întortochiate și eu am să vă ies mereu în cale. Măine, o să-i învăț să coloreze cerul în mii și mii de curcubeie. Copacii au umbra violetă Aici copacii au umbra violetă și vibrează sub atingerea mâinilor mele striate și reci. Murmurul lor straniu e încărcat de miresmele sentimentelor sfărâmate sub talpa vremilor trecute. Glasul iubirii
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
verbozității, aducându-ne uneori aminte de efervescența metaforică a unui Fănuș Neagu: „Apele interferau cu trandafirii răsăriți în ochii stelelor de gheață... Tu-mi încăpeai în palmele rotunde și miroseai curat ca o floare cu petalele abia plesnite... Zarea se colora nătâng în pamblică violacee... Oamenii își desprindeau cu greu picioarele încimentate și mirosea în jur a simțăminte argintii.” Pentru că, dincolo de orice altceva, Dorina Neculce rămâne o tenace și nestăvilită autoare de imnuri diafane și viu colorate închinate Iubirii. Valentin Ursianu
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
eu. Doamne, nu, eu...nu am vrut să-ți umblu prin lucruri, pur și simplu... Am lăsat privirea În pământ, jenată. Brusc, Îmi doream să nu mă fi mișcat de pe canapeaua aceea. ― Relaxează-te, râse el În timp ce obrajii mei se colorau puternic. Glumeam doar. Am oftat ușurată, aruncând o privire spre desenul pe care-l ținea În continuare În mână. Îl privi și el, cu o expresie calmă. ― Sincer să fiu, ăsta e singurul care-mi place. Nu e complet terminat
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
te simți? Mai bine ca niciodată, părinte. Atunci, o ieșire pe malul iazului va fi binevenită. De această dată însă vom merge în zăvoi, pentru că acolo copacii au cules toată culoarea din soare. Sălciile sunt frumoase, dar toamna nu se colorează așa cum o fac cireșii, arțarii, fagii sau alți copaci. Unde mai pui că pe ici pe colo s-a rătăcit și câte un lujer de iederă... Cu pas măsurat, am pornit-o la drum. În scurtă vreme, am ajuns. Cotrobăi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Ei, vezi! mi-a cântat ea. Ai destui bani ca să supraviețuiești. Imaginează-ți că asta e o perioadă de convalescență, ca atunci când te refaci după o răceală zdravănă, numai că acum ai avut o răceală a sentimentelor. Iar între timp, colorează-ți puțin picioarele alea! Cât timp, am întrebat-o îngrijorată, o să trebuiască să trăiesc așa? Cât o să fie nevoie, mi-a răspuns ea visătoare. OK, OK! A adăugat ea văzându-mi expresia tristă. La Cloisters ți-au spus un an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
turistice, perla Carpaților. Anatol Vancea, legitimat ca recepționer la Hotelul TRANZIT din București, ramine două ore, impasibil, picior peste picior în falsa cofetărie de lângă gara Sinaia, așteptând, ce aștepta? nimeni n-ar fi putut spune. Cosmopolita valijoară alături, decadenta revistă colorată în față, aștepta, ce aștepta? Ora douăsprezece, miezul zilei, ora oportună. Era în vacanță, fără gânduri, fără memorie, nimic, nimic,. In sfârșit, nimic, nimic, asta era, cum dorise. Când se va apropia de ora douăsprezece - ora de cazare, prea bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și eschive, în jumătatea de an până când străina părăsise brusc orășelul. Păstraseră însă legătura, își scriau, plecase cândva la București, s-o vadă. Mijloc de decembrie, Ira purta un mantou nou, din stofă groasă, bleu, păr de cămilă. Orașul se colorase, se copilărea. Becuri, bomboane, brazi, veselia trubadurilor peste care fulguia lent, ca în albumele de vacanță. Străzile pline de o lumină mare, festivă. Hai să urcăm, soră-mea nu e acasă, nu, nici tata nu e acasă, a plecat definitiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
când avea ceva de făcut, Tom s-a așezat cuminte pe pat și a început să răsfoiască revistele. După un minut sau două, avea pantalonii și chiloții la glezne, își apucase mădularul cu mâna dreaptă și continua să întoarcă paginile colorate cu stânga; nu mai era decât o chestiune de timp până să termine treaba. Apoi, într-o revistă pe care ulterior a identificat-o ca fiind Midnight Blue, și-a văzut sora. Nu încăpea nici o îndoială că era Aurora, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
foarte deschis despre relația noastră. — Ăă... da, zic, cuprinsă de o ușoară nervozitate. — E doar așa, o idee. S-ar putea să nu-ți placă. Vreau să spun că... tu hotărăști dacă da sau nu. Îl fixez nedumerită. S-a colorat vizibil la față și pare realmente jenat. O, Doamne. Să nu-mi spui că i s-a făcut de niște perversiuni. Oare ce vrea, să mă pună să mă Îmbrac În tot felul de costumașe și chestii dintr-astea ? Sinceră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
cu ea și prințul William, la un meci polo de binefacere. — Încă mai visezi să intri În familia regală ? zice Lissy. Nu mai știu, cu câți ani e mai mic ca tine ? — Termină cu prostiile ! se rățoiește Jemima la ea, colorându-se ușor. Zău, Lissy, câteodată ești complet imatură. Oricum, nu-mi doresc absolut deloc un inel cu piatră prețioasă pe deget, răspund eu. Jemima Își ridică sprâncenele perfect arcuite, În semn de „vai de capul tău, ce proastă ești“ și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
și Îmi vinde mereu tot felul de ponturi despre mineralele esențiale și despre procentul optim pe care trebuie să-l aibă carbohidrații Într-un regim sănătos. — Salut, zice În clipa În care intru. Cum merge kick-boxingul ? — A ! zic și mă colorez ușor. Foarte bine, mulțumesc. — Ai Încercat manevra aia nouă pe care ți-am arătat-o ? — Da ! Mi-a fost de mare ajutor ! — Eram sigur, spune Încântat și pleacă să-mi prepare shake-ul de mango. OK, bine. Adevărul e că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
a pierdut cheia de la garaj, atunci demult. — Asta a fost acum o mie de ani ! spune Lissy cu un aer superior. Nu i-ai spus niciodată lui Simon că sperai să te ceară de nevastă... — Ba nu speram ! spune Lissy, colorându-se vizibil. Ei, bine, OK, poate că da... — Ești convinsă că tipul ăla cu față tristă, care stă În apartamentul de lângă noi, e Îndrăgostit de tine... — Ăsta nu e un secret ! spune, dându-și ochii peste cap. — A, da ? Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mi-a sărit imediat la el, așa că fac eforturi să-mi iau o privire lipsită de orice expresie și să zic: — Cine, Connor ? — Nu, prostano ! Străinul din avion. Cel care știe totul despre tine. — A, ăla. Simt că mi se colorează rapid obrajii și cobor privirea, fixându-mi-o asupra suportului ștanțat pentru pahare. — Da, ăla ! Ai reușit să-l eviți ? — Nu, recunosc. Și nu vrea deloc să mă lase În pace. Mă opresc În clipa În care un chelner ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
pachet ! șoptește. Răstoarnă repede chipsurile Într-un castron de plastic și Începe să aranjeze pledul grăbită. Brian ! Vezi că ai firimituri În barbă ! — Și de unde naiba Îl cunoști tu pe Jack Harper ? spune Nev. — Pur și simplu... Îl cunosc. Mă colorez ușor. Am lucrat Împreună și ne-am... Împrietenit. Dar, vă rog mult, când vine, purtați-vă ca și până acum, spun repede, În timp ce Jack dă mâna cu tipul În blazer și pornește spre noi. Purtați-vă ca Înainte... O, Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
cu sarcasm. Cred că e o mică mare diferență Între noi. Tu abia dac-ai schimbat două vorbe cu Jack Harper. — Ba am schimbat ! spun Înainte de a mă putea opri. Am vorbit cu el ! Am... Amuțesc, și obrajii mi se colorează vizibil. Am fost... chiar la o Întâlnire la care el... — Și l-ai servit cu o ceașcă de ceai ? Artemis Îi Întâlnește privirea lui Nick, cu o ușoară grimasă. Mă uit la ea furioasă, și sângele Îmi pulsează În urechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]