41,330 matches
-
istoria națională, cu precădere cea romanțată și împinsă în mitologie, cu voievozii ei și cu tot soiul de alte figuri civilizatoare. în topul preferințelor metafizico-propagandistice ale autoproclamaților manageri ai eternității s-au situat acele personaje care au intrat comod în conștiința publică drept purtătoare ale unei măreții tragice. Mihai Viteazul, evident, călare, Avram Iancu, înconjurat sau nu de tulnicărese, Mihai Eminescu androgin și astral și, cu oarecare timiditate, chiar Ion Antonescu, au fost de departe eroii cei mai rîvniți și mai
Ieșirea din fantasmagorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17111_a_18436]
-
l-a aprobat, crezînd că eu nu văd mișcările ochilor săi, ceea ce, de altfel, nu m-a mirat, știind că el își făcuse, pe de o parte educația la iezuiți, în școala de la Blaj, iar pe de altă parte avea conștiința încărcată cu foarte multe ticăloșii, între care și furturi ordinare de bani". Acesta să fie adevărul? Autorul romanului Desculț e supus și în alte pasaje unui aspru rechizitoriu: Nu m-a impresionat nici faptul că Zaharia Stancu a spus că
O struțo-cămilă ideologică (IV) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17105_a_18430]
-
la marginea drumului, am să-i belesc plin de avânt?" Nu știm - pentru că n-a avut cine să ne spună - unde se sfârșesc drepturile și unde încep îndatoririle noastre. Orbecăim într-o "piață de sacrificiu", plini de aplomb și de conștiința că ni se cuvine totul, obsedați de îndestularea imediată și de căpătuiala rapidă, fără să observăm că rolurile s-au inversat de mult. în copaci, printre frunzele încă fragede ale stejarilor din marginea drumului, atârnăm chiar noi. Noi, poporul suveran
România: un ecorșeu (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17102_a_18427]
-
artic show cu/ stan getz și coltrane/ când arina dansând/ mi-a iubit un/ surâs așternut pe/ un sân de/ femeie ușoară" (amnezie psihogenă). Există în aceste poeme, așa cum se poate vedea, sentimentul unei "invazii" a obiectelor, care "rupe" mișcarea conștiinței, iar peste "harta" sentimentelor se abate în permanență umbra unor lucruri dizgrațioase și inutile, care o "decupează", sfârșind prin a-i împrumuta personajului liric aspectul omului-mozaic ce reproduce mimetic aspectul "fragmentarist" al realului. Iar "peisajele" lui Gelu Vlașin vor fi
Monolog în Computerland by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/17106_a_18431]
-
voci fără chip, de cuvinte fără vorbitor și fără ascultător. Dar, totodată, singurătatea este condiția esențială a personajelor: nimeni nu izbutește cu adevărat să comunice lucrurile cu adevărat esențiale despre sine. Tehnicile literare din Sub vulcan sînt moștenirea modernismului: fluxul conștiinței, între acestea, funcționează impecabil, creînd din inși mici golfuri pierdute în ceața gîndurilor. De modernism țin și aluziile erudite, citatele din Marlowe, Blake și mulți alții. Lowry scrie cu ustensilele subtile și greu de manipulat ale începutului de secol 20
Alcoolul ca substanță metafizică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17115_a_18440]
-
Prin însuși regimul lor de funcționare în acest sistem, ei sînt obligați la coerență, la continuitate și la un anumit conformism didactic din care nici cel mai rebel pedagog nu are cum să iasă, în timp ce pe sub ochi li se perindă conștiințele cele mai dinamice, forme la fel de mobile ca starea lichidă a materiei, imprevizibilul în varianta lui absolută: adică succesivele generații de tineri care aspiră la promisiunile artei. Captivi, într-un anumit sens, în triunghiul destul de inconfortabil format din propria lor autoritate
Schimbarea la față by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17129_a_18454]
-
triunghiul destul de inconfortabil format din propria lor autoritate publică, deplina maturitate creatoare (și biologică) și dinamica irepresibilă din imediata vecinătate, Ciubotaru, Coita, Tiron și Vlad erau obligați, în cel mai strict înțeles al cuvîntului, asemenea oricărui artist cu o solidă conștiință de sine, să-și facă un examen lucid și să se supună public unui soi de control periodic. Așadar, dincolo de aerul lejer al expoziției și de tonul ei jucăuș, sensul acesteia este extrem de serios, iar consecințele de o importanță mult
Schimbarea la față by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17129_a_18454]
-
jumătate de la intrarea sa în nemurire. În acest an, mai mult ca altădată, cântăm muzica lui Bach cu gândul de a ne cunoaște, cu gândul de a ne recunoaște pe noi înșine, de a regăsi verticale clătinate, de a reechilibra conștiințe tulburate. Nu este o noutate, de la începutul de secol XIX și până în zilele noastre, fiecare epocă, fiecare generație l-a căutat și s-a regăsit în muzica lui Bach. Iar confesiunile bachiene ale marilor muzicieni rămân exemplare. De la Wanda Landowska
BACH al nostru cel de toate zilele by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17112_a_18437]
-
a lungul întregii sale cariere, Corneliu Baba a avut o permanentă fascinație a portretului, o adevărată mistică a acestuia, și este în logica firii ca un asemenea interes obsesiv pentru fizionomie și pentru chipul interior să se fi așezat în conștiința pictorului de foarte devreme, chiar o dată cu formarea personalității sale. Și, în sfîrșit, în al treilea rînd, cele mai timpurii lucrări cunoscute sînt chiar două portrete; un Autoportret și un Portret al mamei, ambele aflate în colecția artistului. Primul este datat
Portretul: artă, filosofie și morală by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15805_a_17130]
-
pînă în deceniul nouă. Vreme de șaptezeci de ani, această portretistică va înregistra constant ritmurile unei istorii exterioare dezlănțuite, cu personajele, caracterele, miturile și dramele ei, dar și prefacerile interioare ale pictorului însuși, mișcările mai încete sau mai alerte ale conștiinței sale, victoriile și eșecurile provizorii, luptele încleștate și aspirațiile utopice. Primul Autoportret reprezintă un personaj aproape ireal, în care o grație rafaelită se învecinează cu uimirea inocentă a descoperirii de sine. Culorile calde, catifelate și transparente sînt dominate în registrul
Portretul: artă, filosofie și morală by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15805_a_17130]
-
Dacă e bine, dacă e rău - cine poate decide, decît individul însuși aflat în vîltoarea vieții pe care azi o înfruntă avînd - fără îndoială - ca experiență genetică însăși istoria filmului de doar un veac, dar cu un impact formidabil în conștiințe. Un impact comparabil cu cel al spectacolelor în aer liber din amfiteatrele anticilor provocatori de catharsis ori, la extrema cealaltă, cu adunările de exorcizare ale evului mediu inchizitorial. Fără doar și poate, autorii atrocelor atentate de maximă spectaculozitate s-au
Festival în doliu by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15833_a_17158]
-
visului în limbaj. în Jurnalul lui Mircea Zaciu (vol. IV, însemnare din 22 ianuarie 1987) regăsim o formulă introductivă ("Vis cu C."), aproximarea ("era un fel de cîmp", "nu părea"), alternarea de imperfect și prezent; naratorul încearcă să disocieze planurile conștiinței ("știam din vis", "realizam asta încă din vis"). La Corin Braga (Oniria, Jurnal de vise, 2 septembrie 1985), observăm (în prima pagină a textului; materialul întregii cărți oferă multe alte exemple de trăsături caracteristice) introducerea ("Să vedem visele"), dominația prezentului
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
am rupt gura târgului! Pe noi să ne frece... pe noi să ne facă de râsu' lumii... Un terchea berchea, un mațe-fripte!, să vie, să ne dea nouă lecții!... Dacă e un mare artist, vreun scriitor însemnat, acesta, având o conștiință estetică înaltă, în caz de nereușită, trecătoare, el tace, meditează, reexaminează construcția... Da, dar țuțerii nu te lasă. Țuțerii curățind de muște hipopotamul. Scandalul, ei îl fac, cu patima primitivă și cu limba ordinară a șușanelelor de fotbal în plin
Franchețea naște ura by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15846_a_17171]
-
Gheorghe Grigurcu Unul din aspectele deplorabile ale epocii comuniste l-a constituit, după cum prea bine se știe, bifurcarea destinelor scriitoricești: unii autori au înțeles a-și păstra integritatea conștiinței, cu prețul nu doar al interdicției de exprimare, dar și cu cel al unor grave distorsiuni existențiale, mergînd pînă la pierderea mijloacelor de trai, a libertății și chiar a vieții, alții s-au înrolat în cohorta propagandistică a partidului-stat, beneficiind
Destinul unui rezistent: Pavel Chihaia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15813_a_17138]
-
Desigur a existat și o categorie, să zicem așa medie, în funcție de dozarea compromisului, după cum s-au înregistrat și cazuri de recuperare morală, e drept foarte puține (cel mai frapant e al lui Dan Deșliu, un soi de Tvardovski autohton). Ipostazele conștiințelor "pure", în rîndul scriitorilor rămași în țară, sînt și ele relativ puțin numeroase. Deși merită atenția și stima noastră cu prisosință, împrejurările dinainte, ca și, vai, cele de după 1989, n-au favorizat mediatizarea lor, menținîndu-le frecvent într-o injustă penumbră
Destinul unui rezistent: Pavel Chihaia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15813_a_17138]
-
semnătoare tratatului de la Paris. Măria Sa îmi făcu onorul a mă număra între persoanele însărciante a duce la destinația lor..." Toate instrucțiunile primite de trimisul, totuși, diplomatic se reduceau la îndemnul: "Du-te și fă cum te-or povățui inima și conștiința". Totul depindea, așadar, de priceperea și harul poetului diplomat. Era în februarie 1859 și drumul prin care trecu, pînă ajunse în capitala Franței, era acoperit de nea, timpul fiind friguros foarte, ceea ce nu-i plăcea poetului. Aici, la Paris, ceru
Alecsandri, diplomat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15843_a_17168]
-
Horia Gârbea. Optzeciștii, de care C. Regman s-a ocupat cu mult mai pe larg decît s-au ocupat aceștia de producția sa, și l-ar putea trece fără sfială pe regretatul exeget în genealogia lor, de care, în bună conștiință literară, au nevoie. Datorită răsucirii mai mult ori mai puțin persiflatoare a frazei, elementul factologic devine, sub pana lui Cornel Regman, atractiv, derizoriul scos la iveală într-un fel agreabil devine comestibil. E un soi de reciclare a inevitabilei mediocrități
Ultimul Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15855_a_17180]
-
sale dezgropate încet, încet, din cenușa timpului, și o operă care, luată în sine, strălucește ca un diamant solitar, ce trebuie considerat mai important, mai demn de reținut? Desigur că opera, care de foarte multe ori ajunge să dăinuie în conștiința publiculuii aproape independent de autorul ei. Exemple precum cele ale lui Wagner, Céline, Ezra Pound, dar și Chopin (care se știe că acest suav, melancolic și ultra sensibil făuritor de armonii sublime a fost un ireductibil antisemit - chiar dacă de pe urma lui
Opere și biografii by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15838_a_17163]
-
textuali, respectiv apropierea sau depărtarea de ultima menționare a referentului. Criteriul decisiv e adesea cel al pregnanței pragmatice și subiective: alegerea e orientată de interesul narativ sau pur și simplu de implicarea afectivă a povestitorului. Elementul cel mai prezent în conștiința vorbitorului e desemnat prin ăsta, în vreme ce ăla presupune mai puțină focalizare: "ăsta ș= cel despre care vorbescț s-a întâlnit cu ăla șcel pe care l-am pomenitț". Iorgu Iordan, în Stilistica sa, a descris pe larg folosirea afectivă a
Ăla by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15844_a_17169]
-
și tehnicile pe care comunitatea locală, în existența sa imemorială și în imediata contemporaneitate, le-a folosit pentru nevoile nemijlocite ale existenței. Faptul că această mișcare dinspre activitatea practică spre comentariul artistic a fost posibilă, dovedește o anumită rafinare a conștiinței de sine a comunității și o evidentă maturizare a raporturilor omului cu lumea exterioară și cu grupul social. Inițiativă a primarului comunei Bogați, ing. Tudor Ștefan, acest simpozion a fost coordonat din punct de vedere artistic, ca de altminteri și
Pe Argeș în sus (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15876_a_17201]
-
și străinătatea) se produc la numai un an după apariția, în 1881, a primului volum (Novele din popor) din nuvelistica - mare - a lui Slavici. Era prima apariție artistică importantă în volum a lui Slavici. Iar autorul, ca și Maiorescu, avea conștiința că opera sa are, în esență, caracter poporan. De aici și titlul volumului. Incontestabil (citatele de mai sus o dovedesc), Ioan Slavici este creatorul acestui realism țărănesc în modalitatea căruia a crezut Maiorescu, ca o formulă ideală pentru nuvelistica vremii
Integrala Slavici (I) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15871_a_17196]
-
nu se putea argumenta o teorie estetică de o asemenea importanță în epocă. Existau, e adevărat, poveștile lui Creangă (din 1875 Moș Nichifor coțcariul și, din 1881, primele două părți din Amintiri din copilărie). Din păcate, Maiorescu nu a avut conștiința înaltei valori a artei lui Creangă, nedeosebind-o mult de folclorul de aleasă condiție. Așa se întîmplă că în sumarul celor două antologii în limba germană nu figurează vreo piesă a lui Creangă. Piesele de rezistență ale celor două antologii
Integrala Slavici (I) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15871_a_17196]
-
din Moara cu noroc și-a părăsit coliba și îndeletnicirile de pantofar sătesc, lăcomindu-se după rostuiri rapide, arendînd crîșma de la răscrucea drumurilor de pustă. Negoțul, nepotrivit firii țărănești (pentru că cizmarul Ghiță e, în fond, un țăran), i-a alienat conștiința, i-a pervertit morala, aruncîndu-l într-o lume străină, cupidă și dezumanizată care îi va aduce pierzarea prezisă, de altfel, din capul locului de bătrîna soacră. Același deznodămînt îi va fi dat să-l cunoască și bătrînul Mărian (din O
Integrala Slavici (II) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15857_a_17182]
-
de la ceea ce constituie însușirea de bază a ființei umane: a gândi, a judeca, a te pune în raport cu alții și... dacă nu vom fi socotiți pedanți... ființă în stare de a fi captată de cerul de deasupra capetelor noastre precum și de conștiința din noi. Adagiul clasic, pomenit în atâtea împrejurări. Literatura majoră, ca o modalitate de cunoaștere sui-generis, poate fi, de aceea, nu de puține ori, un chin, un supliciu, nu prea diferit de acela produs de vreo lucrare științifică, vreun tratat
Supliciul lecturii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15862_a_17187]
-
lecturii pare că abia a început. " Geniul observației - scrie Balzac - pe care-l poseda Popinot era deci, în mod necesar, bifrons: el ghicea virtuțile mizeriei, bunele sentimente jignite, frumoasele acțiuni, în principiu, devoțiunile necunoscute, în timp ce încerca să scruteze în adâncul conștiințelor cele mai mici indicii ale crimei, firele cele mai vizibile ale delictelor, spre a desluși întregul.. Patrimoniul lui Popinot - continuă Balzac - valora o rentă de o mie de scuzi. Soția sa, sora domnului Bianchon-tatăl, medic la Sancerre, îi adusese ca
Supliciul lecturii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15862_a_17187]