2,296 matches
-
deținut și poziția de consilier personal ("mesazon") al împăratului Andronic al II-lea Paleologul. Metochites s-a născut la Constantinopol. Tatăl lui, George Metochites, era arhidiacon și susținător fervent al prevederilor Conciliului Lyon II privind unitatea bisericilor. După al doilea conciliu de la Blachernae, tatăl său a fost condamnat la exil iar Metochites și-a petrecut adolescența în mediul monastic din Bitinia. S-a devotat studiilor seculare și religioase. A avut cinci copii, patru băieți și o fiică, Irina, căsătorită cu Ioan
Teodor Metochites () [Corola-website/Science/305724_a_307053]
-
politice românești de la mijlocul secolului al XIII-lea din spațiul sud-carpatic sunt pomenite în Diploma Ioaniților din 1247. Pentru că flagilitatea sistemului defensiv al regatelor creștine din centrul Europei a fost demonstrată de invazia mongolă, în 1245 papalitatea a convocat primul conciliu de la Lyon, fiind disputate problemele bisericești și problema apărării graniței estice a lumii creștine în față hoardelor mongole. S-a decis fortificarea regiunilor de granița. Astfel, regele maghiar, Béla al IV-lea i-a adus pe cavalerii ioaniți în 1247
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
Costituzione” a Consiliului ecumenic al bisericilor. 1964 - La Ierusalim, papa Paul al VI-lea și patriarhul Athenagoras I s-au rugat împreună rugăciunea lui Isus “ca toți să fie una” (Evanghelia după Ioan 17, 21). 1964 - Decretul asupra ecumenismului al Conciliului Vatican al II-lea, sublinia cu insistență că rugăciunea este sufletul mișcării ecumenice, și încurajează observarea și practicarea Săptămânii de rugăciunii pentru unitate. 1966 - Comisia „Fede e Costituzione” a Consiliului ecumenic al bisericilor și Secretariatul pentru promovarea unității creștine (actualul
Octava de rugăciune pentru unirea creștinilor () [Corola-website/Science/305795_a_307124]
-
înmormântat. În sicriu aș dori să se pună un exemplar din Simfonia Mariei în mână, crucea și rozariul", scria în testamentul său canonicul greco-catolic Nicolae Pura. În manuscris i-au rămas alte 22 de lucrări, printre care un rezumat al Conciliului Vatican II, "Explicarea Sfintei Liturghii", traducerea unor poeme ale lui Pierre Teilhard de Chardin, numeroase meditații și alte traduceri.
Nicolae Pura () [Corola-website/Science/305258_a_306587]
-
de către arhiepiscopul greco-catolic rutean Judson Michael Procyk de Pittsburgh (Pennsylvania, SUA) și de episcopul greco-catolic melkit Nicholas James Samra (episcop auxiliar al Eparhiei Melkite de Boston, SUA). Un an mai târziu John Michael Botean a participat la prima Sesiune a Conciliului Provincial al IV-lea al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, sesiune desfășurată între 17 și 21 martie 1997, la Blaj. În anul 1997, împreună cu episcopul ortodox român din SUA, Nathaniel Popp, i-a cerut președintelui Bill Clinton al Americii
John Michael Botean () [Corola-website/Science/305260_a_306589]
-
Conferințelor și membru al Comitetului pentru Vocații ale Conferinței Episcopilor Catolici din Statele Unite; fost secretar al Asociației Catolicilor Orientali (organizația ierarhilor catolici orientali din Statele Unite). Episcopul Botean a vizitat România în mai multe rânduri, două exemple fiind prima sesiune a Conciliului Provincial al Bisericii Greco-Catolice (Blaj, 1997), iar a doua vizita papei Ioan Paul al II-lea în România (București, 1999). John Michael Botean a primit vizitele mai multor demnitari români, între care aceea a președintelui României, Ion Iliescu, care a
John Michael Botean () [Corola-website/Science/305260_a_306589]
-
a fost mult timp onorată de prezența ierarhilor români uniți din emigrație, episcopul Vasile Cristea și arhiepiscopul Traian Crișan. În anul 1967, privind retrospectiv, Patriarhul Justinian a evocat motivele principale ale refuzului Bisericii Ortodoxe Române de a trimite observatori la Conciliul Vatican II: „organizarea de expoziții defăimătoare la adresa Bisericii și statului român” și „hirotonirea unui cleric fugar din țară, Vasile Cristea, ca episcop unit...”. Expoziția cu pricina, intitulată „Biserica martiră”, a fost organizată de iezuitul Chianella cu ocazia Conciliului Vatican II
Vasile Cristea () [Corola-website/Science/305273_a_306602]
-
observatori la Conciliul Vatican II: „organizarea de expoziții defăimătoare la adresa Bisericii și statului român” și „hirotonirea unui cleric fugar din țară, Vasile Cristea, ca episcop unit...”. Expoziția cu pricina, intitulată „Biserica martiră”, a fost organizată de iezuitul Chianella cu ocazia Conciliului Vatican II, fiind dedicată suferințelor îndurate de Biserica din Europa răsăriteană. Aceeași manifestare a fost calificată de autoritățile comuniste drept „activitate dușmănoasă” a Vaticanului, o probă că Roma papală nu renunțase cu adevărat la „propaganda calomnioasă” nici măcar atunci când îmbrățișase ecumenismul
Vasile Cristea () [Corola-website/Science/305273_a_306602]
-
exactitate cu privire la „Logos” și la relațiile sale cu Dumnezeu Tatăl. Din această cauză, a fost acuzat înaintea Papei Dionisiu, care a convocat un Sinod care să discute asupra problemei ivite. Papa a publicat apoi (atât în numele său cât și al conciliului) o importantă scrisoare doctrinară în care, mai întâi era condamnată doctrina eretică (greșită) a lui Sabelius, apoi erau refuzate părerile false ale acelora care - asemeni marcioniților - separau Preasfânta Treime în trei ființe complet distincte, sau care considerau pe Fiul lui
Papa Dionisiu () [Corola-website/Science/305388_a_306717]
-
Epistole lXX, ed. Garnier). Episcopii adunați în sinod la Antiohia (care l-au depus pe Paul din Samosata) au trimis atât papei Dionisiu cât și lui Maxim, episcop al Alexandriei, o scrisoare pentru a-i ține la curent cu lucrările conciliului (cf. Eusebiu din Cezareea, Historia ecclesiastica, VII, 30). este primul papă care nu este indicat ca martir. A murit pe 26 decembrie 268. A fost înmormântat în cripta papilor din catacomba lui Calixt. În iconografie este, de obicei, prezentat în
Papa Dionisiu () [Corola-website/Science/305388_a_306717]
-
care declară neutralitatea în privința creștinismului ca și cult religios și restituirea proprietăților bisericii. Constantin i-a dăruit Papei Miltiade "Palatul Lateran", care va deveni pentru o perioadă lungă de timp Reședință Papală. În același an, 313, Papa Miltiade a prezidat Conciliul Lateran din Roma, unde Cecilian a fost achitat de acuzațiile care i-au fost aduse iar Donatus a fost condamnat ca eretic. În secolul al treisprezecelea, sărbătoarea Sfântului Meltiade a inclus calificativul de „martir” în calendarul roman, după unele surse
Papa Miltiade () [Corola-website/Science/305396_a_306725]
-
învâțăturilor sale eronate cu privire la doctrina Trinitară. Fragmente din această scrisoare trimisă lui Papa Dionisiu, dar ajunsă la Papa Felix I, (fragmente ce pun clar în lumină rea-voința lui Paul din Samosata) s-au păstrat și au fost publicate în colecțiile conciliilor de Mansi, Hefele-Leclerq și de C. Karalevskij. De adăugat că este vorba de al treilea conciliu care evalua învățătura lui Paul din Samosata și, deși celelalte două îi ceruse clar să-și revizuiască atitudinea și învățătura el nu doar că
Papa Felix I () [Corola-website/Science/305389_a_306718]
-
la Papa Felix I, (fragmente ce pun clar în lumină rea-voința lui Paul din Samosata) s-au păstrat și au fost publicate în colecțiile conciliilor de Mansi, Hefele-Leclerq și de C. Karalevskij. De adăugat că este vorba de al treilea conciliu care evalua învățătura lui Paul din Samosata și, deși celelalte două îi ceruse clar să-și revizuiască atitudinea și învățătura el nu doar că a refuzat dar după conciliul din 266, „a scos din liturghia de Paști imnurile cristologice și
Papa Felix I () [Corola-website/Science/305389_a_306718]
-
de C. Karalevskij. De adăugat că este vorba de al treilea conciliu care evalua învățătura lui Paul din Samosata și, deși celelalte două îi ceruse clar să-și revizuiască atitudinea și învățătura el nu doar că a refuzat dar după conciliul din 266, „a scos din liturghia de Paști imnurile cristologice și le-a înlocuit cu altele în onoarea sa” (Mansi, I, coll. 1089-1104). Nu se știe precis care a fost rolul jucat de Papa Felix I în această dispută, se
Papa Felix I () [Corola-website/Science/305389_a_306718]
-
a averroiștilor. Acest memoriu avea să constituie un tratat special împotriva Comentatorului arab ("Despre cincisprezece probleme"), cel de-al doilea, după cel din 1256, De "Unitate Intellectus Contra Averroem". Este chemat de către Papa Grigore al X-lea să participe la Conciliul din Lyon (1274), unde a luat parte activă la deliberări. Anunțul morții lui Toma, care se aflase și el pe drum către Conciliu, îl determină pe Albert să declare că „"Lumina Bisericii s-a stins"”. În 1277, când episcopul Etienne
Albertus Magnus () [Corola-website/Science/305391_a_306720]
-
1256, De "Unitate Intellectus Contra Averroem". Este chemat de către Papa Grigore al X-lea să participe la Conciliul din Lyon (1274), unde a luat parte activă la deliberări. Anunțul morții lui Toma, care se aflase și el pe drum către Conciliu, îl determină pe Albert să declare că „"Lumina Bisericii s-a stins"”. În 1277, când episcopul Etienne Tempier al Parisului anunța condamnarea tezelor tomiste pe motivul că ar fi prea favorabile filosofilor necredincioși, Albert cel Mare se duce din nou
Albertus Magnus () [Corola-website/Science/305391_a_306720]
-
Apostolic". Toată osteneala Papei Damas a avut un succes neașteptat, când împărat roman Teodosiu cel Mare prin Edictul de la Tesalonic 380, sprijină hotărât Creștinismul care devine religia de stat obligatorie pentru toți supușii imperiului, îndepărtându-se de arianism care, în Conciliul ecumenic de la Constantinopol 381, este condamnat definitiv. Papa Damas I i-a cerut Sfântului Ieronim, care i-a devenit secretar, să revizuiască traducerea veche a Sfintei Scripturi. Sf. Ieronim, pentru a realiza această traducere, a călătorit la Bethleem, unde s-
Papa Damasus I () [Corola-website/Science/305398_a_306727]
-
care se vorbește despre Diaconul Celestin. Diverse părți ale litughiei îi sunt atribuite, dar fără a avea dovezi concrete că el le-a fi conceput. a luat poziții doctrinare contra Pelagienilor, iar delegații săi i-au condamnat pe Nestorieni la Conciliul de la Efes din 431. Nestorie a fost Patriarhul Constantinopolului, funcție recunoscută a doua ca importanță, după papalitate; afirma că Isus Christos avea două naturi - una divină și una umană, iar Fecioara Maria nu era "Născătoare de Dumnezeu" (gr. Theotokos), ci
Papa Celestin I () [Corola-website/Science/305401_a_306730]
-
aceasta este explicația tăcerii vechilor calendare liturgice în privința acestui papă. O lectură atentă și critică a istoricilor a pus în lumină următoarele: Odată remarcate aceste contradicții istoricii au purces în căutarea altor izvoare; din acestea reiese că: Actele așa-zisului conciliu din Sinuessa, confecționate la începutul sec. al VI-lea, astăzi nu mai sunt luate în considerație de nici un istoric serios. Confecționarea lor tendențioasă fiind pe deplin demonstrată, iar istoricitatea lor bine precizată: începutul sec. al VI Singura memorie epigrafică a
Papa Marcelin () [Corola-website/Science/305394_a_306723]
-
Romei pe 17 Noiembrie și consacrat în data de 19 noiembrie 461. Ca arhidiacon, în timpul pontificatului lui Leon I, a luptat puternic pentru dreptul de supremație a Episcopului Romei și s-a opus condamnării Patriarhului Constantinopolului, Flavian, de către al doilea Conciliu Ecumenic de la Efes din 449 convocat pentru a soluționa problema ereziei lui Eutichie. Conform unei scrisori a împărătesei Pulcheria, găsită printre scrisorile papei Leon I, arhidiaconul Ilarie își cerea scuze că nu i-a adus o scrisoare din partea papei, după
Papa Ilarie () [Corola-website/Science/305402_a_306731]
-
Efes din 449 convocat pentru a soluționa problema ereziei lui Eutichie. Conform unei scrisori a împărătesei Pulcheria, găsită printre scrisorile papei Leon I, arhidiaconul Ilarie își cerea scuze că nu i-a adus o scrisoare din partea papei, după evenimentele de la conciliul ecumenic. Însă datorită lui Dioscurus, Episcop de Alexandria, care a încercat să împiedice ca Ilarie să meargă la Roma sau la Constantinopol,el a avut mari dificultăți în a reuși să execute ordinul papei, acela de de a-i aduce
Papa Ilarie () [Corola-website/Science/305402_a_306731]
-
lui Dioscurus, Episcop de Alexandria, care a încercat să împiedice ca Ilarie să meargă la Roma sau la Constantinopol,el a avut mari dificultăți în a reuși să execute ordinul papei, acela de de a-i aduce noutățile privind rezultatul conciliului. Ca și papă, Ilarie a continuat politica predecesorului său, Leon cel Mare, care în disputa cu Ilarie, Episcop de Arles în privința provinciei romane,Galia, a obținut de la împăratul Valentinian al III-lea faimosul edict (445) prin care recunoștea supremația Episcopului
Papa Ilarie () [Corola-website/Science/305402_a_306731]
-
al III-lea faimosul edict (445) prin care recunoștea supremația Episcopului Romei asupra tuturor celorlalți episcopi (supremația papală). La Narbonne, Hermes, fost arhidiacon, a fost numit de predecesorul său și instalat fără aprobarea expresă a Papei Leon. a convocat un conciliu în 462 care l-a confirmat pe Hermes ca episcop "titular", care își păstra atribuțiile de mitropolit. Celelalte decizii ale sale au fost exprimate în enciclica, ce avea scopul de a crește disciplina în biserică: Episcopul din Arles putea convoca
Papa Ilarie () [Corola-website/Science/305402_a_306731]
-
care l-a confirmat pe Hermes ca episcop "titular", care își păstra atribuțiile de mitropolit. Celelalte decizii ale sale au fost exprimate în enciclica, ce avea scopul de a crește disciplina în biserică: Episcopul din Arles putea convoca anual un conciliu ("sinod"), dar toate chestiunile importante trebuiau prezentate Scaunului Papal. Nici un episcop nu putea pleca din dieceza (eparhia) sa, fără permisiunea scrisă din partea mitropolitului său, având însă dreptul de apel la episcopul din Arles. După o investigație episcopii galici, au decis
Papa Ilarie () [Corola-website/Science/305402_a_306731]
-
la episcopul din Arles. După o investigație episcopii galici, au decis să respecte dreptul asupra parohiilor cerute de Leontius, episcop de Arles, ca aparținând jurisdicției sale. O altă decizie era asupra proprietății bisericii care nu puteau fi înstrăinată, până ce un conciliu nu examina cauza vânzării. Scurt timp după acest conflict papa Ilarie s-a găsit implicat într-o altă ceartă diecezală. În anul 463, "Mamertus", arhiepicop de Viena, a fost consacrat ca episcop de Die, deși această biserică, după un decret
Papa Ilarie () [Corola-website/Science/305402_a_306731]