2,979 matches
-
muză la mine sosește, Se-nviorează florile din glastră Și mintea îndată-mi trezește. Să scriu, mi se șoptește-n gând, Încet, încet, se conturează poezia, Precum un sculptor marmura tăind, Cu dalta modelând statuia. Lovesc și eu cuvinte cu condeiul, Să le așez în rime precum voi, Ăsta mi-e rostul, ăsta mi-e temeiul Și n-am să dau vreodată înapoi. Când gândul prinde-n vers contur, E lupta cu cuvântul câștigată, Nu-mi luați poezia, vă conjur, Dau
Lăsați-mi poezia. In: CĂLĂTOR SPRE VEȘNICIE by Veniamin V. Boțoroga () [Corola-publishinghouse/Imaginative/540_a_830]
-
cu ingenuitate că termenul îi este neînțeles: „Eu vampir, ai?... se indignează Tipătescu. Caraghioz”, „Curat caraghioz! Pardon, să iertați, caone Fănică, că întreb: bampir... ce-i aia bampir?”. Râsul este generat și prin revenirile de la mecanic ale acestui personaj: „curat condei! (Luându-și numaidecât seama, naiv:) Adicăte, cum condei, coane Fănică?...”. În modul de a gândi, obedientul Pristanda se aseamănă cu Ipingescu polițaiul din comedia O noapte furtunoasă. Automatismele lor „curat” și „rezon” indică o egală sărăcie intelectuală a două generații
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
vampir, ai?... se indignează Tipătescu. Caraghioz”, „Curat caraghioz! Pardon, să iertați, caone Fănică, că întreb: bampir... ce-i aia bampir?”. Râsul este generat și prin revenirile de la mecanic ale acestui personaj: „curat condei! (Luându-și numaidecât seama, naiv:) Adicăte, cum condei, coane Fănică?...”. În modul de a gândi, obedientul Pristanda se aseamănă cu Ipingescu polițaiul din comedia O noapte furtunoasă. Automatismele lor „curat” și „rezon” indică o egală sărăcie intelectuală a două generații diferite de polițai. Polițaiul apare la Caragiale sub
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
căutat... ai găsit! Pentru mâine, Pompiliu ne-a dat o compunere despre "Satira socială a vremii în teatrul lui Alecsandri"... așa că, tinere, Grigore te cheamă, băutura ta preferată e... agheasma... ori că vrei, ori că nu vrei, pune mâna pe condei! Întâmplarea s-a petrecut, de astă dată, la colegii noștri dintr-a VII-a reală, iar eroul ei a fost Puiu Maximilian, fiul marelui nostru comedian V. Maximilian. Realiștii erau obligați să mai învețe pe lângă Franceză, și Germană, încă o
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
vorba și despre păsările călătoare, care se-napoiază-n țară, vestindu-ne statornicirea primăverii pe plaiurile noastre: "Iată, văd o rândunică, Vine din țări depărtate... De-obosită, parcă pică! Trebuie să-i dăm dreptate!" "În definitiv", îmi spusei eu, cu condeiul ridicat, gata să atac albul hârtiei, "chiar așa de proaste nu sânt și p-ormă astea le-am scris când eram puști... și sânt versuri despre primăvară, flori și alte elemente poetice; dar acum, că sânt într-a V-a
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
un autor, și cuvântul meu în materie de dragoste și al derivatelor acesteia era firesc să aibă mare greutate! Întotdeauna sfatul meu era cerut cu insistență măgulitoare și corespondența către iubite era supusă în prealabil cenzurii mele... ca om de condei! Situația aceasta deosebită mi-a creat în scurtă vreme rolul de confident al colegilor, care rol cu timpul mi-a adus după sine și porecla de "Marele confident'', căci dacă fiecare avea câte un confident în colegul de bancă sau
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
nu? ― Exact, mă, tocmai gândul meu... Extraordinar! ― Mie-mi spui? Și, ca să nu lungim vorba, că trebuie să-mi fac rezumatul la Franceză, cam ce-ai pofti? ― Mă, n-auzi, nu cine știe ce, acolo, câteva versuri, o poezioară bine adusă din condei, cum știi tu, ceva "extra" care s-o facă praf "pă persoana", mă-nțelegi? ― Să-ncerc! Când îți trebuie? ― Păi poimâine e ziua ei, așa că... ― Bine, dom'le, dacă pot, ți-o fac chiar în ora de Franceză; numai să
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Ce facultate ai urmat? Cu ce te ocupi? Cum îți merge? Te-ai însurat? Câți copii ai? După douăzeci de ani de la terminarea liceului! Câte nu se-ntîmplaseră în acest timp?! Ca niște veritabili mușchetari care, în loc de muschete, ne-narmaserăm cu condeie, eram strânși aci, după douăzeci de ani de luptă aprigă cu viața, în care timp de-abia avuseserăm răgaz să ne dăm seama că anii cei mai frumoși și mai ușori ai noștri de până atunci se scurseseră în cei
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Dumnezeu. 12. Toți, chiar și Adevărul, mărturisesc bine despre Dimitrie, și noi mărturisim despre el: și știi că mărturisirea noastră este adevărată. 13. Aș avea să-ți spun multe lucruri, dar nu vreau să ți le scriu cu cerneală și condei. 14. Nădăjduiesc să te văd în curînd, și atunci vom vorbi gură către gură. Pacea să fie cu tine. Prietenii îți trimit sănătate. Spune sănătate prietenilor, fiecăruia pe nume. Amin.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85054_a_85841]
-
fapt, aparent banal, mi-a inspirat un aforism cu profunde rezonanțe etice: Adevărata fericire a omului ar trebui să izvorască din izbânda că i-a ajutat și pe alții să fie fericiți. O altfel de proză Scriu Mi-am făcut condei din oiștea de la Carul Mare, cu peniță din geană de soare, ca să scriu. Scriu cu cerneală din pulbere de stele pentru a da strălucire și veșnicie cuvintelor dăltuite. Scriu cu litere de luceferi, pe felii de Lună, ca să luminez calea
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
vale de nebună, plutind pe apele umflate. Apa îi pătrunde în plămâni, iar el se gândește iritat că va trebui să-și cumpere altă umbrelă. Apoi, cu viteza cu care se învârt bilele pe un abac sau se completează din condei o coloană de cifre, se îneacă. Toată lumea lui ține de-acum de domeniul trecutului. Asta ar trebui să fie totul. Dar micile miracole se întrețes mereu în tiparele oricăror evenimente grandioase. Forrester se împiedică de ceva. Apa îl izbește în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
nu mă scald, La pieptul tău rotund și cald, Când mă chemai? Cum de n-am ars ca un chibrit, Cînd te-am atins, când te-am iubit? Cum de-am scăpat nevătămat, De trupul tău înfometat, Când mă iubeai? Condeiul cum de s-a oprit, în noaptea când te-am întâlnit, Când tomuri meritai să-ți scriu, Prin păru ți moale argintiu, Fiind pierdut? Acum când anii se-mbulzesc, Să ne despartă, îndrăznesc, Să-ntreb cu lacrime fierbinți, Mă mai
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Aș vrea să-ți scriu pe-o aripă de vânt, Dar umbra nopții încă ne desparte. Nu pot să dorm, că te zăresc în vis, Plutești ușor pe-o margine de apă, Tu ești acolo, peste un abis, în inimă condeiul tău îmi sapă. Te chem, nu știu dacă mă simți acum, Pustii, potecile plâng sub ninsoare; A mai rămas în mintea mea un drum Atât de lung ... Când îl străbat, mă doare! Deschid fereastra și te văd cântând, Știu că
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
frumusețea și ingenuitatea discursului său despre unicitatea iubirii, la începutul acestui mileniu gălăgios, dar trist, obosit și secătuit de valori.” Scriitoarea Melania Cuc în prefața volumului colectiv de poezie „Petale lirice” apărut la Editura InfoRapArt „într-o simbioză fertilă cu condeiul și fila de hârtie, Mircea Marcel Petcu își scrie versurile cu obișnuința zidarului care ridică o casă confortabilă, nu-i pasă, aparent de detalii sau de riscurile de a nu fi pe placul celui care-i citește lucrările. Scriitor născut
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
îneît oricine-și poate da seama ca numai printr-o apropiere a tuturora el poate fi întrucîtva umplut". Desigur, pentru literatura română contemporană așa se va întîmpla, cei pe care Miron Radu Paraschivescu i-a descoperit și le-a pus condeiul în mână vor duce mai departe flacăra poeziei, și în privința asta el va putea răspunde liniștit în Câmpiile Elizee, când va fi întrebat: "Miron Paraschivescu, ți-ai cultivat talentul, sau l-ai îngropat?" " Nu, nu l-am îngropat și m-
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
între timp numele, îi ziceam tovarășul Popescu, nu scria nimic. Absolvise însă școala de literatură și, împreună cu dînsul, analizam cele mai reușite texte din poezia contemporană. Se trăgeau concluzii importante. El ne demonstra că o strofă ca Plugul, strungul și condeiul Au pornit să chiuie. Și-au pus flori la pălărie Și văzduhul țiuie. depășește în valoare Nunta Zamfirei, deoarece, spre deosebire de aceasta, strofa oglindește o etapă a cuceririlor populare. Simbolistica poeziei era plină de forță generalizatoare. Popescu demonta operele într-un
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
la podea care, în genunchi și-n coate, se zgîiau, răsucindu-și privirile la mine. Am dictat rar cuvintele, pășind printre mîini și picioare pînă la poponetele care. absent, ședea în bancă cu coatele îndoite la spate: n-avea caiet, condei, caiet, nici cărți, nici traistă. Doar puțea, ceea ce nu mă miră în școala în care chiar directoarea mirosea a gaz. Eram hotărît să-l întreb pe Costică cum își justifică salariile, mai numeroase decît anii de studii. La școală venea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
-ți voi reproduce fidel cele spuse În acel document oficial, că au trecut zece ani de când am dat ochii cu el. Însă mă voi păstra În spiritul lui. Sus, ca titlu, cu un D plin de cârligele și Întorsături de condei, scria: Declarație. Ceva mai jos, În dreapta, se lăfăia un motto: „Cercând cu degetul amar muiat În tină / să-i pipăi trupul Celui Bun de Sus. / Mi se-arătă-n suiș, de gânduri / pe Cruce răvășit, Iisus...”. Apoi se revărsa grosul. „Cu aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
înadins. (Din volumul „Chemarea depărtării”). ștefan Bucevschi În 1970 când la Bârlad a apărut revista „Coordonate bârlădene”, în prefața primului număr, prof. Constantin Clisu, secretarul cenaclului literar „Al.Vlahuță” - care funcționa la Casa de cultură a sindicatelor, trecea în revistă condeiele care s‐au ridicat la Bârlad: Cezar Ivănescu, Mircea Coloșenco, Sandu Tacu, George Irava, Gruia Novac, Mihai Sultana Vicol ș.a. Lucrarea „Coordonate bârlădene” apărea sub îngrijirea prof.Constantin Clisu și a dr. ștefan Bucevschi, coperta de prof. Gh. Alupoaiei. ÎNCHINARE MAMEI
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
de limpede, nealterată nici de război și nici de securiștii care i-au făcut viața amară în trecut. Mulți bârlădeni poate l-au uitat: a ieșit la pensie acum 32 de ani, după 37 de ani în care a pus condeiul în mână atâtor generații de elevi. Profesorului însă nu-i lipsesc tovărășiile. „Îmi place muzica clasică, tot ceea ce este frumos, citesc și lucrez la o autobiografie. Eu am lumea cărților, a amintirilor, iar aici, acasă, am un colț de rai
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
90 de ani și a evocat faptele și momentele trăite, care constituie substanța cărții: o carte având ca pariu sinceritatea și ca atu buna credință. *** Profesorul Alexandru Mânăstireanu, “Călător... prin vâltoarea vremii” Spovedanie, mărturisire, mărturie, ori, atunci când au ajuns sub condeie scriitoricești, confesiuni, memorii, jurnale, amintiri...Literatura personală, sau literatura mărturisirii s-a născut din nevoia de introspecție și reflecție, din propensiunea spre întoarcere în timp și spre autoanaliză, din care s-a născut și jurnalul ne-literar. Există un timp
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
un dar prețios pe care autorul îl face orașului Dorohoi cu ocazia a șase secole de atestare documentară. În volumul de față a șters „colbul” și a cules date semnificative din publicații mai mici ori mai mari, publicații însuflețite de condeie prestigioase pentru vremea respectivă, inclusiv scriitori și poeți recunoscuți. Unele reviste și ziare s-au rezumat la o existență de câteva săptămâni sau câteva luni, altele însă au dăinuit prin adevărații oameni de cultură lăsând urme adânci în publicistica noastră
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
unele sumare aprecieri de valoare. Abia după citirea integrală îi voi scrie și poate că mă voi învrednici să-i prezint cartea într-o viitoare recenzie. Abia în ziua următoare când am citit integral volumul, am notat doar atât: „Magistru condei (actual pix) pe măsură măiestriei pedagogice, perfecționate timp de o viață la catedră, când a fost un adevărat șlefuitor de caractere, cărora le-a adăugat noi valențe, noi carate.” Pe 29 mai 2007 îmi notez următoarele: O zi consemnată și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
posibile de obținut în învățământ, nu este și el la fel cu generalul, ci doar un om modest de care se împiedică lumea, iar guvernanții parcă în mod voit vor să-l umilească, uitând că un educator le-a pus condeiul în mână, că i-a învățat slova cărții și astfel au ajuns sus în funcții de conducere. Iarăși îmi revine în memorie (obsesiv) acea perioadă din viața mea de ostaș începător la Școala de ofițeri din Bacău, când pentru o
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
a pedepsit și m-a înjosit ca demnitate umană - strivindu-mă cu dispreț ca pe cea mai umilă și efemeră vietate. Deși eram sub asprele legi cazone, în disperarea mea, i-am amintit că tocmai unul ca mine îi pusese condeiul în mână și a ajuns ofițer. Acest episod l-am redat clar în „Călător... prin vâltoarea vremii”. Să nu mi se ia în nume de rău, dar atitudinea mea se bazează pe ultimele și interminabilele discuții privind majorarea salariilor în
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]