2,171 matches
-
Vasile Alecsandri") Cunoscut ca actor valoros al Naționalului din Iași, Constantin Popa apare acum, pentru publicul său, și ca un autor dramatic de autentică dotație. Calul verde sau Unu plus unu fac trei poate fi considerată, într-adevăr, lucrare de consacrare, după ce, anterior, i s-au mai reprezentat, tot la Iași, unele poeme dramatice, iar la Bîrlad, în stagiunea trecută, piesa Alegerea apelor. Surprinzătoare prin ideea ei, văzută într-un context social care ne aparține, incitantă prin reverberațiile subiectului, destul de simplu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
deși lipsit de ostentație, teatru de idei. Radu. Șt. Mihail "Calul verde" de Constantin Popa Deși nu constituie debutul autorului (cunoscut mai demult și prin piese de teatru, și prin poezii), abia cu acest Calul verde putem vorbi despre o "consacrare" a dramaturgului Constantin Popa. Piesa cu accente care amintesc de Albee și Tennessee Williams vorbește despre alienarea și despre eroziunea în timp a cuplului, lipsit de ideal existențial. Soții Mina și Ilie din Calul verde ajung să se refugieze într-
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
un examen de conștiință. Dacă montările de pînă acum au pus în lumină, în lumina rampei, virtuțile scenice, ale textelor dramatice ale lui Constantin Popa, e de nădăjduit că o dată cu înmănuncherea lor într-un volum ele vor primi și acolada consacrării literare la care, înfrigurat, aspiră. Florin Faifer Păreri și păreri... Dezamăgirea post-revoluționară, sentimentul de frustrare, deruta, inerția, opacitatea, incultura politică, mentalități sclerotice, spiritul de mafie al vechilor structuri, tehnologii învechite în toate zonele de activitate politice, economice, culturale nedreptatea marginalizării
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
de aceea autorii ei se consideră autori de literatură pură) - mai umană, etc. Cu toate acestea, aș răspunde eu, cu tot succesul, relativ, al generației optzeciste, nu se citește astăzi mai multă poezie decît Înaintea apariției și mai ales a consacrării ei. Va veni apoi replica tinerilor furioși din Fracturi, a undergrounzilor, care vor replica violent: poezia autentică este antisocială, nu asocială (o altă distincție esențială a lui Gleize), expresia revoltei poetului și substratul revoltei cititorului. Poezia e citită tot de
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
s-a fixat și ca principalul obiect al snobismului În materie de literatură. „Generația de creație” care a produs-o a știut (că trebuie) s-o blindeze teoretic. A impus-o astfel și la nivel academic. Vom vedea dacă această consacrare va impieta, sau dimpotrivă, asupra receptării ei ulterioare. Alte literaturi se confruntă cu crize de identitate, iar pașii istoricilor literaturii se opresc la capătul covorului, cu teama că, de-aici Înainte, niciodată nimeni nu va mai Întinde vreun altul. Așa
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
În preajma celui de-al doilea război mondial și În anii ’60. Autorul nu insistă asupra ultimelor, pentru a nu-și conota ideologic Întreprinderea. Neutru și din perspectivă axiologică, el nu privilegiază vedetele, acordă doar porțiuni suplimentare de text, tribut plătit consacrării populare, pe de o parte, varietății tematice a producțiilor, pe de alta. Astfel, Louis Aragon figurează În fiecare dintre primele trei părți ale volumului, ca exponent al suprarealismului, o dată, al realismului socialist, pe urmă, al “experimentărilor formaliste”, mai precis metaliterare
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
pe Georges Bataille, Klossowski, Blanchot, al doilea Beckett, Nathalie Sarraute, Claude Simon și Michel Butor. Literatura acestora “experimentează limita”, ei sînt, cum ar veni, nietzscheenii, protagoniștii erei bănuielii. În continuarea ei, Noul Roman figurează la capitolul “experimente formaliste” și, În legătură cu consacrarea lui rapidă, este aminitită editura Minuit, cea care i-a susținut reprezentanții (Viart numește această consacrare “efect de grup”, efect manifestat cu succes și la noi). Micul istoric al grupului Îl menționează ca mentor post mortem pe Raymond Roussel, foarte
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
acestora “experimentează limita”, ei sînt, cum ar veni, nietzscheenii, protagoniștii erei bănuielii. În continuarea ei, Noul Roman figurează la capitolul “experimente formaliste” și, În legătură cu consacrarea lui rapidă, este aminitită editura Minuit, cea care i-a susținut reprezentanții (Viart numește această consacrare “efect de grup”, efect manifestat cu succes și la noi). Micul istoric al grupului Îl menționează ca mentor post mortem pe Raymond Roussel, foarte apreciat de suprarealiști ca și de post-avangardiștii de astăzi. Literatura lui, “à contraintes”, un creative writing
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
și se pare că Houellebecq rămîne să mai scrie pentru a dovedi că are ceva de spus În literatură. Marele său succes din 1998 poate prefața o discuție despre valoarea succesului literar, de diagnostic În primul rînd, dar și despre consacrarea unui scriitor nu prin mijloace neapărat estetice. Dincolo Însă de orice judecată de valoare, Particulele elementare, o carte cu rezonanțe și În mediile noastre francofone, la scurtă vreme după apariție, reprezintă o excelentă promovare - și provocare -a lecturii de literatură
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
nu mai ajunge pentru a o defini. Literatura nu mai este, ea există numai În lume (poate că Heidegger nu e atît de depășit precum pare). Or, În modernitate, literatura a Încercat să devină o autarhie ontologică, să se de-mondanizeze. Consacrarea acestei ontologii literare a fost făcută de preeminența criteriului estetic. Plăcerea lecturii a devenit plăcerea textului și discrsul literaturii s-a constituit și instituit ca o metanarațiune pe care Lyotard n-avea nici un motiv s-o denunțe, pentru că era vorba
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
a-mi năpădi ființa fără ca prin asta să-i permită să scape de dezgolirea progresivă a mizerabilei sale suferințe: disperare cronidu-și un drum obscur În sufletul meu Însingurat.” Dar romanciera este prea inteligentă pentru a accepta chiar și mult rîvnita consacrare literară: fidelitatea ei față de frază este jucată, elitismul numai pe jumătate sincer. Scriind așa, Anne Garréta nu face altceva decăt să-și exprime Îndoiala față de Literatură. A doua, În planul tematicii. Am tot vorbit despre eul reflectat, despre Descartes și
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
din ultimii zece ani: poate pentru că, spre deosebire de literatură, arta contemporană nu respinge teoria, manifestul, paratextul, experimentul; și pentru că, vorba lui William Marx, lumea a spus adio literaturii. Dacă mulți romancieri francezi de astăzi sînt de acord cu privire la vacuitatea practicilor de consacrare artistică În absența oricăror criterii estetice stabile, ceea ce-i diferențiază sînt concluziile sugerate : dezumanizarea artei, la Houellebecq, transformarea instituției artistice Într-una comercială, la Echenoz. Pentru Martin Page, cel din Libelula, există o artiști funciari, al căror mediu de creație
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
care să imite cura analitică? Al "doilea sine" pe care îl descrie S. Turckle cu ironie și precizie, pare să se instaleze în intimitatea noastră. Această cură, pe care o urmează mii de oameni foarte obișnuiți, își găsește apogeul și consacrarea la nivel suprem: creiere distinse propagă această adevărată religie urmînd ritualuri zilnice și nocturne la ultimul etaj al MIT, convertind pe toată lumea... Chiar într-un domeniu ca terapia analitică, cînd este vorba de pacient, de suferință și de cură, mișcarea
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
în vârstă, capabili, la capătul experienței pe care o constituie existența proprie aflată în vecinătatea finalului, să indice mai tinerilor semeni care sunt lucrurile cu adevărat semnificative, sau care este sensul evoluției lucrurilor. Formula sfatul bătrânilor, indicând o formă de consacrare a unui mecanism logic la scara unei existențe, este îndreptățită. Raportat la Istorie nu este decât un mod de acaparare a puterii prin asumarea capacității de a defini binele și răul. Ca nație ne caracterizează lipsa apetitului pentru viitor, singura
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
a divinității, cu aceeași valoare cathartică și de restaurare psihomorală. În această categorie sunt incluse serviciul liturgic și pelerinajele la locurile consacrate divinității, la care se mai pot adăuga și alte forme de ritualuri religioase cu caracter de exorcism sau consacrare, ocazionale sau legate de comemorarea unor anumite evenimente. Semnificația lor este aceeași din punct de vedere psihomoral, de eliberare și catharsis colectiv, prin comuniunea dintre om și Dumnezeu. 2. Ritualuri care au ca obiect durerea Aceste ritualuri se deosebesc de
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
autentic de artă "orfică, vizionară, țintind gnoza și mistica deopotrivă", într-un cuvânt, teurgică, prin care se "depășește estetismul înspre pneumatic/ pneumatologic" (Lucia Cifor). Fiecare text semnat de Nicolae Ionel se hrănește, într-adevăr, dintr-un niciodată ostoit impuls de consacrare a Ființei, dar și de consfințire a ființei ca receptacul al Acesteia: "Îl priimesc. E prima dimineață/ a lumii, a luminii-n tot ce-s El e,/ genunea de-ntuneric și de ceață a trupului se umple în inele// de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cea spirituală și de pe axul orizontal al căutării erotice pe cel vertical, al inițierii în sine. Încă un fel de a spune că autorul este conștient că mișcarea anabasică este necesarmente dublată de cea katabasică. Pentru că doar amândouă fac posibilă consacrarea, adică, în termenii poetului, "puterea de a divina", Împlinirea tainei. Dar despre "divinele secrete care'mi dau de știre:/ eu sunt,/ suntem/ isvorul și oceanul/ adâncurile-unui mare vid/ pe care îl străbat hoinar...", cu siguranță că cel care aude Lumina
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ritual cinegetic: "Tu cobori în blânda auroră/ eu în aer urc către amurg/ marea vânătoare-ncepe soră/ sunete din cornul dulce curg" (Fratele mâniei). În schimb, numeroase texte risipite în volumele sale erotice intenționează să articuleze, în ritmuri cantabile, o consacrare a iubirii similară procesului de distanțare aproape mistică față de obiectul adorației din lirica trubadurescă: "O, ce veste minunată,/ sunt chemat la judecată./ Spiță/ de străveche viță,/ marchiza păienjeniță/ luni solie mi-a trimis/ cavaleri cu zapis scris;/ marți,/ pilaștrii zăceau
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
concepție individualistă, "burgheză", a subiectului, reprezentată de noțiunea de "geniu" (a se vedea Enciclopediștii și în special Diderot și d'Alembert), cît și prin diferitele atribute figurative ("temperament", "caracter", "spirit deosebit") spune P. Larousse în articolul citat anterior 4. b) consacrarea imaginației (sub-categorie specializată în forma visului și a reveriei de la Rousseau la Sénancour 5) împotriva imitației, ca facultate creatoare ("sentimentul" care domină în momentul în care [...]"), mai spune P. Larousse. Raliate unor valori precum originalitatea 6, aceste "idei literare" formează
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
țină seama în întocmirea viitoarelor programe în acest domeniu. În mai 1972, Comisia, condusă de Edgar Faure, și-a depus raportul, sub un titlu bogat în semnificații Apprendre à être (A învăța să fii) (6). Întrucît prin analiza întreprinsă, prin consacrarea unor concepte și prin sugestiile pe care le conține lucrarea constituie un moment de referință în evoluția preocupărilor din domeniul educației din a doua jumătate a acestui secol, se cuvine să ne oprim atenția asupra ei. Rezultatul analizei întreprinse de
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
la "realizarea politicii partidului", a Securității cu instrumentele ei, inclusiv justiția. 3. Fiindcă Revoluția nu poate rodi în adâncime decât prin înnoirea morală a societății, socotim necesar ca instituțiile formative (școală, biserică, armată etc.) și cele de cercetări sau de consacrare (academii, uniuni de creație, institute etc.) să fie supuse unei analize critice, mai ales în ce privește activitatea depusă de factorii de răspundere în timpul dictaturii comuniste. 4. Orice tentativă de a reabilita ideologia comunismului trebuie supusă discuției publice, descurajată printr-un examen
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
însărcinată din ,,Scena nașterii"; este femeia tânără cu pruncul Iisus sau cu băiatul Iisus în "Madonna cu copilul"; este femeia tânără în doliu din scena "Răstignirii" și este aproape la fel de tânără atunci când este cinstită de Iisus în "Ridicarea la ceruri, Consacrarea și Încoronarea Maicii Domnului". La acestea se adaugă reprezentările interesante ale "Madonnei cu pruncul", ca Madonna Lactans, în vi-ziunea Renașterii italiene și a artei baroce, care au imaginat-o ca femeie cu forme pline, voluptuoase, hrănindu-și copilul la sânul
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
este un semn manifest al autonomizării unui câmp, după modelul instanțelor de cooptare (academii), de învățământ și de conservare. Dacă Bourdieu opune bunurile simbolice artei populare, e pentru că aceasta din urmă este "lipsită de instanțele specializate în producerea, transmiterea și consacrarea operelor"; în contrast cu bunurile simbolice consacrate, care refuză evaluările cantitative ale legitimității (audiență, rating, vânzări, succes), "popularul" se caracterizează prin publicul său numeros, puțin stratificat, și prin măsurarea calității sale pe baza extensiei sociale. Expozițiile: un exemplu de mobilizare greoaie Marile
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
transformare a bunurilor materiale în bunuri culturale este, în mod fundamental, o "afacere de stat". De exemplu, ridicarea unei clădiri la rangul de "monument istoric" implică evaluarea ei, pe rând, după norme administrative, arhitecturale și științifice, în cadrul instanțelor specializate în consacrarea bunurilor (comisiile regionale și/sau naționale de înscriere și clasificare). În legătură cu puterea inerentă limbajului de autoritate, Bourdieu (1989) evocă eficacitatea proprie "magiei statului", aplicând pentru acesta din urmă teoria magiei a lui Hubert și Mauss (1985). Astfel, în toate domeniile
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
statutelor, la atribuirea gradelor. Din punctul de vedere al titularului, rolul statului este de a le garanta acestora validitatea și generalitatea, precum și durata. Nu are doar "monopolul violenței legitime" (Weber), ci îl deține, în același timp, și pe acela al consacrării legitime. Aici, decizia și alegerea politice ne plasează în zona proceselor și a operațiilor, adică a patrimoniului pe cale de constituire prin acțiunea statului. Trei timpi și trei dispozitive sunt specific culturale: capitalizarea, protejarea și valorizarea. Acestea funcționează ca idealurile tipice
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]