1,963 matches
-
și cel rus, cneazul Vasili Golitîn pe 6 mai 1686 la Moscova. Părțile semnatare se obligau să acționeze împreună împotriva Imperiului Otoman, care își manifesta interesul pentru cucerirea controlului asupra Ucrainei. Tratatul reconfirma prevederile Tratatului de la Andrusovo din 1667. Tratatul consfințea stăpânirea rusă asupra Ucrainei răsăritene, inclusiv asupra orașului Kiev. Rusia urma să plătească Poloniei o despăgubire de 146.000 ruble pentru pierderea jumătătii estice a Ucrainei. Regiunile Siciului Zaporijian, Severiei, orașele Cernigău, Starodub, Smolensk și teritoriile dependente de acestea erau
Tratatul de pace eternă din 1686 () [Corola-website/Science/318781_a_320110]
-
bolșevicilor din Ucraina în timpul Operațiunii „Kiev”. Nu numai că polono-ucrainenii nu au reușit să înfrângă Gărzile Roșii, dar Polonia s-a găsit în fața primejdiei dispariției de pe harta polică. În timpul noului conflict polono-sovietic, obiectivele lui Piłsudski s-au modificat radical, lucru consfințit de prevederile Tratatului de pace de la Riga, semnat în martie 1921. Ca urmare a acestui tratat, teritoriile ucrainene de la vest de râul Zbruci au fost încorporate în A doua Republică Poloneză, iar restul a devenit parte a URSS-ului ca
Istoria Ucrainei () [Corola-website/Science/318793_a_320122]
-
delegația Republicii Populare Ucrainene, considerată singura reprezentantă legitimă a poporului ucrainean. În timp ce Rada Centrală era obligată să părăsească Kievul și să abandoneze capitala în mâinile trupelor bolșevice, delegații la tratative au semnat, în noaptea de 9 - 10 februarie, actul care consfințea pacea dintre Ucraina și Puterile Centrale. Semnarea tratatului de pace s-a făcut în ciuda protestelor delegației bolșevicilor ucraineni. Oleksandr Sevriuk (șeful delegației), Mikola Liubinski, Mikola Levițki și Serhii Ostapenko Secretarul de stat pentru afacerile externe, Richard von Kühlmann și generalul
Tratatul de la Brest-Litovsk (Ucraina – Puterile Centrale) () [Corola-website/Science/320027_a_321356]
-
XIV-lea al Franței și ai lui Filip al V-lea al Spaniei pe de o parte, și cei ai reginei Ana a Marii Britanii, ai ducatului Savoiei, ai regelui Portugaliei și ai Provinciilor Unite pe de altă parte. Tratatul a consfințit înfrângerea ambițiilor franceze exprimate în războaiele lui Ludovic al XIV-lea și a păstrat sistemul european bazat pe echilibrul puterilor. Franța și Marea Britanie căzuseră de acord în octombrie 1711, când se semnaseră la Londra tratatele preliminare de pace. Acest acord
Tratatul de la Utrecht () [Corola-website/Science/321149_a_322478]
-
din engleză. După debutul cu primul său roman din 1970, al-Safīnah ( Corabia ), romanele următoare se bazează pe sondarea neobișnuită a realității lumii arabe și a manifestărilor unor laturi, mai puțin puse în evidență, ale psihicului uman, romane care îi vor consfinți înalta sa poziție în lumea literară arabă și internațională: ‘Araq wa-qișaș uḥră ( Sudoare și alte povestiri ), publicat în 1974, Șurăḫ fī layl țawīl ( Țipăt într-o noapte lungă ), în 1974, Baḥṯ ‘an Walīd Mas‘ūd ( În căutarea lui Walid Masud
Jabra Ibrahim Jabra () [Corola-website/Science/321288_a_322617]
-
Kars din 11 septembrie 1922, prin care s-a trasat definitiv frontiera nord-estică a Turciei și s-a stabilit pacea în regiune. Mai apoi, Tratatul de la Lausanne din 1923 a pus capăt în mod oficial stării de război și a consfințit crearea Turciei moderne.
Împărțirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/320525_a_321854]
-
Cristea. Principalele prevederi ale Concordatului erau următoarele: Prin Decretul nr. 151 din 17 iulie 1948, Concordatul a fost denunțat de către autoritățile comuniste din România, iar în august 1948, guvernul a preluat o parte din prerogativele papale. Noua Lege a Cultelor consfințea dreptul puterii laice de a interveni în organizarea bisericească. Articolul 22 prevedea că "„pentru crearea și funcționarea de eparhii (dioceze, superintendențe), se vor socoti în medie 750. 000 de credincioși pentru fiecare eparhie"". Astfel, statul, și nu Suveranul Pontif stabilea
Concordatul din 1927 () [Corola-website/Science/320679_a_322008]
-
Unit, Regatului Franței și Imperiului Rus, a stabilit condițiile pentru acordarea independenței Greciei, încetarea stării de conflict dintre Grecia și Imperiul Otoman și acceptarea pe tronul noului stat independent a principelui bavarez Otto von Wittelsbach. Prevederile acestei conferințe au fost consfințite în Tratatul de la Constantinopol, care a urmat semnării Convenției de la Akkerman, prin care sultanul acceptase importante modificări politice și teritoriale în Balcani, (retragerea armatelor otomane din Principatele Dunărene, cedarea controlului asupra orașelor Giurgiu, Brăila și Turnu și autonomia Serbiei). În
Conferința de la Londra (1832) () [Corola-website/Science/325877_a_327206]
-
din Ducatul de Carniola. Cu toate acestea, conducătorii Habsburgi și-au adăugat titlul de "margraf de Istria", titulatură care a persistat până la disoluția Austro-Ungariei în 1918. Istria venețiană a trecut sub autoritatea Habsburgilor în 1797 în virtutea Tratatului de la Campoformio care consfințea desființarea Republicii venețiene. Apoi a fost ocupată de Napoleon I în 1805, în conformitate cu Pacea de la Pressburg, devenind parte a Regatului Italiei, iar apoi (prin Tratatul de pace de la Schönbrunn din 1809) a Provinciilor Ilire. După înfrângerea lui Napoleon, prin Congresul
Marca de Istria () [Corola-website/Science/324925_a_326254]
-
Armenia, guvernul otoman a aprobat Constituția Națională Armeană (în limba turcă: "Nizâmnâme−i Millet−i Ermeniyân") din 1863. Acest cod era format din 150 de articole concepute de intelectuali armeni. Constituția definea puterile Patriarhului armean în sistemul milleturilor otomane și consfințea crearea noii Adunări Naționale Armene. . http://halshs.archives-ouvertes.fr/docs/00/14/62/10/PDF/ LafiEminonuOttomanReforms.pdf
Tanzimat () [Corola-website/Science/323662_a_324991]
-
război nu a rezolvat conflictul din regiune. La scurtă vreme a izbucnit Al Doilea Război Balcanic. Albania și-a proclamat independența pe 28 noiembrie. Otomanii au fost de acord să înceteze conflictul pe 2 decembrie. Pierderile teritoriale otomane au fost consfințite prin tratatele de la Londra și de la București (1913). Albaniei i-a fost recunoscută independența, iar Imperiul Otoman a pierdut aproape toate teritoriile europene în favoarea statelor balcanice. Convenția anglo-otomană din 1913 a fost un acord efemer semnat în 1913 între sultanul
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
în Țările Române cu semnificația de recensământ sau inventar. Regulamentul Organic dispunea să se întocmească catagrafii de repartizare a impozitelor pe cap de locuitor, din 7 în 7 ani. Potrivit unui obicei îndătinat, pe care și Regulamentul Organic l-a consfințit în 1831 în Valahia și în 1832 în Moldova, preoții și alți slujbași, care nu primeau salarii, erau compensați prin scutire de impozite. Spre a se preveni înmulțirea lor excesivă, s-a dispus întocmirea de catagrafii speciale ale bisericilor și
Catagrafie () [Corola-website/Science/324158_a_325487]
-
1959 a definitivat unificarea universităților Victor Babeș și Bolyai începând cu data de 1 iulie 1959. Ordinul 169/1959 desființează învățământul în limba maghiară la Institutul Agronomic din Cluj. Hotărârea nr. 823 din 24 iunie 1959 a Consiliului de Miniștri consfințește unificarea. Noua universitate a fost denumită Universitatea Babeș-Bolyai.
Universitatea Bolyai din Cluj () [Corola-website/Science/326900_a_328229]
-
sunt rude de sânge ci prin alianță. Veri Verii și verișoarele sunt fiii unchilor și mătușelor eului. Nepoți (de pe frați) Nepoții sunt fiii fraților și surorilor. Soț/Soție Concubini Concubinajul reprezintă o uniune liberă între două persoane care nu este consfințită legal. Legea sau comunitatea civilă nu recunoaște aceste uniunii libere ca grade de rudenie. Socri Socrii sunt părinții soțului/soției. Părinți vitregi sau adoptivi Cumnați Cumnații și respectiv, cumnatele sunt frații/surorile soțului/soției precum și soții acestora. Frați vitregi Gineri
Grade de rudenie () [Corola-website/Science/325622_a_326951]
-
din Grecia. Războiul de independență al Greciei a continuat între trupele elene și cele turcești. Războiul ruso-turc din 1818 - 1829 a fost evenimentul care a asigurat independență Greciei, mai înainte de semnarea unui nou tratat la Londra în 1830, care a consfințit apariția pe harta politică a Europei a unui nou stat independent. - Regatul Greciei. Înalta Poartă a acceptat în cele din urmă prevederile tratatului de la Londra pe 11 septembrie 1829. Prin articolul 10 al Tratatul de la Adrianopol, care punea capăt Războiului
Tratatul de la Londra (1827) () [Corola-website/Science/325796_a_327125]
-
odată cu apariția Principatului Bulgariei. Noul principat cuprindea tot teritoriul dintre Dunăre, Munții Balcani și Marea Neagră (cu excepția Dobrogii de nord, care a intrat în componența României), inclusiv regiunea orașului Sofia, care a devenit noua capitală a țării. Congresul de la Berlin a consfințit pierderile teritoriale ale otomanilor, permițând Austro-Ungariei să ocupe Bosnia și Herțegovina, Regatului Unit să preia controlul insulei Cipru, iar Imperiului Rus să încorporeze sudul Basarabiei și regiunea Kars.
Declinul Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/325186_a_326515]
-
urmează: Argumentul major adus în favoarea acțiunilor afirmative este următorul: atât timp cât realitatea produce inegalități, acțiunea afirmativă este necesară astfel încât prin intermediul ei să se recupereze distanțele create artificial (prin caracterul părtinitor al instituțiilor existente etc) între femei și bărbați. Faptul că legea consfințește egalitatea între cele două sexe nu înseamnă că egalitatea și este o realitate practică. Discriminări trecute se reflectă în prezenta inegalitate de șanse, în ciuda cadrului legislativ egalitar; de aceea, principiul meritocratic (conform căruia femeile nu ar trebui promovate prin acțiuni
Acțiune afirmativă () [Corola-website/Science/325254_a_326583]
-
secretar de stat al apărării, de reducere a bugetului alocat marinei, au fost abandonate. Locuitorii Insulelor Falkland au primit cetățenia britanică în 1983, cu drepturi depline, ceea ce a trezit furia argentinienilor. În 1985 a fost promulgată o nouă constituție, care consfințea autoguvernarea locuitorilor insulelor. În Argentina, războiul din Insulele Falkland, cu înfrângerea argentinienilor, a permis evitarea unui posibil conflict militar cu Chile. O altă consecință importantă a fost că Argentina a revenit la un regim democratic în urma alegerilor generale din anul
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
1795, ca și constituția americană din 1787. O astfel de alegere a fost făcută pentru ca Sfânta Alianță, puternic antileberală, să fie alarmată. Acesta a fost motivul pentru care s-a evitat de asemenea orice referință la Filiki Eteria. Constituția a consfințit crearea a două organe administrative centrale - unul deliberativ, (Parlamentul) și unul executiv (guvernul) - care aveau însă în acele vremuri sarcini destul de neclar definite și insuficient separate. Această declarație a luat forma oficialăa unui text constituțional. Constituția avea un număr de
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
Tratatul de la Londra a fost semnat la 30 mai 1913 și a consfințit unele schimbări teritoriale rezultate în urmă Primului Război Balcanic. Cele două părți semnatare au fost Liga Balcanică (Șerbia, Grecia, Bulgaria și Muntenegru), ieșită victorioasa, respectiv partea învinsă, Imperiul Otoman. Marile Puteri erau reprezentate de Regatul Unit, Germania, Rusia, Austro-Ungaria și
Tratatul de la Londra (1913) () [Corola-website/Science/322037_a_323366]
-
învingătoarele îl vor împărți între ele. Marile Puteri au impus următorii termeni: Ca urmare a deficiențelor tratatului de la Londra, între semnatari a izbucnit al Doilea Război Balcanic în iunie 1913. S-a ajuns apoi la un acord final de pace consfințit prin tratatul de la București de la 12 august 1913. Delimitarea teritoriului noului stat independent albanez în conformitate cu Protocolul de la Florența (17 decembrie 1913) a fost deosebit de nepopular în rândul populației grecești din sudul Albaniei (Epirul de Nord), care, după o revoltă, au
Tratatul de la Londra (1913) () [Corola-website/Science/322037_a_323366]
-
tradițiile mitropoliilor contopite. Deci anul 1812 poate fi socotit anul în care Mitropolia Proilaviei a înceta să funcționeze de sine stătător. Anul 1829 este considerat de marea majoritate a istoricilor ca anul desființării definitive a mitropoliei. De fapt acest an consfințește doar ieșirea de sub păstorirea "Mitropoliei Dirstei și Proilaviei" a ultimului teritoriu aparținând Țării Românești, anume raiaua Brăilei. Mitropolia continuă să existe, cu același nume, diferența fiind că scaunul Proilaviei devine acum doar unul nominal (fără eparhie). În anul 1840 Mitropolia
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
conform sentinței Înaltei Curți de Casație și Justiție de la București, inculpații condamnați au fost obligați să plătească familiilor victimelor despăgubiri în valoare de 2.130.000.000 lei. În 5 iulie 2005, o primă soluție a CEDO în cazul "Hădăreni" consfințea stingerea pe cale amiabilă a conflictului în cazul a 15 persoane, acestea urmând să primească despăgubiri în valoare de 262.000 de euro. Celor șapte romi rămași, care nu s-au înțeles cu statul român, CEDO le-a dat, în 12
Ciocnirile de la Hădăreni () [Corola-website/Science/330561_a_331890]
-
de business cu multiple campusuri, după care au urmat inaugurările campusurilor în Marea Britanie (Londra în 1974, mutat la Oxford în 1975, mutat înapoi la Londra în 2005) și în Germania (Düsseldorf în 1975, mutat la Berlin în 1985) . Acest lucru consfințește identitatea profund europeană a școlii. În 1988 a fost deschis un campus în Madrid, Spania, iar în 2004 a urmat un alt campus, în Torino, Italia. În 2011, ESCP Europe a devenit membru fondator al HESAM, un grup de instituții
ESCP Europe () [Corola-website/Science/330132_a_331461]
-
Astfel, criticul Ov. S. Crohmălniceanu îl considera „un episod tragic din istoria conflictului secular care i-a opus pe țăranii liberi marilor boieri porniți să le răpească pământurile și să-i transforme în șerbi”. Boierul Stroie Orheianu încalcă drepturile răzeșilor consfințite prin zapise străvechi, ocupând prin samavolnicie pământurile pe care țăranii șoimăreșteni le-au muncit și apărat în decursul secolelor și fiindu-i întărite de domnitor în urma unor judecăți strâmbe. Conflictul între țărani și boier determină o răscoală violentă a țăranilor
Neamul Șoimăreștilor (roman) () [Corola-website/Science/328742_a_330071]