4,975 matches
-
Lamiell, 1981; Lamiell & Trierweiler, 1986) au atras atenția asupra viciilor metodologice implicate de această schemă logică, demonstrând, că strategia este nu doar eronată ci și extrem de riscantă în practica de verificare a consistenței personalității. Din prezentarea celor patru tipuri de consistență comportamentală emerge faptul că, în cazul oricăreia dintre acestea, în demersurile sale, cercetătorul invocă, mai mult sau mai puțin explicit, subiacența unor factori de personalitate fără de care consistența personalității n-ar putea fi explicată. Suplimentar, fiecare cercetător care operează în
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
practica de verificare a consistenței personalității. Din prezentarea celor patru tipuri de consistență comportamentală emerge faptul că, în cazul oricăreia dintre acestea, în demersurile sale, cercetătorul invocă, mai mult sau mai puțin explicit, subiacența unor factori de personalitate fără de care consistența personalității n-ar putea fi explicată. Suplimentar, fiecare cercetător care operează în investigațiile sale conform acestor scheme creditează implicit mult mai mult factorii de personalitate comparativ cu cei situaționali, în privința determinării consistenței expresive comportamentale. Factorii situaționali, chiar dacă sunt luați în
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
explicit, subiacența unor factori de personalitate fără de care consistența personalității n-ar putea fi explicată. Suplimentar, fiecare cercetător care operează în investigațiile sale conform acestor scheme creditează implicit mult mai mult factorii de personalitate comparativ cu cei situaționali, în privința determinării consistenței expresive comportamentale. Factorii situaționali, chiar dacă sunt luați în considerare, au o importanță explicativă secundară pentru problema consistenței. Multă vreme s-a presupus că personalitatea dispune de toate aceste forme de consistență. Cercetările efectuate în perioada anilor ’60-’70 au fost
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
cercetător care operează în investigațiile sale conform acestor scheme creditează implicit mult mai mult factorii de personalitate comparativ cu cei situaționali, în privința determinării consistenței expresive comportamentale. Factorii situaționali, chiar dacă sunt luați în considerare, au o importanță explicativă secundară pentru problema consistenței. Multă vreme s-a presupus că personalitatea dispune de toate aceste forme de consistență. Cercetările efectuate în perioada anilor ’60-’70 au fost convergente în infirmarea acestei asumpții, excepție făcând tipul A de consistență, singurul care a putut fi validat
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
factorii de personalitate comparativ cu cei situaționali, în privința determinării consistenței expresive comportamentale. Factorii situaționali, chiar dacă sunt luați în considerare, au o importanță explicativă secundară pentru problema consistenței. Multă vreme s-a presupus că personalitatea dispune de toate aceste forme de consistență. Cercetările efectuate în perioada anilor ’60-’70 au fost convergente în infirmarea acestei asumpții, excepție făcând tipul A de consistență, singurul care a putut fi validat în baza dovezilor empirice acumulate (Mischel, 1968; Vernon, 1964). Mai bine de două decade
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
o importanță explicativă secundară pentru problema consistenței. Multă vreme s-a presupus că personalitatea dispune de toate aceste forme de consistență. Cercetările efectuate în perioada anilor ’60-’70 au fost convergente în infirmarea acestei asumpții, excepție făcând tipul A de consistență, singurul care a putut fi validat în baza dovezilor empirice acumulate (Mischel, 1968; Vernon, 1964). Mai bine de două decade, disputele care au urmat au dat substanță paradoxului consistenței. Prezentarea succintă a celor patru forme de consistență ne permite să
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
fost convergente în infirmarea acestei asumpții, excepție făcând tipul A de consistență, singurul care a putut fi validat în baza dovezilor empirice acumulate (Mischel, 1968; Vernon, 1964). Mai bine de două decade, disputele care au urmat au dat substanță paradoxului consistenței. Prezentarea succintă a celor patru forme de consistență ne permite să înțelegem că reziliența acestui paradox a fost prilejuită pe de o parte de tendința de creditare exclusivistă a unor modele teoretice referențiale conflictuale. Astfel, în demersurile descriptiv-explicative s-a
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
tipul A de consistență, singurul care a putut fi validat în baza dovezilor empirice acumulate (Mischel, 1968; Vernon, 1964). Mai bine de două decade, disputele care au urmat au dat substanță paradoxului consistenței. Prezentarea succintă a celor patru forme de consistență ne permite să înțelegem că reziliența acestui paradox a fost prilejuită pe de o parte de tendința de creditare exclusivistă a unor modele teoretice referențiale conflictuale. Astfel, în demersurile descriptiv-explicative s-a ajuns la două poziții extreme, reprezentate de modelul
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
tendința de creditare exclusivistă a unor modele teoretice referențiale conflictuale. Astfel, în demersurile descriptiv-explicative s-a ajuns la două poziții extreme, reprezentate de modelul clasic dispozițional (acesta accentuând în mod exclusiv rolul trăsăturilor ca variabile latente ale personalității în determinarea consistenței comportamentale) și modelul situaționist (acesta creditând în mod exclusiv rolul factorilor externi, situaționali în determinarea comportamentului). Pe de altă parte, nespecificarea exactă, în cadrul acestor dispute, a formei de consistență supusă analizei, a condus de cele mai multe ori la un adevărat „dialog
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
mod exclusiv rolul trăsăturilor ca variabile latente ale personalității în determinarea consistenței comportamentale) și modelul situaționist (acesta creditând în mod exclusiv rolul factorilor externi, situaționali în determinarea comportamentului). Pe de altă parte, nespecificarea exactă, în cadrul acestor dispute, a formei de consistență supusă analizei, a condus de cele mai multe ori la un adevărat „dialog al surzilor” între specialiștii domeniului, fapt care a accentuat situația de criză. Cercetările recente (Shoda, Mischel & Wright, 1994; Shoda, 1999; Shoda & Mischel, 2000) au adus o serie de amendamente
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
Cercetările recente (Shoda, Mischel & Wright, 1994; Shoda, 1999; Shoda & Mischel, 2000) au adus o serie de amendamente severe, atât de ordin conceptual, cât și de ordin metodologic, în baza cărora, după aproape 30 de ani, se poate spune că paradoxul consistenței se apropie de sfârșit. Bibliografie Alker, H.A. (1972), „Is personality situationally specific or intraphysically consistent?” în N.S. Endler & D. Magnusson (eds.), Interactional Psychology and Personality, Hemisphere Publishing, Washington, pp. 564-576. Argyle, M. & Little, B.R. (1972), „Do Personality traits apply to
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
la dificultăți de comunicare. Se caută afirmarea unui limbaj propriu care creează o lume proprie a imaginilor și ideilor, ambiguitățile și formulele alambicate induc de la nivelul limbajului la nivelul gândirii stări de ambiguitate, de dezorientare și nesiguranță. Argumentele variază în consistență intelectuală de la naivitate la explicații bine documentate, altele variază sub raportul încărcăturii emoționale de la mirific la grotesc. Practic, sunt vizate toate procesele și dimensiunile psihicului uman. Acțiunile de influențare urmăresc sensibilizarea, ruperea echilibrului câștigat, pentru ca apoi să se implementeze noile
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
cercetătorului un orizont științific mai larg. Întrunind la superlativ aceste atribute, profesorul Mielu Zlate a proiectat o lucrare pe măsură, un tratat în cel mai deplin sens al cuvântului, în două volume, care acoperă integral cerințele completitudinii (exhaustivității), sistematizării, clarității, consistenței și coerenței. Realizarea acestui proiect este rodul unui îndelungat proces de pregătire, de reflecție critică, de interogări, de selecții și evaluări succesive, de elaborare a unor studii și lucrări pe probleme apropiate sau aparținând nemijlocit domeniului psihologiei organizaționale. O primă
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
un plus de: implicare personală, asertivitate, raționalitate. Motivații: moderație și capacitatea de a se acomoda; Scop: să armonizeze mediul factual și uman; să minimizeze schimbările; Îi judecă pe ceilalți pentru: umanitatea lor, fidelitatea și stabilitatea; Îi influențează pe ceilalți prin: consistență și amabilitate; Valoarea pentru organizație: predictibil, poate ține un ritm constant, respectă autoritatea și organizația, transformă confruntarea în element pozitiv; Tendința de a abuza de: lipsa riscului; rezistența pasivă la schimbare; Sub presiune, devine: supus autorității și semenilor, încăpățânat, indiferent
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
Între principiile practicii (În această carte) și mostre de practică (În cealaltă). În ciuda acestor schimbări și actualizări, În mare, textul și capitolele vor apărea la fel ca În ediția a doua. Stabilitatea (nu sterilitatea!) este de dorit deoarece contribuie la consistența metodei studiului de caz. De-a lungul acestui Întreg proces, am revăzut cu atenție fiecare cuvânt al textului original, Încercând În continuare să Îmbunătățesc structura și sintaxa frazelor. Editările de acest gen vor fi mereu necesare, deoarece sunt cerute de
Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor by Robert K. Yin () [Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
și ingenioși, adaptându-se repede și intuitiv la noile condiții apărute În timpul colectării datelor sau descoperind noi patternuri atrăgătoare În timpul etapei de analiză a datelor. În cazul unei echipe de cercetători, asemenea talente ar putea fi Înăbușite din cauza nevoii de consistență Între cercetători, Însă această disciplină va fi recompensată prin minimizarea posibilității apariției biasului. Capitolul 4tc " Capitolul 4" Realizarea studiilor de caz: Colectarea dovezilortc "Realizarea studiilor de caz\: Colectarea dovezilor" Dovezile pentru studiile de caz pot veni din șase surse: documente
Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor by Robert K. Yin () [Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
lădițe cu nisip, eventual o pătură care să izoleze de aer substanța care arde). 1.4 Principalele antidoturi Pentru ACIZI (clorhidric, oxalic, acetic, sulfuric, azotic): apă cu săpun, apă de var. Pentru FENOLI: făină cu apă sau alte fierturi de consistență mucoasă. Pentru ALCALII (baze caustice, amoniac, carbonat de amoniu, potasiu etc.): acid acetic de concentratie 3%. Pentru SĂRURILE TOXICE (sărurile de plumb, mercur, cupru, azotat de sodiu): albuș de ou sau mari cantități de lapte. Pentru IOD: amidon cu apă
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
-i adaptarea. În paralel sau Înaintea „convertirii” la americanism, fiecare român s-a confruntat - numai el știe cum - cu „eliberarea” de vechea sintalitate, efort care se Încheie, de regulă, cu o „suprapunere” ce evoluează către un presupus melanj, a cărui consistență este una mozaicală. Această aparentă descuamare nu a fost niciodată și În nici un caz o simplă renunțare la un Înveliș exterior, ceva asemănător cu „canonul” șarpelui care-și schimbă pielea. Metamorfozarea e una interioară, tainică și dureroasă, ce nu seamănă
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
condiții, consideră autorul, românii nu au nici un motiv să considere popoarele slave vecine inferioare. Mitul istoric central al românilor a fost, În perioada interbelică, cel al lui Mihai Viteazul, În jurul căruia, În 1918-1919, oamenii de stat și-au formulat revendicările. Consistența acestei argumentații este definitorie, tot atît cît este și cea a Regatului Sfîntului Ștefan sau a „dreptului statelor boemiene”. Cazul Iugoslaviei. În acest spațiu a predominat un „naționalism intern”, manifestîndu-se prin competiția dintre sîrbi și croați pentru supremație. Fiecare parte
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
domeniul diciplinei istorice. El este sau vrea să fie În final o analiză optimistă a istoriografiei române care oferă remedii și un program coerent de reformă. Să zăbovim puțin Însă asupra elementelor acestui diagnostic cărora le lipsește totuși o anumită consistență contextuală. Prima problemă identificată drept deosebit de importantă este aceea a lipsei oricărei dimensiuni critice a scrisului istoriei românești. CÎteva nuanțe sînt necesare. În primul rînd, există o inflație de referiri la „critică”: «aparat critic», «critica isvoarelor» sau «discuție critică», acestea
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
și să creeze un soi de tomate care să poată fi culese astfel. Plantele obținute În cele din urmă erau hibrizi de statură mică și cu vârstă de maturizare identică, ce produceau fructe de aceeași mărime, cu coaja groasă, de consistență tare și fără denivelări. Ele erau culese verzi, pentru a nu suferi În timpul culesului efectuat de mașină și erau coapte artificial cu etilenă În timpul transportului. Astfel, se obțineau roșii mici și uniforme de iarnă, vândute În pachete de câte patru
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
servit de coloritul unui limbaj cu savori de vechime. Sunt „zile învolburate”, în care își duc veacul țărani obijduiți și boieri hapsâni, „străjeri” mereu la pândă și băjenari, iscoade, neguțători, meșteșugari, lotri, vătafi, zapcii, o întreagă figurație romanescă fără cine știe ce consistență. Portretistica acestor romane, cu vagi excepții (Trică Ursu, Mitruț al Joldii, Ioan Vodă, Vlad Țepeș, Doja), nu e dominată de scrupulul individualizării, vizând în linii contrastante, de un violent maniheism, categoria, tagma, ceata. Schema tinde să sufoce totul, în chinga
IGNATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287509_a_288838]
-
lume creată de scriitor, extraordinară prin vitalitate și prospețime, unică, probabil, în literatura română contemporană. Piesa de teatru în trei acte Ariel (1997) este o încercare ambițioasă de teatru în teatru, bazat pe principiul ambiguității, al lipsei de unitate și consistență a personajului, a timpului și a spațiului dramatic. La lectură, piesa pare totuși destul de firavă ca structură dramatică, lipsindu-i autentica forță beckettiană a absurdului, spre care doar aspiră. Trei cărți ale lui I. ar putea foarte bine să aparțină
ILEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287511_a_288840]
-
în periodice în primii douăzeci și cinci de ani de activitate sunt lamentații afectând incurabile tristeți autumnale sau nesfârșite suferințe erotice, într-o rostire convențională, de multe ori stângace. Deși se simte pe alocuri vibrația unor trăiri reale, versurile sunt lipsite de consistență, arareori atrăgând atenția prin vreo metaforă sau vreo imagine mai reușită. Unele poezii sunt pur descriptive, intenționând să surprindă specificul anotimpurilor sau al unor peisaje. Titlul comun de Carte poștală, sub care se înscriau diferite grupaje de catrene în multe
IOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287611_a_288940]
-
liricizate ale spațiului maritim și litoral ori montan și silvestru, crochiuri de atmosferă, pseudopasteluri uneori (eliptice, metaforice, nu vizuale, ci mai degrabă conceptual-sugestive). O anumită obscuritate limitată e caracteristică pentru discursul liric. Poeta nu construiește „tablouri”, nici „perorații”, ci oferă consistență semantică unor trăiri și reflecții, uneori printr-un imagism auster, alteori pe ton baladesc, nu o dată cu accente de calofilie. Temele, subiectele sunt cele obișnuite pentru lirica de acest gen (chestiuni și chestionări existențiale, erotica, morala și responsabilitatea umană, comuniunea cu
IULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287644_a_288973]