3,537 matches
-
doar întuneric. întuneric, întuneric... Numai că natura ta logică, opacă și optimistă nu are să se resemneze. Odată cu înțepătura vinovăției că ai dezertat de la îndatoririle de gazdă, ai să-ți recunoști că te-ai plictisit mai repede decât te așteptai, tot contemplând aceeași atotputernică lună rurală ce se ridică peste teii învecinatei Șosele și pe care, hélas !, presimți că nici într-o sută de ani n-au s-o eclipseze luminile unei adevărate metropole... O halucinație a auzului sau, într-adevăr, un
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
e că dovedește fără nicio putință de tăgadă chiar mediocritatea mea funciară. Oare mai există în vreun sertar al bătrânului clasor din cabinetul meu sau prin vreunul din birouașele hodorogite din mansardă caietul asupra căruia bietul tinerel se apleca să contemple neli niștit pagina terminată ? Reușise să stoarcă tot ce se putea puținului timp și puținilor bani ce știa că-i are la îndemână ? Nasul își cobora poruncitor umbra asupra obrazului lunguieț, de o ridicolă și înduioșătoare gravitate : el singur, aici
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
umanității ? Gândindu-mă pe urmă, nu am știut ce să-mi răspund. Totuși puterea de a mi stăpâni pornirile mi-o dovedește chiar acest moment când, în absența oricărui gest (aș fi neconsolat să nu mă pot ține în mână), contemplam uluit spectacolul cruzimii mele imaginare. Dar reacția ei pur animalică, ce m-a derutat și pe care nu o mai descriu, de silă ? Neavând deloc scrupulele mele și purtându-se firesc, s-a repezit, nepăsându-i deloc că dacă un
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de imaginație ar trezi interesul Sophiei. Am făcut însă o strânsă argumentare, spunându-le că, după opinia unui bărbat, nu chiar demodat, ca mine, spectacolul ce-l oferă răniții este mai dizgrațios și mai indecent decât se cuvine a fi contemplat de ochiul nevinovat al unor doamne ; cât despre acti vitatea lor, îmi pare mai degrabă inutilă, pentru că asemenea distinse doamne și domnișoare nu ajung (et Dieu nous en préserve !) a face acele trebi umile și respingătoare pe care le-ar
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ca un rac fiert. Urcară scările, ținându-se vârtos de bara de oțel și ieșiră în aerul rece, trecând din abur în lumina soarelui. — Uite-l pe preot, spuse Eastcote. Câțiva metri mai încolo, părintele Bernard, care încă nu plonjase, contempla apa. Făcea o notă discordantă, pentru că nu purta chiloți de baie, ci un costum întreg, negru, cam lăbărțat, despre care se spunea că era de lână, de parcă ar fi fost o sutană de baie. — Arată ca un clovn, spuse Rozanov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
din toate astea. Și acum, când Stella fusese brusc îndepărtată de George și se găsea în casa lui, Brian nu știa ce să facă cu ea, nu știa ce semnificație avea lucrul ăsta și ce va aduce mai departe. Gabriel, contemplând la rândul ei fenomenul repaosului Stellei pe canapeaua lor, se simțea și ea încurcată. Fusese ideea ei să o aducă pe Stella, dorise foarte mult acest lucru, dar acum nu își mai putea aminti de ce. Și ea o iubea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
șobolan, enervantă, lătrătoare, peste care era mereu în primejdie să calce (Ruby era mioapă); dar își frâna iritarea de dragul lui Adam. Nu-i plăcea nici Stella, în care vedea unica pricină a nefericirilor lui George. Stella, zăcând pe canapea și contemplând bucla pe care o făcea piciorul ei îndoit sub pătura cadrilată, se simțea total înstrăinată de realitatea ei obișnuită sau poate își dădea seama că, în ultima vreme, nu mai existase pentru ea o realitate obișnuită. Privea peste capul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
oglinda lungă, mobilă, cu ramă de mahon, în apele căreia trebuie să se fi reflectat de atâtea ori frumoasa și fericita pereche de tineri soți. Cu părul lui lung, buclat, cu tenul lui proaspăt și neted, Tom arăta extraordinar. Se contemplă o clipă cu stupefacție și admirație, apoi hotărî să se ducă jos și să-i arate și lui Emma. Coborî scara cu eleganță și își făcu apariția în birou. — Așa-i că-mi stă bine? Emma continua să fie cufundat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
limpezi. O luciditate simplă îi apărea mereu accesibilă și totuși niciodată nu o putea realiza. Jinduia după gânduri liniștite, repauzante. Trăise atâta amar de vreme în sânul problemelor printre care cele mai luminate minți din trecut bâjbâiseră ca niște copii. Contemplase, aproape că se identificase cu imaginile marilor metafizicieni, prăsindu-și propria imagistică cu o spumoasă spontaneitate, vecină cu demența. Zburase din căldura acestor umbre către tovărășia aseptică a abstracțiunilor, a numerelor, a formelor matematice; și se reîntorsese răcorit și flămând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de un obuz lângă Monte Cassino. Alex îi văzuse piatra de mormânt, albă, curată, printre alte sute de pietre asemănătoare, într-un frumos cimitir italian. Alex coborî scările alunecoase de lemn și intră în camera de zi, unde rămase să contemple storul care o înfățișa pe ea, în copilărie, cu buchetul de flori în mână. Plutea un miros de lemn ars, de la focul pe care-l aprinsese de probă în soba mare din bucătărie. Adusese de la Belmont o masă mare, ovală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
la care ne-am referit), George găsi ambele uși laterale descuiate, așa încât reuși să treacă direct din promenadă spre Camere, fără a mai trebui să defileze prin fața „Lojei Portarului“ sau a biroului de recepție de la intrare. Se opri în „Baptisteriu“ contemplând, o clipă, ușile bătute în ținte, de un auriu-argintat, dindărătul cărora se prelingeau întruna șuvițe de aburi. (Aburul era împrăștiat cu ajutorul unui ventilator plasat în tavan.) George atinse ușile. Erau fierbinți. Răsuci mânerul solid, de alamă, și trase de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
voluntară, mai puțin formidabil de poruncitoare. George își dădu seama, cu un ușor șoc, de explicația acestui fapt. John Robert își scosese dantura falsă, care putea fi văzută, scânteind, într-o ceașcă joasă, albă, de pe noptieră. George continuă să-l contemple, conștient de propria lui respirație agitată și de palpitul dureros al inimii. Apoi se îndepărtă și, cu privirile mereu pironite asupra patului, începu să inspecteze încăperea. La ferestrele camerelor de la parter (care, în această aripă a clădirii, dădeau spre o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
colosalul om care dormea. Se gândi să închidă ușa dublă a băii, ca să mai înăbușe zgomotul insistent, dar se răzgândi repede, temându-se că o bruscă schimbare a vibrațiilor l-ar putea deștepta pe cel adormit. Intră în baie și contemplă mica scenă exotică, familiară, întrucât în trecut, în vremurile lui mai bune, își oferise și el plăcerea apelor în intimitate. Robinetele își revărsau cu o violență agresivă jeturile groase, iar apa din fundul căzii, menținută la un nivel constant, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
văzuse că Hattie Meynell făcea parte din grup, simțământ pe care-și propunea să-l analizeze mai târziu, nu-l împiedicase să privească prezența fetei ca un iritant element străin de clan. Dincolo de asta, începea demența. În acea dimineață își contemplase trupul, își privise mâinile și picioarele și cât putea să vadă din trunchi, și simțise cum controlul său asupra propriei sale făpturi se clatină. Cine era târâtoarea asta lividă? Își privise fața în oglindă și avusese impresia că își pierde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cap să-l acuze. Tom începu chiar să-și spună că era foarte posibil ca Rozanov nici să nu afle măcar de „mica escapadă“. „Totuși, se gândi el după ce isprăvise să-și facă valiza și stătea la fereastra din spatele casei, contemplând priveliștea orașului, totuși, am să-i scriu, am să mă duc să-i fac o vizită, dar nu acum, mai târziu. Și cum îi reveni din nou în fața ochilor imaginea lui Hattie cu brațul gol întins de-a curmezișul ferestrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
14). Un suflet nu este doar forța motrice (ex se movetur II, 13, 7 et passim) și activă, amestecată cu materia pe care o ordonează, ci și activitatea contemplativă ce conține în sine ordinea pe care o impune, pentru că a contemplat această ordine în Intelect (I, 8, 4 omnemque animae cogitationem in sola divina dirigere): astfel Sufletul, pe de o parte, atinge Intelectul care este ordinea în sine, pe de alta, materia pe care o organizează. Organizarea Universului dezvăluie, în același
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
doar, întâlnind materia ca o oglindă, imagini ale Lumii Inteligibile care sunt Lumea Sensibilă (I, 14, 15).41 Sufletul Universal nu suportă niciun tip de modificare prin faptul că ordonează, guvernează și administrează Corpul Universal, creația sa, ci continuă să contemple realitățile inteligibile (Comm. incorporalitas animae I, 14, 20; Plot. Enn. IV, 3, 9). Sufletul este ca o lumină care pornește de la o sursă și continuă să se atenueze treptat până la obscuritatea materiei. Universul este etern, obscuritatea nu va înceta niciodată
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
căderea sufletului: imposibilitatea sufletului de a-și meține echilibrul (247b) pentru că nu a putut să-și îndrepte mereu privirile spre realitățile inteligibile și astfel a devenit incapabil de a le urmări docil și a fost privat de capacitatea de a contempla sau o soartă nefastă (), care determină uitarea ( oblivio) viziunilor inteligibile care ar fi putut să ajute sufletul și îi schimbă complet natura: dintr-o substanță ușoară și înaripată, devine greoaie și își pierde aripile (248bc; Plot. IV, 3, 26; Synesios
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
în mod original față de om prin astfel de momente privilegiate. Sacramentul reconcilierii rămâne în sine un dar divin pe care Dumnezeu îl oferă omului, ca rod al jertfei Fiului său și al lucrării Duhului Sfânt, fapt pe care omul îl contemplă fără a-l epuiza, dorind să îl aprofundeze, să îl cunoască din diferite puncte de vedere și să îl trăiască în viața sa creștină. Reconcilierea ar putea fi comparată cu „un șantier mereu deschis în care lucrează teologi și moraliști
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
fi într-un proces dialogic, în funcție de rolul pe care îl îndeplinește. Ea poate fi: a) cea care observă, fiind atentă la toate elementele, detaliile, semnele exterioare ale celuilalt, pentru a-l cunoaște și a-i afla caracterul; b) cea care contemplă, trăind momentul prezent, pentru ea fiind importantă persoana care se află în fața sa „aici și acum”, neinteresând-o caracterul acesteia; c) cea care intuiește, căutând să afle cu adevărat ce anume îi spune persoana din fața sa; ea „îi spune ceva
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
ambient comunitar cât și în cel individual, deducem două căi esențiale, prin care Dumnezeu vrea să comunice cu omul: o cale instituțională și alta personalizată. Când omul apelează la căile revelate oferite și la capacitatea sa de a asculta, a contempla și a-i răspunde, revelația primește un caracter dialogic. Dialogul este propus și nu impus omului. Raportul dialogic depinde doar de răspunsul pe care omul îl va da lui Dumnezeu. S-a observat că nu mereu acest răspuns a fost
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
în viața sa personală și în viața comunității creștine, dorind astfel „să-i amintească Bisericii învățătura lui Cristos (...) și să-i indice cum să trăiască Evanghelia în circumstanțele istorice mereu noi”. Privind la ființa umană, cu capacitatea sa dialogică, și contemplându-l pe Dumnezeu, cu întreaga sa deschidere spre dialog, înțelegem că omul își găsește împlinirea acceptând propunerea pe care Dumnezeu i-o face, nu pur și simplu de a comunica banal cu el, ci de a fi împreună într-un
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
eu, ci Cristos trăiește în mine” (Gal 2,20). Prin urmare, „imaginea lui Cristos, păstorul cel bun”, care vrea să îl întâlnească pe om de fiecare dată când acesta vine înaintea sa, îl predispune pe penitent să conștientizeze și să contemple acest eveniment sacramental care îl transformă fundamental. 4.2 Confesorul, părinte care își primește fiul Ritualul Penitenței afirmă despre confesor că, „prin faptul că îl primește pe penitentul păcătos și-l aduce la lumina adevărului, el îndeplinește o misiune părintească
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
forma conștiința acestora, orientându-i spre echilibru și un simț al binelui (...), ci este oportunitatea de a ridica sufletele la contemplarea principalelor și celor mai vitale adevăruri”. Prin aceasta, penitentul va trăi la momentul oportun conștientizarea evenimentului pascal, ajungând să contemple figura milostivă a Tatălui, jertfa iubitoare a lui Cristos și prezența tainică, dar rodnică, a Duhului Sfânt în propria sa viață. 4.6 Confesorul, profet al lui Cristos Ritualul Penitenței vorbește de un anume „munus propheticum” al confesorului, care se
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
el însuși o are prin slujirea sa, de a însoți persoana umană în efortul acesteia de a se conforma cu Cristos. Pentru ca acest lucru să se întâmple, confesorul va celebra sacramentul într-o atmosferă de iubire profundă, orientând penitentul să contemple infinita milostivire a lui Dumnezeu, care se manifestă concret, prin oferirea iertării totale și gratuite. Datorită oportunității de a întâlni penitentul în mod individual într-un spațiu caracterizat de siguranță și confidențialitate, celebrarea poate fi ușor pusă în legătură cu direcțiunea spirituală
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]