1,933 matches
-
intuirea, observarea, experimentul etc. Atributul știință trimite la structurarea cunoștințelor într-un ansamblu niciodată complet, nicicum definitiv. Reluările completează descrierea, îmbogățesc conținutul, nuanțează interpretarea faptelor medicale. Intuiția, de exemplu, atât de ilustrată în activitatea medicală, este gândire dinamică (Aristotel), este contemplare ideatorie (Platon) și constituie nivelul superior al cunoașterii medicale, de aceea John Locke o situează deasupra cunoașterii demonstrative. Rolul intuiției, în dezvoltarea medicinei ca știință, este capital. Kant o localizează sensibilității umane, căreia cunoașterea, gândirea, inteligența îi sunt implicate luminând
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
refacerea și păstrarea armoniei funcționale a organismului uman. Pe de altă parte, trăsăturile definitorii ale intuiției medicale se regăsesc nuanțat în filosofia artei și în arta propriu-zisă: dragostea de om, pasiunea creării, gândirea dinamică, reflexiunea, conexiunile: sensibilitate afectivitate, inteligență conștiință, contemplare - experiment, revelație - experiență. Medicina și arta sunt 11 viață, ipostaza umană edificată estetic și etic. Vibrarea emoțională a reușitei medicale e similară celei artistice și filosofice din crearea ideilor. Medicina ca filosofie - știință - artă, extinde și adâncește sfera umanului, ilustrând
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
modul absolut. El operează cu principii și expresionări incifrate, oculte, pentru că el este, semnifică, probează prezența zeului. Funcția, profesia, inițierea sa e de natură divină. Religia aceasta politeistă era centrată pe încredere, fidelitate, speranță. Exprimându-se esențializat prin acțiune și contemplare, egiptenii au dat posterității piramidele și Sfinxul, pe lângă scrierea hieroglifică, arta îmbălsămării, voința de a nu muri. în acest context se înscrie și medicina egipteană. Preponderent în practica preoților, ea a avut un caracter religios, asistând deopotrivă spiritul și trupul
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
dau date, uneori, despre japonezi. Palatele depun mărturie despre strălucirea de la curți, după cum templele vorbesc de tăria credinței nipone. Numeroșii munți ai arhipeleagului au intrat în legende și în credințe. Dintre ei Fuji-san = muntele frumos, vindecă lumea prin înseninare și contemplare, mister și capacitatea de a înălța spre liniști omul amenințat imprevizibil. Acestor munți zeificați, japonezii le-au închinat poeme de o sensibilitate deconcertantă pentru europeanul infatuat și improvizator. Acești munți sunt scări între cer și pământ, între aspirația și obișnuința
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Vuietul muntelui, Maestrul de Go, Lacul, Descoperirea frumuseții, Frumusețe și întristare, Frumoasele adormite, Kyoto sau tinerii îndrăgostiți din străvechiul oraș imperial. Ca și celelalte opere, Țara zăpezilor, publicată în anul 1948, excelează prin crearea unei atmosfere picturale în care seninătatea contemplării plutește deasupra existenței banale pe care autorul o stilizează cu eleganță și finețe. Shimamura, literat, eseist, preocupat de arta dansului, obosit de agitația metropolei nipone, Tokio, merge frecvent să se relaxeze într-un han cu apă termală, în ținutul muntos
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
fel de bildungsroman, Memoriile unei gheișe reconstituie formarea unei gheișe (ghei = artă, șa = persoană) care în viața socială trebuie să fie o operă de artă în mișcare, un simbol al specificului cultural japonez dar și un obiect al dorinței, al contemplării și adorării. Lumea gheișelor a fascinat și continuă să fascineze. În cartiere speciale din marile orașe dar și în localități mai mici existau ceainării, okiya, și case de gheișe ce adăposteau femei frumoase, cultivate, educate pentru a întreține o atmosferă
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
preț decât după farmecele lor, și făcusem dragoste fără dragoste, pe jumătate îmbrăcați... În noaptea aceea am descoperit plăcerea de necrezut de a contempla trupul unei femei adormite, fără îmboldirea dorinței sau opreliștile pudorii... Jurnalistul și-a prelungit starea de contemplare, imaginându-și culoarea ochilor ei după starea lui de spirit: de culoarea apei, dimineața la trezire, de culoarea siropului, când râdea, de culoarea focului, când se supăra. Jurnalistul, alias autorul, aflase că va fi ziua ei, că va împlini șaptesprezece
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
ei, că va împlini șaptesprezece ani și i se sugerase că-i poate face cadou o bicicletă cu care să se poată deplasa mai ușor la locul de muncă, cosea nasturi într-o manufactură. Vizitatorul și-a prelungit starea de contemplare, creând atmosfera unei nopți magice cu prilejul aniversării celor șaptesprezece ani. În noaptea zilei de naștere i-am cântat Delgadinei cântecul întreg, i-am sărutat tot trupul până am rămas fără suflare, șira spinării, vertebră cu vertebră.... În alte seri
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Micul prinț" de Marc Antoine de Saint Exupéry, povești ale lui Perrault, "O mie și una de nopți"... După un timp, i-a dăruit fetei adorate cercei cu smaralde, ciocolată, bomboane, un coș cu trandafiri. Răsfățându-se cu stările de contemplare în fața frumuseții pure, nu și-a dat seama că fata a crescut, că Roza C. i-a vândut fecioria și a plasat-o pe drumul vânzării trupului. Revăzând-o, cu gene false, cu unghii vopsite, cu colier, cercei și brățară
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
asupra spectatorului decât celelalte arte, căci aici spectacolul este dat ca și adevărat. Comparând efectul produs de pictură și cel produs de spectacolul de teatru, Bossuet insistă asupra faptului că prezența reală a actorului face reprezentația mult mai răscolitoare decât contemplarea unui tablou. "Dacă nudurile, dacă picturile indecente povestesc în mod firesc ceea ce exprimă și din acest motiv li se condamnă folosința, pentru că nu sunt niciodată gustate cât ar fi vrut de mult o mână abilă, pentru că nu se intră în
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
al acestei perioade, importanța acordată conceptului maatxe "maat". Am Întâlnit deja În alt moment o insistență aparte asupra acestei teme, chiar În prima Perioadă Intermediară, când, În urma prăbușirii societății organizate, aspirația către o ordine reînnoită din rațiuni interioare duce la contemplarea nostalgică a Îndatoririi morale. Aici maat este ceea ce Îl face pe rege să „trăiască” (la fel ca Ra În mai vechea mitologe solară), dar este și ordinea cosmică pentru care regele este garant. Astfel se revine În mod oficial principiul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
definiție, de clară sorginte platonică, exprimă noțiunea conform căreia cosmosul, Împărțitor de viață, este un instrument al manifestării Zeului transcendent, nevăzut (CH, V, 2). În perspectiva tipică a „misticismului cosmic” care inspiră zone mari ale spiritualității elenistice și antice târzii, contemplarea cosmosului Îi permite omului să atingă cunoașterea Zeului suprem (CH XI, 22), configurat adesea ca Demiurg și Tată, Într-un strâns raport cu făpturile sale, perceput uneori În sens monisto-panteist: el este laolaltă Unul și Totul, adică sursa Unului. Într-
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
să Își salveze toate drepturile Înaintării sale logico-raționale și, de cealaltă parte, afirmă că este necesară o trecere dincolo de intelect, este depășit de Plotin atunci când afirmă că numai În situația În care sufletul a devenit „În Întregime inteligență” este posibilă contemplarea Unului supra-rațional. În acest fel, el se va putea uni - prin principiul după care ceea ce se aseamănă cunoaște ceea ce este asemănător -, Într-o mișcare intuitivo-unitivă, cu principiul Însuși al Ființei și al Intelectului. O astfel de unire este totuși un
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
divine În diferite forme materiale (animare a statuilor, viziuni, medierea unor personaje inspirate), Porphyrios se așază Într-o atitudine foarte critică față de asemenea fenomene, susținând - pe urmele lui Plotin -, ca drum unic de străbătut pentru atingerea adevărului și a unirii/contemplării divinului, purificarea etică și Înstrăinarea de orice realitate materială și corporală, În baza cunoașterii intelectuale a principiilor ființei (cf. Despre abstinență și Scrisoarea către Marcella). Ajuns la tema „Întoarcerii sufletului” la izvorul originar, realitatea divină suprasensibilă, Porphyrios afirmă din nou
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
în această supremă concentrație de ființă. Constrâns să mă retrag în mine și să mă „reculeg“ între hotarele primite, eu îmi percep identitatea ca identitate înfricoșată. Frica trasează conturul eului meu ca eu primit prin această contracție de ființă. Dimpotrivă, contemplarea liberă și decontractată a hotarelor mele se produce ca iubire de sine. Înainte de a mă deschide către altul, de a-l prelua între hotarele mele sau de a mă livra cuprinderii lui, eu trebuie să-mi cunosc hotarul într-o
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
care stăruie deasupra adâncului, a prăpastiei - abyssos - nu este doar starea elementară a nimicului, ci și reflexul ei psihic în sinea Duhului neangajat în faptă și, ca atare, suferind. Orice privitor într-o prăpastie adevărată cunoaște crisparea ce rezultă din contemplarea unei lumi fără repere. Neliniștea existențială pe care o sugerează prăpastia (Abgrund, „realitate fără de temei“) provine din faptul că spiritual și conștient nu se poate trăi decât într-o lume în care spațiul și timpul sunt marcate. Voința de limitare
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
trebuie să o supui tactil; dintre arte, sculptura este singura care sustrage tactilul din sfera pragmaticului, îi dă o demnitate estetică și îl revalidează în spirit. Statuile eline, oarbe toate, poartă în ele nu numai limitația, forma, ci și principiul contemplării ei. Numai în această dobândită orbire devine limpede intenția de a trăi eminența corpului, și o statuie în care văzul a amuțit este implicit o invitație la hiperestezia tactilului. Nu „vezi“ cu adevărat o sculptură decât pipăind-o și nu
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Învinovățiți pentru suferința tuturor celorlalți. Făcând apel În timpul războiului la naționalismul rus, retorica sovietică se apropiase de limbajul slavofil al antisemiților ruși de altădată, ceea ce nu putea decât să avantajeze regimul. Stalin Însuși se Întorcea pe tărâm cunoscut, stârnit de contemplarea succesului uriaș cu care Hitler exploatase antisemitismul popular. Din diverse motive, sovieticii au preferat dintotdeauna să minimalizeze caracterul net rasist al brutalității naziste: masacrul evreilor ucraineni din Babi Yar a fost comemorat oficial ca „uciderea unor cetățeni sovietici pașnici”, la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
o nație și un popor nu s-au dovedit atât de secătuite, atât de lipsite de inspirație și chiar de talent”. Contrastul cu efervescența culturală anterioară a Germaniei explică În parte dezamăgirea Încercată de mulți observatori interni și internaționali la contemplarea noii republici: Raymond Aron nu era singurul care Își amintea că, În urmă cu câțiva ani, secolul XX păruse a fi unul german. O mare parte din moștenirea culturală a Germaniei fiind pătată și compromisă de orientarea nazistă, nu era
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
practică și teorie. La Paris sau Berlin, cei care Își declarau agresiv intenția de a „schimba lumea” erau adesea oamenii cei mai acaparați de obsesii locale și chiar corporale - anticipând politica solipsistă din deceniul ce va urma - și absorbiți de contemplarea efectului produs. „șaizecismul” devenise un obiect de cult chiar Înainte ca deceniul să ia sfârșit. Dar dacă anii ’60 par să se fi Încheiat În umbră, fără a lăsa multe moșteniri durabile, e tocmai pentru că schimbările aduse de ei erau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
întreprindem o anumită acțiune concretă. Poezia adevărată ne afectează într-un mod mai subtil. Arta creează un fel de cadru oare scoate conținutul operei din lumea realității. Putem deci reintroduce în analiza noastră semantică unele dintre conceptele obișnuite ale esteticii: "contemplare dezinteresată", "distanțare estetică", "detașare". Trebuie însă din nou să subliniem că distincția dintre artă și nonartă, dintre literatură și expresia lingvistică neliterară este fluidă. Funcția estetică se poate extinde la mesaje lingvistice dintre cele mai variate. Ar însemna să avem
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
pe care le-am discutat - organizarea, expresia personală, sesizarea și exploatarea resurselor limbii, lipsa scopului practic și, desigur, caracterul fictiv - nu constituie altceva decât reformularea, într-un cadru de analiză semantică, a unor străvechi termeni estetici, ca "unitate în varietate", "contemplare dezinteresată", "distanțare estetică", "detașare", "invenție", "imaginație", "creație". Fiecare dintre acești termeni surprinde un aspect al operei literare, o trăsătură caracteristică a direcțiilor ei semantice. Nici unul, luat singur, nu este satisfăcător. Se impune, așadar, cel puțin o concluzie: opera de artă
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
trebuie numai să coexiste, ci și să fuzioneze. Trebuie să subliniem că plăcerea literaturii nu este doar o plăcere preferată dintr-o listă lungă de plăceri posibile, ci o "plăcere superioară", deoarece se referă la o activitate de tip superior : contemplarea dezinteresată. 57 Utilitatea literaturii - seriozitatea, caracterul instructiv - este și ea o seriozitate plăcută, adică nu seriozitatea unei datorii care trebuie îndeplinită sau a unei lecții care trebuie învățată, ci o seriozitate estetică, o seriozitate a percepției. Relativistul căruia îi place
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
poetei de a-și difuza versurile peste hotare, traduse în mai multe limbi. Temperament romantic, P. contemplă lucrurile și creațiile umane din perspectiva lunecoasă a timpului, trecând poemelor (altfel de o limpiditate mediteraneană) un constant frison elegiac. Între participare și contemplare, ea o alege pe aceasta din urmă, după cum optează pentru o afirmare discretă a eului, și nu pentru exhibarea lui grandilocventă. Timpul și contemplația distanțează, efasând contururile lucrurilor și patosul trăirii, bemolează entuziasmele, dar reumple experiențele cu substanța unor sensuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288955_a_290284]
-
de Rembrandt...”. Poezia iubirii, predominantă, așază între prezent și trecut interstiții aburoase, încețoșând imaginile, ca într-o tehnică sfumato. De aici, și principalele trăsături ale discursului poetic: discreția confesiunii, calmul melancolic al amintirii, diafanul tablourilor stilizate. O autoironie discretă vertebrează contemplarea cu ochi abstras a lumii, văzută shakespearean ca o scenă de teatru. Expresia, urmărind esențializarea, impune prin concizie și acuratețe. Din detașarea „mișcată” de afect și din estomparea eului P. și-a făcut o atitudine lirică ușor de recunoscut, iar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288955_a_290284]