70,327 matches
-
sarcasm. Dora ar avea chef să se revolte, să spună măcar ce îi trece instantaneu prin minte: "Normal, voi bărbații, tu profesore inclusiv, nu aveți cum cunoaște ceea ce noi, femei limitate, cunoaștem." Vorbele care îi ies din gură sunt însă controlate de distanța impusă de halatul scrobit închis până sub bărbie și nu își pot îngădui să folosească sarcasme : Cred că pot da nota șase, maximum șapte durerii pe care o simt acum. Dacă durerea este doar pe la mijlocul scării, vă mențineți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
comandă ! Și de la vecini doar vietățile pădurii la un vecin medic ! Era într-adevăr un progres ! Dar tot atunci am înțeles cât de îngrădită devenise libertatea noastră față de Brodocul siberian. Încercuiți cu sârmă ghimpată și miradoare, păziți de militari care controlau orice intrare și ieșire pe poarta cu firmă agresivă, supravegheați tot timpul de o intransigentă paznică ursuză și dură. Abia a doua zi dimineață l-am întâlnit pe doctorul Gerhard Bosch. Își lua micul dejun în sala comună. Înghițea, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de asalt, care cu obuz și alte materiale s-au spulberat într-o singură noapte!.. Asta-i pedeapsă de la Dumnezeu atotputernicul, un adevărat semnal de atenționare pentru un conducător vizionar. În astă situație, nici pe Constantin nu-l mai putem controla la bârlogul lui, că ne atacă din spate garnizoana de la Cetatea Neamțului. Fără ariergardă, mișelul ne lovește și pe noi, bravii mei căpitani. Așa că mai întâi va trebui să pălim acolo, la cuibul de vulturi de la cetate... Să-i nimicim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
coptilă! Tu mă înveți pe mine? Adică cum vine asta? A ajuns oul mai cuminte decât găina! Vezi că poate ne aude tătâne-tu și te umple de posoacă și mătură ograda cu tine înainte de a te îmbrânci în uliță! Controlează-te, plodule! Bine, mamă! De-amu n-ai să mă mai vezi... și a trântit poarta în urma ei. În uliță, surpriză cât roata morii! Tata Constantin venea agale către casă. Încotro, Ionela? Mama m-a fugărit de-acasă! Hai înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
această capacitate de a mă autosugestiona, de a-mi imagina lucruri. Însă acum, fără a exagera, devin serioasă, tăioasă. Clădirea îmi era familiară. Chestia asta mă consolă. Deși, când intrai în ea, tresării. Pentru că însemnă ceva pentru mine. Însă mă controlai și mă concentrai. Bătui la ușă. Intră. Bună, îi zâmbesc. Dacă până acum l-am văzut la costum, acum e într-o ținută casual, care îi venea la fel de bine. Cu ce te servesc? Un coniac, te rog. Atmosfera era chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
spre o conversație de rutină, dar plăcută. Era plăcut să vorbească ei amândoi. La servici nu prea aveau ocazia și el era neinteresat. Cu toate astea, ea punea întotdeauna o linie de care nu trecea. El termina discuțiile, ea le controla. Avea un plan ea, iar el nu știa care. Doru, nu te îndepărtezi de oraș? Ba da. Nu e în oraș locul în care mergem. A, și mai avem mult? Nu chiar. Totul se rezolvă în vreo treizeci de minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
e teamă de un absurd, un haos, dar nu de acela natural, ci de acela provocat de oameni. Căci iată, spațiul în care mă aflu eu acum e tot la fel de absurd și implacabil, dar așa e el, iar ceilalți se controlează și spațiul nu mă mai deranjează. Într-adevăr, dacă societatea ar deveni amenințătoare, cum ea stăpânește întreg globul, unde să-ți mai trăiești viața, cum să scapi? Dincolo de toate astea, se pune problema conservării: toți accedem din instinct către nemurire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
există posibilitatea unui prezent fericit care să șteargă trecutul. Iar eu am simțit din plin viața în fiecare părticică din mine, mirosind nimic. Dar, așa cum nu poți învinge moartea, trupul moare, așa și puterea minții în ceea ce privește oboseala, nu poate fi controlată în totalitate. Însă, dacă nu te forțezi și impulsul vieții e în tine în mod natural, dacă nu opui rezistență și accepți și le savurezi pe toate, păstrându-te, nimic nu te poate răni. Asta-i calea cea mai ușoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
absolutul într-un punct, în expansiune, nu poate fi conceput nu îți ești autosuficient. Și murim. Toți murim. Timpul. De ce nu ține evoluția o veșnicie? Animalele se lasă în voia sentimentelor fără a ști ce sunt. Noi le putem însă controla, tocmai prin capacitatea de a le gândi. ( O explozie de sentimente, pe care le știa, dar, neinsistând asupra lor se bucură ca de o coloristică a cărei densitate nu o știa , nu cunoștea cuvinte pentru nici o nuanță.) Cei ce vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
neprelucrată sunt amintirile. Iar viata va fi și ea o plăcere, căci ne vom place de noi. Iar moartea va veni și ea căci doar nimicnicia poate exista. Natura nu suferă că moare, căci ea e infinită, are liniște, este controlată de propriile coeficiente. Frumusețile se nasc și dispar necunoscute, iar natura se joacă cu infinitul, iubindu-se pe sine, și se transformă pentru că nu-si găsește esența. Noi suferim pentru ca avem conștiință de sine, și nu mai facem parte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
aș lua lângă inimă mea, dar așa ? Aș vrea să împart cu voi aceasta poieniță, lume feerică! Cristina, numai să știi că ești așa de frumoasă! Animalele se lasă în voia sentimentelor fără a ști ce sunt. Noi le putem controla tocmai prin capacitatea de a le gândi. O explozie de sentimente pe care le știa dar, neinsistând asupra lor, se bucura ca de o coloristică pentru nuanțarea căreia nu căuta cuvinte. (L-am întâlnit în tren. Era noapte, și liniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
de toată suflarea de pe pământ. Omul, care a putut să depășească programul genetic e mai liber. Nebunia dacă a atins paroxismul se vindecă prin anulare. Ne oglindim în primele senzații! Raportăm totul la ceea ce știm noi. Și ce știm? Mintea controlează trupul. În ea este tot ceea ce noi avem în codul genetic. și mintea se controlează cu ea însăși. Bon. Vous connaissez votres affaires, je connais les miennes. Căldura mă apasă, stagnează. Would you be so kind to take this spider
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
liber. Nebunia dacă a atins paroxismul se vindecă prin anulare. Ne oglindim în primele senzații! Raportăm totul la ceea ce știm noi. Și ce știm? Mintea controlează trupul. În ea este tot ceea ce noi avem în codul genetic. și mintea se controlează cu ea însăși. Bon. Vous connaissez votres affaires, je connais les miennes. Căldura mă apasă, stagnează. Would you be so kind to take this spider off me, please? Să înțelegi toate culturile, să cunoști trecutul și prezentul și să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
aceea, analizându-le putem cunoaște vrăji nebănuite. Și timpul nu se întoarce, orice secundă fiind irepetabilă. Cockteil (Aventura IV) Îmi place cum simte trupul meu. Cum simt eu. Simți și faci ce vrei tu. Tu ești stăpânul tău. Tu-ți controlezi simțurile, nu invers. Aș vrea să fiu o idee, să iau în mine și împrejurul meu tot ce iubesc. Să mă înalț mai sus de toate. Sau poate să fiu o cupă, una frumoasă cum nu s-a mai văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
gâtul tăiat. De atunci, toți mă acuză. Eu, în loc să-I ignor, îi pun la punct. Țip la ei, și-i ameninț. Și nu-i slăbesc din ochi. Revăd tot felul de filme de groază. Ce trebuie să fac? Să-mi controlez mintea să nu las pe nimeni să intre în ea. Și să nu mă înșel în ceea ce-i privește pe ei. Aici e și mai simplu, căci nu-mi pasă de ei. Și când moare Andrew, Andreea, Mac își sar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Moto: Virgiliu În amintirea părinților mei Elisaveta și Dumitru, în preajma cărora am cunoscut cea mai frumoasă față a iubirii. Cecilia își amână studiile În grabă mare își pune ultimele lucruri pe care avea să le ia cu ea, controlează dacă n-a uitat cartea de identitate, banii, cheile locuinței, dă ultimele instrucțiuni sorei sale, pe care o sărută cu toată dragostea, își ia geanta și o zbughește pe ușă, alarmată fiind că ceasul îi indica întârzierea în care se
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
geanta și furioasă a plecat spunându-mi că nu mai avem ce discuta. —Hai, Matei, cum ai putut să-i faci asta? l-a întrebat Leontina. —Ai jignit-o, măi, a adăugat Gelu. Sunt un tâmpit. Nu m-am putut controla. Ce-o să creadă despre mine? Cu o seară înainte am luat-o de acasă așa cum era și ne am plimbat prin parc. —A mers în capot? — Nu, avea o rochiță de casă înflorată care o făcea frumoasă. În rochia aceea
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
-i lungi, dar acest albastru se regăsea pe degetul care purta inelul de logodnă. Privind-o nu mai putea de dragul ei. I se aprinseră toate simțurile, dar pentru a nu o dezamăgi, el, Casanova, trebuia să se stăpânească, să-și controleze întreaga fire. A privit-o mult timp ascultându-i respirația ușoară până când ea a început să se trezească, să-și frece ochii cu mâinile ca un copil mic, să se întindă deschizându-i-se larg pijamaua de mătase albăstrie sub
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
durerile s-au întețit, a fost dusă în sala de nașteri fiind asistată de doctorița ei, o femeie în vârstă, foarte pricepută și tare cumsecade , în care Cecilia avea mare încredere și Matei de asemenea. Ea îi spusese când a controlat-o la ecograf că va da naștere la gemeni. A sosit momentul să dai naștere copilașilor tăi, Cecilico. Să nu-ți fie frică. Sunt lângă tine. Să faci doar ceea ce-ți spun eu. Ne-am înțeles , scumpo? o încuraja
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
și-au vorbit datorită stării de tensiune ce se crease. După ce-au mâncat, Matei s-a apropiat de Cecilia. —Ze-ai mai liniștit? a mângâiat-o pe păr. —Iartă-mă c-am strigat la tine, dar nu mă mai pot controla. Te-nțeleg, a săltat-o pe genunchii lui. Nu este ușor să ai grijă de doi copii mici și mă-ngrozesc că nu mă vei mai iubi atât de mult ca până acum. —Vă iubesc la fel de mult pe toți trei
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
mă-ntreb. Oare de unde au mai apărut la mine și aceste porniri curioase, de unde toată această angoasă? Și - cel mai important, până la urmă - eu mă comport așa fără să-mi dau prea bine seama c-o fac și greu mă controlez. Dar, ei bine, da! În profunzimea ei, ființa umană este un univers fantastic afundat tot numai în bezne, iar, dintre toate sufletele, al meu pare că se găsește în străfundurile cele mai întunecoase și mai umede. Să mă ia dracu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ele ca la un lucru adevărat și demn de închinare? Fleacuri! Tu, însă, poți să faci ce vrei și cum vrei, poți să crezi în cine vrei, căci doar nu mi-am pus cumva în gând să doresc a-ți controla ție cugetul. Nici nu doresc asta, și mi-ar fi și cu neputință s-o fac, oricum! Tot ceea ce cred, și voi crede eu mereu, despre atitudinea ta generală față de „cele sfinte” este că exagerezi la modul fanatic, asta nefiind
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ba chiar, cum mi s-a întâmplat nu o dată, te salută prietenos, de parcă i-ai fi o rudă mai îndepărtată). Când te muți la o nouă adresă, "sectoristul" îți face o vizită scurtă la domiciliu, dar nu pentru a-ți controla profilul, ci pentru a-ți da cartea de vizită și a te asigura de întreaga lui solicitudine în caz de nevoie. Deși urăsc generalizările inutile (poetul englez William Blake avertizează, într-un rând, că a generaliza înseamnă a fi idiot
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
știut să-și folosească astfel poziția pentru a-și întări dominația asupra lui. În ciuda aparențelor, niciunde femeile nu dețin atâta putere cât în Japonia, o putere ascunsă, niciodată mărturisită. Bărbatul este redus la rolul de susținător financiar al familiei. Soția controlează toate resursele bănești, ia toate deciziile privitoare la cămin, are tot timpul liber la dispoziție pentru a-l petrece după bunul plac, aceasta în timp ce bărbatul trudește de dimineața până seara, iar acasă este absolut dependent de îngrijirile primite de la ea
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
nu se poate dezbăra. Desigur, aceasta implică și altceva: japonezul se simte în completă siguranță în cadrul colectivității din care face parte. Faptul că, adormind pe bancă în parc, în cafenea sau în autobuz, îți expui corpul care nu se poate controla privirilor străine (și de aici senzația de neplăcere încercată de noi) este o problemă în esență metafizică, pe care fiecare și-o rezolvă cum poate. Că acest lucru te face însă vulnerabil în mod practic, neputând să te aperi de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]