2,759 matches
-
sunt părinții lui, sentimentul acela era de siguranță, dar atât de trainică, încât temerile din preajma chipurilor celorlalte atât de diverse erau înghițite de negurile din adâncul lui, din care se născuseră. Și, întrucât în acele clipe sentimentul de siguranță era copleșitor, nimic nu mai apărea plin de înfricoșare, nici chiar pedepsele pe care știa foarte bine că le merită, ca atunci când la urechile tatălui ajungeau vorbe, în parte adevărate, că s-ar fi bătut cu prichindeii din clasă, încât trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
o putea explica, adâncă și obsesivă, că iubirea trebuie să fie altceva, altfel toate perechile astea nu s-ar face și desface de la o săptămână la alta ca un joc de-a baba-oarba. Acel altceva era visat ca o stare copleșitoare, de binecuvântare și somnolență fericită, pe care trebuie s-o simți cu toate celulele trupului și care, odată ivită, să nu mai dispară - și încă nu numai atât -, să-ți dea sentimentul că zbori - și încă nu numai atât -, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
până la autobuz fără o vorbă, ea urca repede, făcându-i un semn cu mâna. Pe urmă mașinăria torcea, zumzăia, măcina, orașul colcăitor, aglomerat, zgomotos, imens, nepăsător îl înghițea și ea se pierdea în mulțime. Ura orașul ăsta prăfuit, rece, aprig, copleșitor, amenințător, în care se simțea distrus. Nu orașul îl distrugea, dar era ca și cum n-ar mai fi avut puncte de sprijin în indiferența din jur. Îl ura, dar îi era necesar. Era convins că la fel simțise și doamna Marga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pentru că a știut dintotdeauna, fără să-i fi spus nimeni, că nu se poate fără iubire. Iubirea pentru o femeie, desigur. Dar nu numai atât. Pentru că nimic nu poți face cum trebuie dacă nu iubești, nici meserie, nici visuri aparent copleșitoare, nimic. Iubirea pentru o femeie Îsau pentru un bărbat) e cea mai la îndemână, dar nu-i totul. Însă în ea se pot strânge abjecția și sublimul în întregul lor, de parcă fiecare act al nostru n-ar fi decât o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
foarte sus. Zăpada strălucea, scânteia, fierbea, scrâșnind sub tălpile schiorilor, ardea ochii. Nori albi se fugăreau la mare înălțime. Și dintr-odată s-a dezvelit dintre ei, în față, departe, dincolo de crestele înzăpezite, înalt, sobru, majestuos, aristocratic, impunător, sălbatic, masiv, copleșitor, Muntele. Vârful Mont Blanc. Zăpada ardea ochii care lăcrimau, respirația era grea în aerul rarefiat, Muntele se ridica asemeni unei primejdii dorite, proteguitor și indiferent și plin de speranțe și veșnic și al lumii întregi. Și în clipa următoare s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
coada de bilete. Femeia de la ghișeu s-a uitat îndoită la mine din cușca ei, în timp ce eu îl strângeam tare de mână pe tata, a întrebat: „Sunteți sigur că e potrivit pentru vârsta lui?“ și am simțit brusc aceeași suferință copleșitoare, același rău emoțional pe care le simțisem când sărisem în bazinul neîncălzit. Dar bunicul nici n-a vrut s-audă. — Vinde-ne biletele, femeie, spuse el, și vezi-ți de treaba dumitale. Cineva din spatele nostru chicoti. Apoi am intrat unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
șic, și atât de stilat că-ți dă cuțite-n inimă, ei bine, pentru așa ceva Elias-Clark era o adevărată Mecca. Bijuteriile splendide și machiajul impecabil ale secretarei de la resurse umane nu au reușit să Îmi atenueze câtuși se puțin simțământul copleșitor că n-am ce căuta acolo. Mi-a spus să iau loc și „să citesc, dacă doresc, câteva dintre articolele noastre“. În loc de asta, m-am apucat să memorez la iuțeală numele tuturor redactorilor șefi ai revistelor de acolo - de parcă aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
am simțit ușurată când am văzut că ușa camerei lui Lily era Închisă și nu străbătea lumină pe sub ea. M‑am gândit să comand ceva de mâncare, dar simpla idee de a găsi un meniu și un telefon era prea copleșitoare - Încă o cină care nu avea să se materializeze. În loc de asta, m‑am așezat pe betonul ros de vreme al balconului lipsit de mobilier și am tras adânc În piept fumul unei țigări. Cum Îmi lipsea energia de a expira
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
com, când voise să decidă dacă era un restaurant bun pentru o Întâlnire. — Aha. A dat din cap și părea ușor distrat și mai drăguț ca oricând. — Deci, erați În căutarea unui local unde să beți ceva? Am simțit nevoia copleșitoare să fac un duș ca să‑mi clătesc duhoarea specifică de Benihana din păr și din haine, dar Lily nu avea nicicum de gând să mă lase În pace. M‑am Întrebat În treacăt dacă lui Christian i se părea la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ies din galerie. Ilana a venit imediat după mine. — Ce tot spune? a șoptit ea și s‑a aplecat spre mine. Fotografii? E nebună? Ne‑am așezat pe o băncuță incomodă din lemn de pe un coridor Întunecos, simțind amândouă nevoia copleșitoare de a ne ascunde. — A, da. Păi, În mod normal, aș fi petrecut toată săptămâna trecută În căutarea fotografiilor oaspeților de astă seară și le‑aș fi memorat figurile ca să Îi pot Întâmpina rostindu‑le numele, i‑am explicat Ilanei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cu toții - mi‑am dat seama că aveam, cât de curând, să Încetez a mai respira și că voi muri chiar acolo, pe loc. Cred că nu am rămas așa decât vreo zece sau cincisprezece secunde, dar tăcerea era atât de copleșitoare, de atotcuprinzătoare, Încât m‑am Întrebat dacă nu cumva murisem deja. Nimeni nu a rostit un cuvânt. Nici o furculiță nu s‑a lovit de vreo farfurie, nici un pahar nu a clinchetit, nimeni nici măcar nu și‑a Întrebat În șoaptă vecinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și-și coborî vocea... Va trebui să te iau În braț, dar tu urăști asta. Starea i se schimbase din nou. Amărăciunea Îi dispăruse, se scufundase tot atît de repede pe cît apăruse; la urma urmei, dezamăgirea era mult prea copleșitoare pentru a o putea suporta. În schimb, se simțea plină de tandrețe. O durea inima. — Și mie Îmi pare rău, spuse ea cu delicatețe. Presupun că zilele de naștere nu sînt prea vesele pentru cei În cauză, cum sînt pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
fi fost În capul meu? Când ieșeam din mașină, Winston m-a invitat cu el la un concert de duminică În două săptămâni. S-ar putea să nu fie exact genul meu de atmosferă, a spus el, muzica e destul de copleșitoare, dar crede că mi-ar prii. Pe când administratorul de fonduri mândru ca o fortăreață medievală Își compunea răspunsul politicos, dar glacial, am deschis gura și mi-a ieșit cuvântul „da“. Așadar, acum am cel mai probabil o Întâlnire la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
o prezint la logodna mea. Am crezut că asta e logodna ta. —Asta-i petrecerea de logodnă din Los Angeles. Prietena mea Muffy organizează una și la New York. Toată lumea e amabilă cu tine când te logodești. E de-a dreptul copleșitor! Am văzut vreun film de-al tău? — Mă îndoiesc. Trebuie să le vezi de mai multe ori ca să-ți placă. —Sunt din alea cu pretenții de film de artă? l-am întrebat. Nu, comedii! exclamă el. Problema e că mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
cinstit din partea lui Patrick să-mi strecoare faptul că are un avion la dispoziție în stadiul acesta al relației noastre. Acum mi-era mult mai greu să refuz invitația. Cele mai multe newyorkeze au o problemă cu avioanele particulare, una atât de copleșitoare încât, pur și simplu, nu pot refuza o călătorie. Ocazional, m-aș include și pe mine în categoria asta. Totuși, azi, inocenta din mine nu înceta să-mi aducă aminte că Patrick e încă însurat, indiferent ce-ar spune Muffy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
dreptate. E încă iarnă. Vara mea e încă departe. Georgi e îmbujorată și de zăpadă, dar și de o stare de euforie care-i răz bate din glas. Și în mine plutește aceeași euforie, la urma urmei, de un alb copleșitor, doar că nici nu-mi place să recunosc starea asta și nici nu mi-o pot exprima. în mintea mea recunosc, însă. Deși prefer vara și marea, astăzi sunt totuși fericită că e iarnă și ninge. Albul ăsta neprihănit parcă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
am urmat în vis. Chiar înotam prin aer. înotam din ce în ce mai înalt, cu mișcări ample de bras în aer, ca într-o mare invizibilă și nemișcată, care mă primea ocrotitor într-un miez de vară senin, iar senzația era atât de copleșitoare, încât, trezin du-mă și dându-mi seama că visez, m-am forțat să adorm din nou, și m-am regăsit plutind fericită, ușoară ca un fulg de zăpadă. Mă opresc dintr-odată, golită iar de inspirație. Nu mai știu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
scris o idee fictivă și absolut improbabilă pentru mine. Iar la numai câteva zile, această ficțiune acapa rase cu totul realitatea. Cum oare fusese posibil așa ceva? Nici mai mult, nici mai puțin, odată cu prăbușirea lui Eduard, ficți unea se prăvălise, copleșitor, peste realitate! Din vorbele nerostite ale lui Bobo reieșea că nu se știe nici dacă o să-l mai văd vreodată pe băiatul de care tocmai îmi dădusem seama că sunt îndrăgostită. Eduard se ascunsese într-un salon anonim de spital
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Dacă adoarme, se întoarce înapoi pe stâncă și iar se prăbușește în gol. în fiecare noapte, fără excepție, are același coșmar. Visează urcarea pe stânca netedă ca pielea de femeie. Se umflă în el ca un balon sentimentul de biruință, copleșitorul sentiment de bi ruință, cu cât înaintează în ritmul lui propriu, tot mai înfier bântat. Dar o parte din el știe ce urmează și se înfioară - și în trupul care se chircește de spaimă în pat, și în mintea adormi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
bine așa! 5. Eduard adormise încruntat și încrâncenat, și astfel pătrunse iar în coșmarul care se lipea încă de somnul lui. Escaladarea. Urcarea pe stânca netedă ca pielea unei femei. Se umfla în el ca un balon sentimentul de biruință, copleșitorul sentiment de biruință, cu cât înainta în ritmul lui propriu, tot mai înfierbântat. Dar o parte din el știa ce urmează și se înfiora - și în trupul care se închircea de spaimă în pat, și în mintea adormită în care
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
după ce se așezară pe fotolii. Am început să mă gândesc de la un timp tot mai des la ea. Știu că era o femeie cochetă, mereu dichisită, și foarte impunătoare. Așa mi-o amintesc. Alături de ea, și tu aveai o pregnanță copleșitoare. îmi păreați amândoi invulnerabili și eterni. Vorbește-mi despre ea! N-am mai vorbit cu nimeni despre ea, de când ați divorțat. Nici măcar cu tine... Aș vrea să știu, tată, de ce ne-am mutat aici. Vreau să spun... De ce v-ați
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
n-ar fi fost și Clara se pomeni înotând prin aer, din ce în ce mai înalt, cu mișcări ample de bras, ca într-o mare invizibilă și nemișcată, care o primea ocrotitor într-un miez de vară senin, iar senzația era atât de copleșitoare, încât, trezindu-se și dându-și seama că visează, se forță să adoar mă din nou și se regăsi plutind prin aer, fericită. 7. Zilele până la plecarea spre Cluj trecură împleticit și vremea se schimbă, devenind umedă și mohorâtă. în
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
visă că înota prin aer. Se des prindea cu picioarele de pământ într-un elan ușor. înota din ce în ce mai înalt, ca într-o mare nemișcată, care o primea ocro titor într-un miez de vară senin, iar senzația era atât de copleșitoare, încât, trezindu-se și dându-și seama că visează, se forță să adoarmă din nou și se regăsi plutind, cu o bucurie fără margini. 9. Clara porni avântată spre mare, dar se opri brusc la mal. Nu cuteza. Nu cuteza
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
din științe, prin Învățare mecanică, rețete și muncă asiduă. În altă situație, devenim atât de șablonarzi și ne lăsăm atât de ușor convinși de tonul cronicilor de artă mai serioase din revistele și ziarele noastre, Încât nu mai remarcăm tonul copleșitor de științific sau paradoxul aplicării acestei tehnici de cunoaștere-denumire la un obiect neștiințific - a cărui producere nici artistul Însuși n-o poate explica pe deplin și al cărui efect marea majoritate a publicului ne-cronicar nici nu Încearcă să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
de pe trunchi, viitoarele mere În care vreo viespe și-a depus ouăle pe o nouă mlădiță. Însă tăcerea, așteptarea pe care o degajă Întregul loc, este obsedantă; o calitate pe care toate pădurile o au câteodată, Însă care aici este copleșitoare - o dramă, de o durată Însă pe care umanitatea n-o poate concepe. Un fel de a-fi-trecut, un fel de a-fi-prezent, o abilitate În a mânui timpurile verbale pe care scriitorul din mine știe că nu o va stăpâni niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]