3,263 matches
-
niște tufișuri în formă de pagodă din ale căror tulpini cărnoase și sfărămicioase se prelingea un sirop alb. Cioara bătea din aripe deasupra cărării de zgură de la picioarele lui, sporovăind nebunește: An tan tichi tan Capu-i tăiat, ceru-i crăpat Și John Knox pilit cu toptan Și Dumnezeii-s lați cri-crac, cri-crac. Thaw se clătină, alunecă și zbură. Cioara plana la treizeci de metri sub el. Poziția și viteza lui depindeau de ea. Trecură peste panglica ternă a canalului cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
taluzat pe alocuri, se întindea fără nici o meandră peste nisipul vălurit, spre un munte care se vedea la orizont. Ferme mici, cîmpuri și păduri se aflau la poalele dealurilor și străluceau în ploaie, de parcă ar fi fost argintate. Vîrful era crăpat în multe culmi înzăpezite, printre care pluteau nori, toate acestea adăpostite sub un curcubeu, trei pătrimi de arc violet albastru galben portocaliu roșu strălucind blînd pe cerul strălucitor. Rima zîmbi privind în depărtare și-l luă de mîini. Ce bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe drum. El ar fi preferat nisipul de la marginea drumului, dar era prea ostenit să spună asta. Se întinse lîngă ea. Ea îl mîngîie pe păr și aproape că adormi, cînd simți ceva ciudat și se ridică. — Rima! Asfaltul e crăpat! E acoperit cu mușchi!“ — îmi ziceam eu că e mai confortabil ca de obicei. El se uită neliniștit în jur, și prin ceață văzu ceva care-l scoase din starea de oboseală. O creatură întunecată, cocoșată și fără cap, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și țipă strident: — Te bucuri! Te bucuri! — Scuze, dar nu mă pot abține. Ea zise pe o voce scăzută și tensionată: — Cît de mult mă urăști probabil... — Te iubesc! — ...și rînjești la gîndul că o să mă doară cumplit și o să crăp și, poate, o să mor... N-o să mori! — ...la marginea unei autostrăzi nenorocite, fără un doctor nenorocit, la lumina asta nenorocită. — O să ajungem la Unthank înainte de asta. — De unde știi? — Și dacă nu, o să am eu grijă de tine. De obicei, nașterile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de beretă. Se opri și se uită la Lanark , apoi se așeză pe marginea patului și, după o clipă, spuse: — Bună, tată. Lanark murmură: — Sandy? și zîmbi atingîndu-i mîna. Se simțea foarte fericit. — Trebuie să plecăm de-aici. Fundația e crăpată, spuse soldatul. Deschise dulăpiorul de lîngă pat, scoase pantalonii, haina și pantofii și îl ajută pe Lanark să se îmbrace, spunîndu-i: Aș fi vrut să ții legătura cu noi. N-am știut cum. — Ne puteai scrie sau telefona. — Aveam impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se ridică în aer. Cînd reveni, pămîntul nu mai era acolo unde-l știa. Zăcu ascultînd huruitul și țipetele și privi la vîrful aprins al unui obelisc. Se aplecase atît de tare peste el, că își dădu seama că va crăpa sau se va prăbuși. Deveni greu din nou, apoi ușor, și de data asta doar capul se ridică și reveni cu un zgomot îndesat, care-l ameți întrucîtva. Cînd văzu din nou obeliscul, arăta perfect vertical, iar focul strălucitor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nimic ― zise Gosseyn, regăsindu-și vocea. Nici măcar nu bănuiesc ce-i așteaptă. ― Asta ― zise dr. Kair ― nu face decât să dea și mai mare importanță actualului nostru obiectiv. Vom putea sau nu să ieșim din această casă înainte de a se crăpa de ziuă? Viitorul nostru depinde de asta. Ceea ce... (se ridică în picioare cu o surprinzătoare agilitate tinerească) ne readuce în mod direct la amicul de pe divan. Fără absolut nici un efort, gândurile lor se concentrară asupra iminenței și gravității pericolului. 17
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
mormăiți voi acolo, ce tot te uiți la nenorocita asta ? E o scârbă, am găsit-o în mlaștini, aproape leșinată, pe când veneam încoace, i-am tras atunci și câteva șuturi, ca să mă țină minte, aș fi lăsat-o acolo, să crape în apă, pe trestii, dar a luat-o Petru, de milă“ (așadar, celălalt, mult mai tânăr, aproape un copil, se numea Petru) „și a adus-o încoace“. „N-am luat-o de milă“, a spus Petru, „ci pentru că o iubesc
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
oricine s-ar fi așteptat să intervină ceva care să pună capăt dezlănțuirii de brutalitate josnică a lui Iason; se afla acolo, prinsă de o grindă, o bardă bine ascuțită, oricare dintre noi ar fi putut, foarte ușor, să-i crape capul cu ea; sau domnul Sima, care avea în odaia de jos o pușcă, o văzusem eu, ar fi putut să dea fuga s-o aducă și pac ! l ar fi înțepenit pe Iason pentru vecie, noi l am fi
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
de plastic cu care era acoperită, iar eu, privindu-l pe Iason, care găsise că ar fi momentul cel mai potrivit să se pieptene cu un pieptene de os, mic, gălbui, simțeam cum crește în mine dorința de a-i crăpa capul cu barda, când Petru, cuminte și palid, a spus : „Firește, domnul Sima s-a grăbit să încuviințeze plecarea voastră, Iason se piaptănă, Zenobia s-a ghemuit și s-a înnegrit, are de luptat cu forțe mult mai copleșitoare, dar
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
morțiș să-mi dea sfaturi, eu mă uitam cu jind la sandaua lui de bronz, cea lăsată la gura vulcanului, îmi plăcea modelul, i-aș fi cerut-o s-o port și eu câteva ore, i-aș fi făcut să crape de invidie pe băieții de pe strada Leonida, unde locuiam pe atunci cu mama și cu cele patru surori ale mele pe când fratele meu mai mare, Andrei, rătăcea pe undeva prin provincie; dar Empedocle mă bătea la cap : „Trebuie să înveți
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Atunci i-am spus că Buster Crabbe ăla nu face doi bani pe lângă unul Buster Ojog pe care îl cunoscusem eu cu câțiva ani în urmă și care poate semăna cu mine, deși dădea mereu din codiță, sper să fi crăpat între timp, fiindcă, din fericire, viața e scurtă, dar îți mai dai seama de starea mea sufletească, și așa mai departe, stai să vezi...“. Dar doamna Gerda n-a mai stat să vadă și a fugit în camera ei, de unde
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
pe Calea Moșilor colț cu bulevardul Domniței. Pe urmă, am plecat în mlaștini...“ „Cu domnul asistent universitar Ioachim mă mărit“, m-a întrerupt Maria. „O să plesnească mama de fericire...“ „și Iason ?“, am întrebat o. „Nu mai știu. Sper să fi crăpat și el...“ Vorbea în silă, abia își suporta cuvintele. Aveam senzația năucitoare a unuia care intră într-o cameră unde știe locul fiecărui lucrușor și, iată, găsește totul răvășit, dărâmat, acoperit de molozuri. „Stai să vezi“, am spus, „mai știu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
fii pentru. Yalertanul, care se pregătea să se arunce, se opri. Mușchii feței se contractară spasmodic, oscilând între îndoială și furie. Îl privea pe Gosseyn descumpănit, precum taurul pe măruntul adversar care nu pare câtuși de puțin temător. - O să-ți crăp țeasta de ciment, zise el scrâșnind din dinți. Dar o zise ca pentru a controla efectul vorbelor sale. - Leej, zise Gosseyn. - Da? - Vezi ce voi face? - Nu e nimic. Nimic. Era rândul lui Gosseyn să fie descumpănit. De fapt, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
neîndemânatice ale lui Ashargin să se ocupe de asta. Se furișă în interior și închise fără zgomot ușa în urma lui. Cripta, acum familiară, se întindea înainte-i. Tăcere. Ajunse în siguranță înăuntru, se duse la ușa debaralei. Își ținu respirația crăpând ușa pentru a străpunge spațiul umbros: răsuflă ușurat văzând corpul întins pe sol. Sosea la timp. Acum, problema consta în adăpostirea trupului său inconștient. Mai întâi de toate, ascunse matricea sub o lădiță de metal, pe o etajeră. Apoi, foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
nimic ― zise Gosseyn, regăsindu-și vocea. Nici măcar nu bănuiesc ce-i așteaptă. ― Asta ― zise dr. Kair ― nu face decât să dea și mai mare importanță actualului nostru obiectiv. Vom putea sau nu să ieșim din această casă înainte de a se crăpa de ziuă? Viitorul nostru depinde de asta. Ceea ce... (se ridică în picioare cu o surprinzătoare agilitate tinerească) ne readuce în mod direct la amicul de pe divan. Fără absolut nici un efort, gândurile lor se concentrară asupra iminenței și gravității pericolului. 17
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
la calendarul de perete cu patinatoare canadiene, celălalt la hârtiile de pe birou. Era o amintire penibilă. Marwan le adusese un clișeu pe sticlă cu o imagine de la procesul doctorului Bastaki, unicat absolut, tipograful îl scăpase pe jos și sticla se crăpase în două. A fost nevoie să-l cheme de acasă pe unul dintre cei trei desenatori, specialist în portrete - de altfel rivalul lui Marwan -, să-l scoale de la un supeu cu invitați și să-l aducă la redacție. Desenatorul apropiase
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
nimeni. Aici norocul s-a lepădat de el, stabilimentul era închis și ferecat. Își mușcă mustățile și înjură cu glas atât de tare, încât l-ar fi putut auzi și codița. Dar, cum nu știi niciodată unde dai și unde crapă, se pare că fu auzit de undeva dinlăuntru sau poate că fusese văzut, fiindcă urechea lui deprinsă cu anumite sunete percepu răsucirea unei chei, ușa se deschise și în fanta ei apăru un cap tânăr și ciufulit. — Oameni buni, spuse
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
fost ora dinaintea falselor zori și nu era nimeni pe-afară. Ciudat însă, nu absența animației omenești îl tulbura, ci mai degrabă faptul că nu vedea nici un magazin de arme. Și totuși speranța nu-l părăsea. Curând avea să se crape de ziuă. Oamenii vor ieși din casele acestea ciudate, slab luminate. Mari savanți ai unei epoci în care oamenii de știință sunt vrăjitori îl vor examina, nu cu graba unor doctori, care te consultă superficial, ci cu frica catastrofei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
și sud, deși, dacă se gândea bine, el era într-adevăr secul torid și înverșunat al deșertului, uneori vântos, însă totdeauna fierbinte, pe când ea era ploaia care aducea iarba să-ți bată glezna, care îmblânzea praful, care făcea norii să crape sub fulgere. Ca și cum i-ar fi auzit gândul, Veterinara se sprijini într-un cot și îl întrebă indignată: — De ce nu mă crezi? Eu chiar sunt tornada care vine cu spume și cu ouă de gheață. — Ce spui tu? Chestia asta
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
A simțit că plutea cum plutise când Armin s-a mișcat prima oară în pântecele ei de gravidă și a presimțit un băiat. Acum Sebas locuia în ea toată, ca un mânz într-o burtă prea mică, ce sta să crape. Poate că era fericită. Când știu femeile asta? După ce trece, când fiorul se stinge și se simt ca lăsate în frig. Chiar asta simțea: o răcoare, tremurând ca un cârcel într-un mușchi, în inima ei vizitată de atâtea emoții
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
taie capul de chică țiindu-l Ș-a lor trupuri moarte - aruncă rășchiete în ogradă Și în urmă sare dânsul, ca să vadă, ce-a să vadă? Împăratul de zid strașnic și de poartă ce avea, Ferestrele stau deschise și ușile se crăpa. (200) Scări bătute-n pietre scumpe, repede voinicul sue Intră-n casele frumoase din înnalta cetățue, Pe covoare moi el calcă, intră în acea odae Care-i plină de a lunei blândă, tainică, bătae. Pe păreți icoane mândre zugrăvite-n
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
stinge flacăra roșă - mă scapă. 485Iară cioara, cumu-i cioară, cum aude că o urcă, Nici una nici două iute se coboară, nu se-ncurcă Și lăsând din bot să-i cadă două picături de apă Potolește para roșă, ce tresare, fuge, crapă, Și cu botul o ciupește, curge sânge ca fier roș, 490Încît lacul cel albastru e-ncrușit ca vinul roș. Smeul a murit... Se face om Călin și se îndreaptă Cu trei fete - mpărătese unde frații îl așteaptă. Pe-ntinsori de codri
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ea nu face, Cu - ntuneric nu încarcă; Întinzând piciorul, parcă Lacul cel de farmec prins, Cu-a lui vârf întîi îl cearcă, Pân- se lasă dinadins Și încet pășește-n apă. Ochiul ei s-aprinde, cere, Iară buzele-i se crapă De o stranie plăcere, Totuși valul nu se taie Cercuind apa bălae Ci-o încunjură frumoasă Ș-o îmbracă cu văpae În lucire scânteioasă. Și deși în lac înnoată, El nu mișcă, nici se-ncreață, Ca o floare-i aninată De
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Că eu mâne te-oi lăsa, Mâne de cu dimineață Nici nu m-oi spăla pe față, Numa cu lacrimi de jale Colo când voi fi pe cale. Lelișoară, lele dragă, Dă-mi guriță, gură fragă, Că nici cerul n-a crăpa, Nici cucoșii n-or cânta, Pentru acei te-oi săruta Că, zo, tu de m-ei mai da - Că eu mândră te-oi lăsa, Te-oi lăsa cu Dumnezeu Și-oi pleca cu dorul meu. Dor mi-e mie, Doamne
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]