3,021 matches
-
Înarmată. Klaft-ul egiptean Îți coboară de-a lungul pletelor stufoase, aproape albastre de negre ce sunt, sânul palpitându-ți sub muselina ușoară. În jurul micii frunți bombate și Încăpățânate se unduie un uraeus de aur cu ochii de smarald, țintindu-ți creștetul cu săgeata triplă a limbii de rubin. Oh, tunica ta de voal negru cu reflexe de argint, strânsă Într-o eșarfă brodată cu iriși funești, din perle negre. Pubisul proeminent ți-e ras complet ca să ai, În ochii iubiților tăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
nu izbutește să-și mai controleze gesturile, cuprins fiind cu totul de acel impuls repetat și funest. Râde și Înfige pumnalul Într-un cadavru deja lipsit de viață. Acum mă Îndrept Împreună cu tine către marginea gropii, Îți dezmierd gâtul și creștetul În timp ce tu te Întinzi ca să te bucuri de această scenă, Îți spun: — Ești mulțumită de Rocambole al tău, iubita mea inaccesibilă? Și În timp ce tu faci semn că da, lascivă, și rânjești salivând În gol, strâng imperceptibil degetele, ce faci, iubitule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
el și Lorenza să rămână la cină, Lorenza se agita și-i dădea lovituri cu cotul În coaste lui Belbo, așa, acum o să ajungem În ziare, amanții diabolici, nu puteai să taci din gură? Soarele continua să ardă drept În creștet, În timp ce clopotul bătea de vecernie (suntem În Ultima Thule, comenta Belbo printre dinți, e soare timp de șase luni, de la miezul nopții până la miezul nopții, și am terminat și țigările), câinele se mărginea să sufere și nimeni nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de portrete În medalioane cu margine dublă, ca În afișele magicianului Houdini. „Le Petit Cirque de l’Incroyable. Madame Olcott et ses liens avec l’Invisible.“ O față măslinie și masculină, două șuvițe de păr negru strânse În coc pe creștet, mi se părea că am mai văzut fața aceea. „Les Derviches Hurlieurs et leur danse sacrée. Les Freaks Mignons, ou les Petits-fils de Fortunio Liceti.“ O adunătură de monștri mititei cu o Înfățișare imundă și patetică. „Alex et Denys, les
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
spui, Salon?“ Întrebă Agliè, cu o voce vizibil nesigură. „Dacă domnul conte Îngăduie, aș vrea să explic eu“, zise Madame Olcott. Era ea, o recunoșteam din afișul acela. Lividă, Într-o rochie măslinie, cu părul lucind de uleiuri, strâns pe creștet, cu vocea de bărbat răgușit. La librăria Sloane mi se păruse că recunosc chipul acela, iar acum Îmi aminteam: era druidesa care alergase spre noi, gata să ne descopere, În poiană, În noaptea aceea. „Alex, Denys, aduceți prizonierul aici“. Vorbise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
pieptul atît de plin și respirînd atît de zgomotos. N-avea nici o importanță. A Închis ochii și a ascultat. Și-a ținut respirația și numărat, a expirat și a mimat relaxarea, și-a Închipuit o floare de lotus strălucitoare În creștetul capului, și-a Încetinit ritmul inimii (sau și-a Închipuit că o face), a urmărit calea respirației prin Întreg trupul, inclusiv degetele de la picioare, a lăsat lumina să-i intre prin buric și, În general, a ascultat fiecare silabă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
norocos atunci. Îmi fac uneori griji că ți-am subminat șansele la căsătorie. Ți-am transmis toate defectele mele: o preocupare obsesivă pentru ziar, năravul curselor, mai mult cinism decât ar fi fost de dorit. — Prostii! Fran îl sărută pe creștet. — Problema mea e că sunt o romantică incurabilă. Pur și simplu până acum n-am întâlnit pe nimeni la fel de drăguț ca tine și, dacă am învățat într-adevăr ceva de la tine, a fost să nu fac compromisuri în ceea ce privește lucrurile cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cămila, Însă n-are două piscuri. Chiar de vrei, nu poți să-l minți Nici măcar o picătură: Dânsul ți se uită-n gură Și te caută la dinți. Seamănă cu un țăruș, Din țărână nici nu-l vezi, Poartă-n creștet plete verzi, Răsfirate-n vârtecuș. Dacă te gândești o clipă, Nu-i o pasăre oricare: Zboară cu viteză mare, Dar nu mișcă din aripă. Nu e deal și nu e vale, Nu le vezi prin nori înaltul; Dacă unu-ți
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
arătare, care pe țărm ridici acum brațele peste mare, o porți subsuori. Rune, pretutindeni rune, cine vă-nseamnă, cine vă pune? Făpturile toate, știute și neștiute, poart-o semnătură - cine s-o-nfrunte? Crinii muntelui - subtlunari - și-o duc neajunsă pe creștet. Subt ceruri mumele-o poartă pe frunte. [1932] * NAȘTERE Făptură nouă, iată pe frunte întîia lumină te-a uns! Pe noi repede soartă ne mână tu fără pas ne-ai ajuns. Făptură de nicăiri coborîtă-n imperiul mumei, auriu, tânăr, proaspăt
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
de om, neajuns de ereți, bătrân, bătrân, în imperiul meu bradul bărbos străjuiește mereu. Lichene și buhe și viespi îl cuprind. Păianjenii sfinți prin cetini se-ntind. La un veac, tot la un veac, din înalt mi-1 lovește în creștet fulgerul alb. Stă între zodii și țară un brad. Sărutate de fulger - crengile ard. Dar, iată, se scutură numai de scrum, și flamura-i nouă și fără de-ajun! Mistrețul poveștilor iară și iar încearcă de scoarță prăsele de var.
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
repezi copite de-argint în zori măgărușii bat străzile. Nălucile, cari adineaori erau, se dezmint. Pe chei se trezesc sibilinele glasuri. Lumina așteaptă prilejul să-nece biserici, corăbii, colinele. Din portul cu zvon de maree pescarii sosesc cu povara pe creștet. În coșuri: țestoase, țipari, curcubee. Boarea atlantică pipăie morile, veacul de mijloc, laptele mării, părul femeilor, scrumul și florile. În dimineața de roz mărgărint o inimă, singură și de la sine, purcede solară grin anotimp. [1938] * VÎNZĂTORUL DE GREIERI Un strigăt
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
nu le-am văzut. FIORUL E moartea-atunci la căpătâiul meu ? În miez de noapte, când luna-și varsă peste mine aiurita ei privire, când zbor de lilieci pe fruntea-i de-ntuneric îmi sărută geamul, simt câteodată un fior din creștet străbătîndu-mi trupul, întocmai ca și cum mâni reci mi s-ar juca în păr cu degete de gheață. E moarte-atunci la căpătâiul meu? Și în lumina lunii îmi număra ea oare firele cărunte? LUMINA RAIULUI Spre soare rîd! Eu nu-mi am
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
cu vîrful ascuțit și cămașă strînsă pe corp, iar În păr avea șuvițe roșii. — Eu sînt, firește, Emma, zise ea. Iar tu ești, firește, Ellie. Ce straniu, adăugă zîmbind. Ești Îmbrăcată exact ca mama. Tatăl lui Dan mă inspectă din creștet pînă În tălpi, apoi se uită la Linda și izbucni În rîs. — Doamne Dumnezeule! exclamă el. Ce coincidență extraordinară. — Știu, m-am strîmbat. Mă simt ușor ridicol, de parcă aș Încerca să fiu mai bătrînă cu zece ani. Nu, arăți foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
de greșeala comisă, Își revine În sfîrșit din starea de stupoare. Încearcă să mă ia În brațe, Într-un gest de Împăcare (da, sînt rigidă și nu-i răspund la fel - voi n-ați fi?) și mă sărută părintește pe creștet. Îmi pare rău, draga mea, spune el. SÎnt doar foarte obosit și, la drept vorbind, de-a dreptul șocat. Nu mă așteptam la una ca asta. — Deci, ești Încîntat? — Tu ești? — SÎnt În al nouălea cer. Furia Îmi dispare la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
brațele mele. — Cred că are mîinile tale. Uite, uite ce degete lungi are. Ne-am aplecat amîndoi, ne-am uitat și apoi ne-am sărutat ușor. — Părinții mei cred că seamănă cu mine, spuse Dan În timp ce depunea un sărut pe creștetul copilașului. Se pare că și eu aveam o grămadă de păr cînd m-am născut. Dar, dacă acum seamănă cu mine, sînt sigur că lucrurile or să se schimbe. Aparent, din punct de vedere biologic, toți copiii seamănă la naștere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ne spune că ne iubește și că asta e cea mai fericită zi din viața ei. Pe cînd ne așezăm, Dan Îmi strînge mîna, iar cînd am luat loc pe scaune, mă cuprinde cu brațul, trăgîndu-mă aproape și sărutîndu-mă pe creștet. Îi destăinuim Lindei prin ce chinuri am trecut ca să păstrăm secretul și-o facem să rîdă istorisindu-i pățania lui Jake din după-amiaza asta, după care o privim cum izbucnește În plîns cînd realizează că și nepoții ei sînt aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
le ținea una peste alta, sprijinite pe mânerul unui toiag mare, vârât între picioarele încrucișate. Părul alb îi atârna dinainte, unindu-se cu barba cea lungă. Asemenea tuturor longobarzilor, și-l răsese jur-împrejur până la ceafă, dar îl purta lung în creștetul capului, cu o cărare pe mijloc, căzându-i de-o parte și de alta a feței în două lațe retezate la nivelul bărbiei. Nu purta bogata tunică longobardă de in cu mâneci largi și cu ciucuri de diverse culori, strânsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
i-o văzusem la gineceu. Totul s-a petrecut în grabă, și m-a dezamăgit prin simplitate și repeziciune. La Cividale era o întreagă ceremonie, cu preoți, isop, tămâie și imnuri. Un bătrân servitor, după ce i-a legat părul în creștetul capului cu un șiret, i l-a tăiat după obiceiul longobard. Fierarul a adus coiful și platoșa pe care le știam și spada ce-i aparținuse lui Nandinig. Rotari și-a pus scutul și centura de luptă, atârnând armele grele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mai bine de jumătate de oră, hipnotizat, În fața geamului de la salonul nou-născuților, contemplând gogoșile acelea cu căpușoare asemenea unor portocale, aliniate pe șiruri de pătuțuri, ca Într-un supermarket. Îi păreau toți la fel, dar una dintre acele gogoși, cu creștetul pufos și ciudat de lunguieț, era o nou-născută - și, oricât i-ar fi părut de absurd, acea nou-născută era sora lui. Elio avea părul răvășit, era entuziasmat și guraliv. Și plângea fără a se putea abține. Nu-i minunată? repeta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
lăsat seara, iar pe la pod e chiar pustiu. Apoi apare EL - tânăr, brunet, întinzându-și senzual buzele pe tiparul dinților rari. Legătura se face instantaneu: el e rapid și insistent; ea primește fără momente și schițe. Îi pune mâna-n creștet și o îngenunchează. Ea ridică recunoscătoare ochii spre el și-l ajută sa-și desfacă pantalonii. Câinele se așază pe coadă și așteaptă cuminte în marginea lacului. Bărbatul privește cerul printre coroanele înfrunzite. Totul durează două minute. El este grăbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
tău. Apoi am să revin. Ești atentă? - Sigur, iubirea mea. Zogru a ieșit fulgerător și, în timp ce se chinuia să-și imagineze uimirea ei, l-a auzit pe Alecu Moruzi spunând molcom, în timp ce-și mângâia smocul de păr din creștetul capului: - Nu știu de ce stăm să vorbim tâmpeniile astea, care nici eu nu știu de unde îmi vin. Mai bine spune-mi exact ce ți-a spus nefericitul acela de Ianache. Ca orice corp locuit de Zogru, Alecu se simțise într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ținea de braț și să-i spună, în românește, sunt eu iubito, Zogru. Zoe era deja hărțuită, căci drama ei dura de șase ani, de când Alecu fusese mazilit. Întâlnirea cu Zogru a fost doar picătura care a lovit-o în creștetul capului. A căzut în mijlocul străzii, înconjurată de soldați turci, privind năucită în ochii omului care murea odată cu ea, cu ochii deschiși până la refuz și înlăcrimați. 19. Toate iubirile lui Zogru se terminaseră prost, iar gândul că ar putea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
că nu e strâns, așa, seringa e virgină, uită-te, să nu zici... - Am auzit că vin acele gata infectate, din fabricație. - Cum ți-o fi norocul! Sângele lui Bobo intra înspumat în seringă, iar Zogru se simțea lovit în creștetul capului. Era o senzație venită, firește, prin sugestionare, dar neplăcută. - Ce faci, aștepți aici, ori cobor eu peste juma’ de oră? - Coboară tu. Vreau să analizezi și lichidul din rană. - Măi, dar ce fricos ești! - Și să-l compari cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Când ceasurile bat a clopote deșarte Și am plătit amarnic semeața cugetare. De mi-ai călcat tărâmul, ți-e veșnică prinsoare. Naufragiat Afară plouă și-n mine asemeni. Plouă de zile, zile și nopți, Plouă de-ți picură cerul pe creștetul gol. Și apoi iar începe. Uneori mi se pare că nimic N-o va mai opri din căderea mută... Potolește, Doamne, potopul Tău! De lume mă voi ocupa personal. Firesc Am hotărât. De astăzi învăț. Să scriu, să citesc, să
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
vă fie inima, dragii moșului. Am venit a vă spune un lucru mare, dar voi trebuie să mă ascultați cu băgare de seamă și să faceți întocmai cum eu vă spun, că știu eu multe, nu degeaba am albit în creștet. Ce-ai pățit, bade Vasile? întreagă mijlociul. Vai, oare cum să vă spun? Mă duc să o chem și mămuca. Te ajută ea, bade Vasile! interveni și mezinul. Vaiii! Vaiii! Prinde a se văieta vicleanul ca și cum acum s-a năpustit
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]