15,728 matches
-
o altă epocă, Beatrice a dumitale ar fi fost Înălțată la treapta de stea, În virtutea versurilor extraordinare ale domniei tale. Așa cum s-a Întâmplat cu Berenice, cea cântată de Calimah. — Nu nenorocirea timpurilor o Împiedică, ci faptul că noi suntem creștini, fapt ce ne refuză probabilitatea de a ne Înălța la ceruri, pe altă cale decât aceea a lui Petru și a corurilor sale Îngerești, replică priorul emoționat. — Așa o fi, cum spui domnia ta. Îți pot fi de folos În vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
a Întregii nebunii. Modesta biserică rurală este asimilată unui enigmatic templu francmasonic, cele câteva monede de aur găsite de zidari se transformă În tezaurul Îngropat aici de supraviețuitorii Ordinului Templierilor, decimat de regele Filip cel Frumos, sau În comoara „bunilor creștini”, cunoscuți sub numele de catari, iar cuviosul abate Saunière se metamorfozează, la rându-i, Într-un membru de vază al consiliului unui ordin rozacrucian care cochetează cu cultul luciferic și care ar putea fi, ai ghicit, misterioasa La Prieuré de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ca rezultantă a procesului de omogenizare etnică sub semnul Legii. Templierii adaugă acestei construcții dimensiunea religioasă, ceea ce reprezintă un pas mare Înainte. Un pas mare și uimitor, pentru că, să nu uităm, proiectatul ecumenism venea după veacuri de cumplite confruntări ale creștinilor și ale necredincioșilor, de cruciade sângeroase, după masacre reciproce În care sucombaseră zeci, sute de mii de vieți, după războaie pustiitoare iscate tocmai din diferențele, aparent ireconciliabile, În materie de credință. Nu vom afla poate niciodată dacă veritabilul secret al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
pregătite în orice moment pentru a înlocui povestitoarele mai în vârstă. Episodul 63 îN HAREMUL DE îNCERCĂRI — Poate că te întrebi de ce ți-am spus ție toate acestea - zise Cosette. De cum te-am văzut mi-am dat seama că ești creștin. într-o lume eminamente păgână, până și laicii inspiră mai multă încredere. Tu ești creștin, îmi dau seama din tulburarea ce ți se citește pe chip când mă vezi pe mine tulburată de castitatea ta... căci ești cast, nu? Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
masă - zise roșcovanul ridicându-se. Numele meu e Vasea. — îți mulțumim, frate Vasea, și venim cu drag la voi - spuse Metodiu, așezându-se la masa celor șase-șapte care așteptau respectuos în picioare - căci mult place cugetelor noastre a sta întru creștini. — Mare e Dumnezeu - spuse cu blândețe roșcovanul. Pe loc repaus. Episodul 105 SUFLETUL SLAV Se vedea cât colo că fețele preacuvioșilor Metodiu și Iovănuț inspiră bărboșilor lor comeseni o anume sfială. Stăteau toți cu privirile plecate, cu mâinile în poală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
se puseseră pe pescuit. Moldovenii merseră pe cărăruie, până ieșiră la un ochi mare de apă unde, mai încolo, se zărea plutind o luntre cu un om. — Hei creștine! - strigă spătarul Vulture. Cum le zice la locurile astea? — Șto? - făcu creștinul, punând mâna la ureche. — Aoleu, Măria-Ta - zise spătarul Vulture - cred c-ai sărutat greșit. Episodul 134 FAMILIE MARE Văzând că omul cu barca vrea să se îndepărteze, spătarul Vulture strigă iarăși: — Hei, creștine! Unde te duci? Auzind întrebarea, creștinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
creștinul, punând mâna la ureche. — Aoleu, Măria-Ta - zise spătarul Vulture - cred c-ai sărutat greșit. Episodul 134 FAMILIE MARE Văzând că omul cu barca vrea să se îndepărteze, spătarul Vulture strigă iarăși: — Hei, creștine! Unde te duci? Auzind întrebarea, creștinul se opri din vâslit și se întoarse nedumerit: — Cum undi mă duc? - strigă și el. Mă duc tăt înainti. Și pe noi cui ne lași? - făcu spătarul Vulture. Creștinul se scarpină la ceafă, părând încurpat: — Da’ voi undi mergeți? — în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
spătarul Vulture strigă iarăși: — Hei, creștine! Unde te duci? Auzind întrebarea, creștinul se opri din vâslit și se întoarse nedumerit: — Cum undi mă duc? - strigă și el. Mă duc tăt înainti. Și pe noi cui ne lași? - făcu spătarul Vulture. Creștinul se scarpină la ceafă, părând încurpat: — Da’ voi undi mergeți? — în Moldova! - strigă Vulture. — Moldova? Păi Moldova nu-i tăt înainti, Moldova-i tăt înapoi! - răspunse creștinul. — Nu-i nimic - făcu spătarul. Ia-ne și pe noi și scoate-ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Mă duc tăt înainti. Și pe noi cui ne lași? - făcu spătarul Vulture. Creștinul se scarpină la ceafă, părând încurpat: — Da’ voi undi mergeți? — în Moldova! - strigă Vulture. — Moldova? Păi Moldova nu-i tăt înainti, Moldova-i tăt înapoi! - răspunse creștinul. — Nu-i nimic - făcu spătarul. Ia-ne și pe noi și scoate-ne undeva din stufărișul ăsta, că ți-om plăti. — Și io ce să fac cu banii în stufărișul ista? Că io din stufărișul ista nu prea ies! - strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Nu-i nimic - făcu spătarul. Ia-ne și pe noi și scoate-ne undeva din stufărișul ăsta, că ți-om plăti. — Și io ce să fac cu banii în stufărișul ista? Că io din stufărișul ista nu prea ies! - strigă creștinul din barcă. — Păi ce să-ți dăm atunci? - urlă Vulture. Creștinul se scărpină din nou la ceafă: Mahorci aveți? Sau votki. Sau asta, cum îi zice, făinî. — Măria-Ta - șopti repede spătarul - mai avem punga aia cu tutun? — O mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
scoate-ne undeva din stufărișul ăsta, că ți-om plăti. — Și io ce să fac cu banii în stufărișul ista? Că io din stufărișul ista nu prea ies! - strigă creștinul din barcă. — Păi ce să-ți dăm atunci? - urlă Vulture. Creștinul se scărpină din nou la ceafă: Mahorci aveți? Sau votki. Sau asta, cum îi zice, făinî. — Măria-Ta - șopti repede spătarul - mai avem punga aia cu tutun? — O mai am - răspunse Barzovie-Vodă - dar voiam să i-o duc vistiernicului, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
am - răspunse Barzovie-Vodă - dar voiam să i-o duc vistiernicului, că iară-mi scoate ochii că nu i-am adus nimic de la Stambul. Lasă-l dracului de vistiernic că-i dăm niște halva - zise spătarul Vulture. Apoi, făcându-i semn creștinului, strigă: Avem mahorcă! — Harașo - răspunse acesta și începu să vâslească spre ei. într-o clipită botul bărcii se înfipse în mal și creștinul sări sprinten în fața lor. — Faceți cunoștință - făcu spătarul. Dânsul e Barzovie-Vodă, iar dânsa e Cosette. — Covaliov - răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Lasă-l dracului de vistiernic că-i dăm niște halva - zise spătarul Vulture. Apoi, făcându-i semn creștinului, strigă: Avem mahorcă! — Harașo - răspunse acesta și începu să vâslească spre ei. într-o clipită botul bărcii se înfipse în mal și creștinul sări sprinten în fața lor. — Faceți cunoștință - făcu spătarul. Dânsul e Barzovie-Vodă, iar dânsa e Cosette. — Covaliov - răspunse creștinul, întinzând o palmă impresionantă. — Vulture - zise spătarul strângând acea palmă. — Vai, ce de pește - făcu încântată Cosette, uitându-se în barcă. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
strigă: Avem mahorcă! — Harașo - răspunse acesta și începu să vâslească spre ei. într-o clipită botul bărcii se înfipse în mal și creștinul sări sprinten în fața lor. — Faceți cunoștință - făcu spătarul. Dânsul e Barzovie-Vodă, iar dânsa e Cosette. — Covaliov - răspunse creștinul, întinzând o palmă impresionantă. — Vulture - zise spătarul strângând acea palmă. — Vai, ce de pește - făcu încântată Cosette, uitându-se în barcă. Ce faceți cu atâta pește? — Ce să facem? - zâmbi creștinul. îl mâncăm. — Atâta? - făcu Barzovie, privind și el. — Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Dânsul e Barzovie-Vodă, iar dânsa e Cosette. — Covaliov - răspunse creștinul, întinzând o palmă impresionantă. — Vulture - zise spătarul strângând acea palmă. — Vai, ce de pește - făcu încântată Cosette, uitându-se în barcă. Ce faceți cu atâta pește? — Ce să facem? - zâmbi creștinul. îl mâncăm. — Atâta? - făcu Barzovie, privind și el. — Am familie mari - zise oarecum rușinat creștinul. — Păi câți sunteți? - întrebă Vulture. Creștinul își încreți fruntea, părând să socotească. — Zeci și încă doi și cu bătrâna încă una. Adică treisprezece - calculă Vulture
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
zise spătarul strângând acea palmă. — Vai, ce de pește - făcu încântată Cosette, uitându-se în barcă. Ce faceți cu atâta pește? — Ce să facem? - zâmbi creștinul. îl mâncăm. — Atâta? - făcu Barzovie, privind și el. — Am familie mari - zise oarecum rușinat creștinul. — Păi câți sunteți? - întrebă Vulture. Creștinul își încreți fruntea, părând să socotească. — Zeci și încă doi și cu bătrâna încă una. Adică treisprezece - calculă Vulture. - Și cu câinili - adăugă creștinul. Atunci patrusprezece - zise Vulture. — Așa, da - răspunse creștinul. — Mulți, dom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ce de pește - făcu încântată Cosette, uitându-se în barcă. Ce faceți cu atâta pește? — Ce să facem? - zâmbi creștinul. îl mâncăm. — Atâta? - făcu Barzovie, privind și el. — Am familie mari - zise oarecum rușinat creștinul. — Păi câți sunteți? - întrebă Vulture. Creștinul își încreți fruntea, părând să socotească. — Zeci și încă doi și cu bătrâna încă una. Adică treisprezece - calculă Vulture. - Și cu câinili - adăugă creștinul. Atunci patrusprezece - zise Vulture. — Așa, da - răspunse creștinul. — Mulți, dom’le! - constată Barzovie. — Păi ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Barzovie, privind și el. — Am familie mari - zise oarecum rușinat creștinul. — Păi câți sunteți? - întrebă Vulture. Creștinul își încreți fruntea, părând să socotească. — Zeci și încă doi și cu bătrâna încă una. Adică treisprezece - calculă Vulture. - Și cu câinili - adăugă creștinul. Atunci patrusprezece - zise Vulture. — Așa, da - răspunse creștinul. — Mulți, dom’le! - constată Barzovie. — Păi ce să facă și el în stufărișul ăsta? - zise Vulture. Episodul 135 îN ADÂNCUL GHIOLURILOR îNCHISE Urcară tot calabalâcul în barcă, o așezară pe Cosette în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
oarecum rușinat creștinul. — Păi câți sunteți? - întrebă Vulture. Creștinul își încreți fruntea, părând să socotească. — Zeci și încă doi și cu bătrâna încă una. Adică treisprezece - calculă Vulture. - Și cu câinili - adăugă creștinul. Atunci patrusprezece - zise Vulture. — Așa, da - răspunse creștinul. — Mulți, dom’le! - constată Barzovie. — Păi ce să facă și el în stufărișul ăsta? - zise Vulture. Episodul 135 îN ADÂNCUL GHIOLURILOR îNCHISE Urcară tot calabalâcul în barcă, o așezară pe Cosette în față pe vârful de înaintare, Broanteș și Barzovie-Vodă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
dădea ortul popii viața. Cu excepția lui Covaliov care trăgea la rame de-i ieșeau ochii, toți se simțeau mișcați și în sufletul lor se năștea, firavă, senzația că barca ar putea să se răstoarne. într-un târziu ajunseră în fața locuinței creștinului, mai bine zis în fața izbei lui. O droaie de copii frumoși, blonzi și flămânzi, ieșiră pe mal înaintea lor, manifestându-și deplina satisfacție. Episodul 136 JUDECATĂ îNȚELEAPTĂ Dintotdeauna, imaginea unor copii de pescar dând năvală spre barca plină de pește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
apuce ditamai crapul muribund sau vreun băiețel blonziu, pistruiat, azvârlindu-se o dată cu câinele familiei pe trupul de buștean al unui somn? Acestea le vedeau moldovenii noștri, care nici n-apucară să pună piciorul pe mal, că liota de copii ai creștinului tăbărî asupra bărcii cu o bucurie pe care noi azi, în condițiile eradicării flagelului al cărui efect principal constă în chiorăirea mațelor, am pierdut-o pentru totdeauna. în principal, doi dintre copii aveau osebite aptitudini în zărirea, sortarea și înșfăcarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
în ziua când s-a născut, am prins o știucî foarte mare și m-am gândit că dacă îi zic așe, o să-mi poarte noroc. — Dar pe ceilalți? - întrebă Barzovie-Vodă. — Pe ceilalți Agarici. — Pe toți? - zise spătarul. — Pe toți - răspunse creștinul. — Da’ cum așa? - se cruci Barzovie. — Păi noi aici avem mult de lucru - zise Covaliov. Dacă aș sta să-i strig pe fiecare pe nume, ar veni numai câte unul, pe rând, și peștele n-așteptă, se-mpute. Așa când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
veni numai câte unul, pe rând, și peștele n-așteptă, se-mpute. Așa când strig o dată „Agarici!”, vin toți, nu poate zice careva că nu l-am chemat. — înțeleaptă judecată! - zise Barzovie-Vodă. Dar pe soție cum o cheamă? — Știucî - răspunse creștinul. Episodul 137 CE-I TREBUIE OMULUI Descărcară cu chiote, cu vai-uri bagajele și peștele din barcă, apoi pășiră pe mal. în fața lor se întindea gospodăria lui Covaliov. O gospodărie simplă, fără acareturi inutile, vădind în toate grija nețărmurită pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
gospodărie simplă, fără acareturi inutile, vădind în toate grija nețărmurită pentru pește: plase puse la uscat și cârpit, undițe de toate mărimile pentru cei mici, coșuri, sfori, vârtelnițe, mincioguri, crăpelnițe, vârșe, babaioace, jurăvci, șărpunci, căsimci etc. în cadrul gospodăriei stătea coliba creștinului, cu acoperiș înalt de stuf, cu o singură intrare și, pe cât se putea vedea, cu două ferestre mici din care, pe cât se putea simți, ieșea un indescriptibil miros de pește. în stânga colibei era un coteț din scânduri rare printre care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
câinele. Uitându-se mai cu atenție, Barzovie-Vodă regretă imediat că romanii se rătăciseră atât de iute în sudul Dunării, nepermițând vespasienelor intrarea lor irezistibilă spre Nord. Natura urma să rezolve ceea ce stăpânirea romană n-apucase să împământenească. între timp, nevasta creștinului, Știucî, pusese un ceaun pe foc și-i invită pe înalții oaspeți moldoveni să ia loc acolo afară, pe niște scăunele nu tocmai frumos lucrate, dar de o mare stabilitate. Mai la o parte, Covaliov, cei câțiva Agarici și micuța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]