4,763 matches
-
14 Durerea, 18 Toate, la timpul lor... 21 Stârliciul 25 O patrulă somnambulă 27 Fabrica din pușc rie 29 Torța 31 Blândețea 34 Sclipătul 36 Dulcii 37 Vânătorul de vulpi 39 În țara Ioio, s-a aprins o stea 41 Creastă de cocoș 44 Parfumeria domnului Emil 47 Fata Morgana 50 Miss ecologica 52 Răzbunarea Nălucului 55 Capătul de fir 57 Sindromul tandreții 60 Punct. Și de la capăt! 63 Oceanul fără fund și margini 67 Fotoliul de veci 69 Rar, dar
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
drept la țintă pe cămașa glumețului, „Ofticos nenorocit!“, striga glumețul la rîndul lui, ștergîndu-se cu batista, În timp ce celălalt scotea din buzunarul de la spate al pantalonilor kaki sau albaștri un pieptene fin, cu care-și putea aranja din nou la perfecție creasta de cocoș care te face cu unu, cu doi sau chiar cu trei centimetri mai Înalt. Fumau pînă-și frigeau degetele, pe urmă azvîrleau mucurile aprinse pe marginea bazinului, așteptînd să treacă vreunul desculț și să-și frigă tălpile, chiar se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o teroare paroxistică și o sfâșietoare nostalgie: „Da, da, așa a fost atunci!“, îți spui mereu și mereu și abia când acest extaz te părăsește, de parc-ai fi fost un dop de plută pe apă, ridicat o clipă pe creasta valului și coborât iarăși în vale, începi să te-ntrebi ce anume din ce ai văzut la televizor ți-a provocat furtuna aceea în memorie. Nu vei găsi răspunsul, oricât l-ai căuta. Poate vei rememora vreo frază sau vreo
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
păcate nimic de-a lungul acestor pagini (dar cititoarele mele s-au obișnuit, deja, cred, cu asta), cel puțin trei ele mente să fie poleite cu aur adevărat, aur de un miliard de carate, foițe și fire de aur transcendental: crestele valurilor mării, formând o cale de foc de la soarele vuitor și până la țărm, cele șapte litere care formează cuvântul SAMSUNG pe mobilul veci nei mele de plajă și, nu în ultimul rând, părul ei blond și greu, răsucindu-i-se
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
al infinitului. în albastrulLa un moment dat, ajunse într-un loc abrupt, se așeză pe margine, își aprinse o țigară , contemplând imensitatea mării și a munților . Peisajul era fermecător . În depărtare se vedeau golfulețele ascunse , cu casele lor modeste . O creastă de deal acoperită cu brazi pitici îi împiedica puțin vizibilitatea și nu putea acum vedea decât acoperișul plat al unei vile , precum și firul subțire de fum care se rotocolea deasupra acoperișului . Avu un sentiment straniu de regret la început , că
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
din mașină. Poate c-au văzut cât era de grav. S-au gândit că mai bine ajung cât mai repede la un telefon. Ea se încruntă. — La benzinăria Mobil de pe Second, după ce au străbătut jumătate de oraș? Cercetă șoseaua, de la creasta modestă dinspre est la micul povârniș dinspre Kearney. Care-i probabilitatea? E ora cinci, într-o zi frumoasă de primăvară, și uită-te ce trafic e pe șoseaua asta. O mașină din patru-n patru minute? Care-i probabilitatea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
iunie se transformaseră în talazuri aurii și cafenii. Un drum identic de la aeroportul Lincoln spre vest, într-o mașină închiriată interșanjabilă, și totuși totul în jurul lui se schimbase. Nu era doar simpla schimbare a anotimpurilor: mai multă unduire, mai multe creste încâlcite, mormane și culmi, falii și crânguri ascunse care tulburau întinderea perfectă de pământuri cultivate - elemente-surpriză acolo unde Weber văzuse doar o culme a pustietății. Prima dată, nu văzuse nimic. Atunci de ce, pe ultimii treizeci de kilometri până la Kearney, i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
vadă și celelalte discuri. Încrederea lui nu mai suportă alte teste. Ea traversează camera și-l îmbrățișează. În brațele ei, se descompune. Un pumn aflat la baza creierului său se deschide într-o palmă. Se înalță pe culmea dopaminei, pe crestele endorfinelor, cu pieptul tresăltând. Cele mai nebunești cercetări în cea mai nesăbuită revistă... S-a făcut bucăți și e atât de bine că nu se poate spune în cuvinte. Nu mai există nici scriitorul, nici cercetătorul, nici profesorul, nici soțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
spre iarnă, gerul. Umblam prin gânduri și în vis; în simțuri soare, și ce bine-i în spații de candoare pline când parcă ești în Paradis În țara-n care August este luna de miere și-a mirare, viața pe creste-i ca-n poveste, și îngeri bat din aripioare, iar aurul cernut din soare poieni și codri învelea, dar și prietenia care a adormit cu noi și ea. Extaz! Delir! Ce melodii umblau prin munți în gamele surâsurilor de copii
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
bat din aripioare, iar aurul cernut din soare poieni și codri învelea, dar și prietenia care a adormit cu noi și ea. Extaz! Delir! Ce melodii umblau prin munți în gamele surâsurilor de copii când își sărută mamele! Redeșteptat, pe creste zorii jucau o zestre ca la nunți; bijuteriile comorii râdeau în guri de rai, pe munți... Imaginare-n ritm construcții, semănătoare de confuzii deschizând ușa la deducții ce nu au fost decât iluzii!... 2013 Vremuri impure Omul are dreptul să
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
ți se umple pieptul cu aroma din livezi. Nu te îndoi de viață, este cum o și trăiești, în ea sunt dumnezeiești sori acoperiți de ceață. Dă-o-n lături și-ai să crezi că este mană cerească.. Sus, pe creste, în amiezi omul poate să renască!... Fericită e plecarea celor care știu și unde își oprește valul marea care nu se mai ascunde. Când lucrată este via nu te paște pacostea, râde-n casă dragostea, râd copiii și soția... Râd
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
pierdut credința, consecințele-s cumplite... Gândul nu mai suie drept spre ce poate fi frumos, se adună lutu-n piept și îl trage tot mai jos. Verticalitatea este ca o babă deocheată; ce frumos a fost odată când umblam numai pe creste!... Și-acum, crezi că nu mai mori, ce iluzie nefastă! În această lume vastă ai umblat cu capu-n nori. Negândind decât la tine ai alunecat pe pante; la sfârșit de toamnă vine coasa brumei peste plante. N-ai prieteni
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
și-ncerc să fiu cheia intrării peste tot. Nu știu ce-i ușa încuiată, nu știu ce-i lacătul închis, iubirea face din abis o pajiște imaculată. Misterul scos mai la vedere ca zorile ieșind din noapte și mai întotdeauna apte să verse de pe creste miere, aur topit care așteaptă pe scări din vârfuri de coline ca să încerce orișicine să-i urce măcar prima treaptă... 2013 La (s)cursuri universitare Profa ne dictează mai blazat, mai viu, acuși e amiază, colegele scriu... Dacă înebunește scrie
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
misterios se țese: și totuși, nu mă-ngrijorez. Geamu-i opac, zarea e mată nevoia de lumină e acută, fruntea mai adâncește-o cută, intuiția mai pune o spiță la roată. În piept călătoriile-s discrete, aici, toți factorii converg; pe creste zările își șterg ochii de ceață pe-ndelete. Mă uit în față și-n spate, mă uit în lături pe furis; potecile spre luminiș încep încet să se arate... C-un nevăzut tub de neon scriu pe un colț de amintire
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
adâncuri scoate atâtea zâne și poeți. Iubirile de mult trecute, inelele din legământ și ndemnul care-mi spune nu te da niciodată om înfrânt. Sunt culmi ascunse printre brazi așa, ca și odinioară... Se mai întâmplă să și cazi, dar crestele te cheamă iară. Atâtea plante suie pante, apropiindu-se de soare; muntele-n sine un gigant e și cine-l urcă nu mai moare. 2013 Tinerețe Minunată este viața când o urci fără de scară! Soarele topește gheața, primăvara iese-afară. De sub
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
Îmi crește cheful de visare, mă simt de fericire aproape; ca într-o caldă scăldătoare sar în oglinzile din ape. Trupu-n vacanța verii este mai plin de rare satisfacții, arde ale sale noi reacții ca-n gurile de Rai, pe creste. Trag cu-aripa-ntre picioare nisipul auriu, fierbinte: senzații dulci, ispititoare încep vioi să mă alinte. Nu le-ocolesc, le trăiesc vraja, începe luna lui Cuptor, vara-i în toi și toată plaja e-un laic Rai clocotitor. Las sutienul și-a
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
Ne-nvață ale vieții creșteri spre înălțimi și caractere la începutul unei ere pline de atâți Manole meșteri. Zidarii unei Românii cu un destin mai conștient, că noi vom fi pe continent izvorul unei ape vii. Flămând și însetat de creste, purtând în inimă străbunii el n-a fost, nu va fi, el este mereu al nostru și al lumii! Grădina poeziei lui plină de mierle și de flori esențe și privighetori este cum nicio alta nu-i. De-aceea oamenii
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
și rotundă ca un măr copt. Munți înalți stau unii lângă alții ca într-o horă și străbat țara pe la mijloc făcând-o mai frumoasă. Aidoma unor voinici uriași, umăr la umăr, alcătuiesc și un scut viu în calea primejdiilor. Crestele lor se pierd în nori, dar, de la poale până aproape de vârf, munții s-au îmbrăcat în păduri umbroase, casă bună și adăpost pentru căprioare și pentru alte multe vietăți de poveste. Din loc în loc, cu sunet cristalin, răzbesc din adânc
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
mintea și cu mâinile lor, în acel loc de pe planetă în care vor să locuiască pentru că acolo se simt cel mai bine. Prințul Culorilor s-a stabilit în Carpați. La Castelul lui poți ajunge dacă te încumeți să urci pe creasta Munților Carpați. Prințul nu prea coboară din munți. Merge, în schimb, să ceară sfaturi de la înțelepții care se adună zilnic în Calea Laptelui. Când stă în castelul lui din Carpați, el născocește culori. Da, el fabrică culori. Dar nu niște
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
alege după ce vor hotărî împreună ce e de făcut. Gata, nu-mi mai vine să urlu. Am plecat. Suntem, de acum, în Munții Carpați. Ne îndreptăm spre Castelul Prințului Culorilor. Eu urc cu Ana. Mai avem puțin și ajungem pe creste. Vin și ceilalți: Inventatorul, Artistul, Învățătorul. Grădinarul... adică Grădinărița. Fiecare urcă pe cărarea lui, dar ei toți abia acum au început să urce, când noi aproape am ajuns sus pe creastă. Inventatorul vine cu Inventica, Artistul vine cu Măiastra, Învățătorul
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
urc cu Ana. Mai avem puțin și ajungem pe creste. Vin și ceilalți: Inventatorul, Artistul, Învățătorul. Grădinarul... adică Grădinărița. Fiecare urcă pe cărarea lui, dar ei toți abia acum au început să urce, când noi aproape am ajuns sus pe creastă. Inventatorul vine cu Inventica, Artistul vine cu Măiastra, Învățătorul și Grădinarul... sau Grădinărița, vin cu fotografii, cu desene, vin cu griji, cu gânduri și cu planuri. Ana vrea să ajungem noi primii pe Tărâmul Culorilor, ca să-l găsim pe Prinț
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Doamne, ce de „dacă” sunt în mintea Anei: dacă ajungem la Castel, dacă Prințul e acolo, dacă vin și ceilalți, dacă ne primește Prințul pe toți și dacă acceptă să ne sfătuim cu el... Brrr. În sfârșit, am ajuns pe creastă. Bate vântul tare, dar ne ținem bine pe cărarea asta îngustă, și eu și Ana. Pe coada mea stufoasă că e o cărare foarte îngustă dar nu mă clatin deloc. Nici spre dreapta, nici spre stânga. Pantofii albaștri o duc
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
pe lângă dânsa, fără s-o deranjăm. Privim înainte și în sus. Adică spre cer. Dar acuma ce văd? Mă frec cu labele din față la amândoi ochii și privesc: văd un curcubeu imens, colorat frumos, ca toate curcubeele, întins peste crestele din fața noastră. Ana s-a oprit puțin, să filmeze. Ce rău îmi pare că nu mă poate vedea și pe mine! Nu mi-ar fi stricat să apar în filmul ei: ”Ticuță la Curcubeu” (Poate faceți voi desenul ăsta undeva
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
zmeii. Că nu pot să-i zgârii și nici nu găsesc urmă de șoarece sau de alte bunătăți în astfel de locuri. Ce ziceți, copii, am avut curaj? Fuga în Carpați, Ticuță! Mă pregătesc, prieteni, să urc din nou pe creastă, să pășesc pe acea cărare îngustă pe care mergeam cu Ana data trecută. Parcă văd: acum e soare, e cald, nu sunt nicăieri șoareci, voi vedea din nou capre negre, urși, ursuleți, tăuri, adică lacuri de munte, în care se
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Verde Împărat. Pare bucuros și mult mai în formă decât era acolo, în palatul lui. Cum o fi ajuns el aici? Dar eu însumi, eu cum am ajuns, atât de repede la Castel fără să am habar că merg pe creastă și fără să văd vipere trezite de căldură? Ana se uită la mine. Parcă ar vrea să-mi spună ceva. Se apropie de mine și îmi explică. Pe coada mea stufoasă, copii, aflu de la Ana că eu, de fapt, nici
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]