3,573 matches
-
pe care a tipărit-o la Valjevo (Trajanje, 1986). Traducerile sunt a doua mare preocupare a acestei scriitoare, pe care nici sintezele și dicționarele literare sârbești nu o ignoră. Cunoscătoare desăvârșită a celor două limbi, S. și-a făcut un crez din construirea unor punți durabile între literatura română și literaturile din spațiul ex-iugoslav. A participat la realizarea culegerii Nuvele croate (1969) și a volumului Laureații Premiului Nobel pentru literatură (1983), a tradus pentru Teatrul Național din Timișoara o piesă de
STOIANOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289949_a_291278]
-
ton familiar, patetic, prezența lozincilor, a exclamațiilor și exortațiilor. Romantismul al cărui adept se declară S. este unul strict retoric: „Sinceritatea mea e-ades tăioasă / Ca lama unei săbii de Damasc/[...] Nedezmințit romantic viața-ntreagă / De tânăr sunt profetul acestui crez”. Vrând să fie cel care depune mărturie pentru tot ce se „înfăptuiește” în jurul său, se compară cu un „Soldat neadormit la telegraf / Primind pe fir direct orișice veste / Scandând pentru ce-a fost un epitaf / Și-un marș de drumuri
STOIAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289946_a_291275]
-
sufletului său se stinge. Cum luptele sunt tot mai intense, și relatarea devine mai densă, mai accelerată. Pierderile suferite, cruzimea războiului sporesc alarma interioară, aducând însă la suprafață valori precum solidaritatea, voința de a nu ceda, înflăcărarea sacrificiului pentru un crez. Destinele individuale se înscriu astfel într-o ordine superioară, aptă să atenueze frica sau deznădejdea de a muri. Tensiunea fantastică a împrejurărilor acționează aproape ca un drog: „Scriu aceste însemnări pe genunchi, sub traiectoriile obuzelor, în dansul ritmic al mitralierelor
STOIKA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289959_a_291288]
-
Bisericii de a da noi definiții credinței pentru a face față noilor erezii, inclusiv folosind termeni ce nu se întîlnesc în Sfînta Scriptură. Așa este termenul „consubstanțial” (homoousios), care nu e de găsit în Scriptură, după cum arienii obiectaseră deja adepților Crezului de la Niceea. Această scriere amintită de Vigiliu este Dialogul împotriva arienilor, sabelienilor și fotinienilor, la care participă Atanasie, Arie, Sabellius, Photinus și Probus, care e judecător (Contra Arianos, Sabellianos et Photinianos dialogus, Athanasio, Ario, Sabellio, Photino et Probo iudice interlocutori
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
domoli opoziția monofizită, prezentase o expunere a dreptei credințe, la sfîrșitul căreia era aruncată anatema asupra persoanei și scrierilor lui Teodor de Mopsuestia, asupra persoanei lui Teodoret al Cyrului și a scrierilor sale contra lui Chiril al Alexandriei și a Crezului de la Efes, și asupra epistolei trimise de episcopul Iba din Edesa persanului Mari în care îl combătea tot pe Chiril și respingea Crezul de la Efes. Cum de obicei paragrafele dintr-un astfel de edict erau numite „capitole”, în acest caz
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
asupra persoanei lui Teodoret al Cyrului și a scrierilor sale contra lui Chiril al Alexandriei și a Crezului de la Efes, și asupra epistolei trimise de episcopul Iba din Edesa persanului Mari în care îl combătea tot pe Chiril și respingea Crezul de la Efes. Cum de obicei paragrafele dintr-un astfel de edict erau numite „capitole”, în acest caz prin sintagma „Trei Capitole” sînt desemnate persoanele și scrierile lovite de anatemă. Și o scrisoare imperială din 5 mai 553, trimisă celui de-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
donatistă și o combătuse bazîndu-se pe afirmațiile lui Augustin, Facundus a scris o carte Contra scolasticului Mocianus (Contra Mocianum scholasticum), în care susține că nu Biserica africană devenise schismatică, ci adversarii doctrinei celor Trei Capitole și, în consecință, și ai Crezului de la Calcedon. Facundus a polemizat și cu papa Vigilius și și-a răspîndit opera în Africa în 571, ascunzîndu-se însă într-un loc secret tocmai pentru că, refuzînd deciziile conciliului de la Constantinopol, putea fi considerat rebel de către autoritatea imperială. Tot din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
este mai simplă și mai lineară, cu un caracter expozitiv, motiv pentru care a fost multă vreme considerată neautentică, dar îndoiala nu este destul de argumentată. Simplitatea discursului derivă din faptul că scrierea este gîndită ca un fel de expunere a Crezului. Aceste mici opere dovedesc că filozoful Boetius era un creștin informat și atent; el a folosit știința sa filozofică în sprijinul credinței și de aceea operele sale teologice au fost citite cu atenție în Evul Mediu și au fost comentate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
trăia la Ravenna. E vorba de poezii de tot felul și de versuri ocazionale. De asemenea, putem aminti subiecte cu caracter religios (precum sărbătorirea martirului și episcopului Saturnin din Toulouse sau a lui Germanus din Paris; explicarea în versuri a Crezului; poeme pentru sărbătoarea Paștilui); poeme encomiastice pentru regi și regine (cartea a șasea); poeme închinate unor episcopi din regatul francilor (cartea a cincea), dedicate unor nobili (cartea a șaptea); versuri închinate unor orașe și biserici; epitalamuri, epitafuri (întreaga carte a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
sfintei și miracolele săvîrșite de ea. Opera datează din ultimii ani ai activității poetului, pentru că Radegonda a murit în 587. Printre operele în proză mai pot fi amintite și o Explicație a Rugăciunii domnești (Expositio orationis dominicae), o Explicație a Crezului (Expositio Symboli) și o Explicație a credinței catolice (Expositio fidei catholicae), opere lipsite de originalitate la nivelul conținutului. Bibliografie. Ediții: MGH, Auctores Antiquissimi 4, 1-2, 1881-1885 (F. Leo și Br. Krusch); Venanzio Fortunato, Epitaphium Vilithutae (IV, 26), Intr., trad. it
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
sau impactul problemelor economice și militare rămîn în planul secund. Grigorie nu e nici teolog și nici exeget; puțin înclinat spre speculație, el se mulțumește să accepte simplu și fără complicații Revelația și învățătura Bisericii; în mod logic, e adeptul Crezului de la Niceea, pe care îl plasează la începutul scrierii sale. Grigorie dedică însă douăzeci de ani scrierii operei sale istorice nu pentru că ar fi înclinat spre erudiție sau pentru a se pune în valoare pe sine ori talentul său literar
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
să-i determine pe antiohieni să-l abandoneze pe Nestorie; distribuind daruri nenumărate, el a reușit să manipuleze curtea imperială în această direcție. S-a ajuns astfel la formula de unificare promulgată la 23 aprilie 433; la reafirmata fidelitate față de Crezul de la Niceea, se adăuga o declarație cristologică prin care Cristos era recunoscut ca Dumnezeu desăvîrșit și om desăvîrșit, constituit dintr-un suflet rațional și un corp, generat veșnic de Dumnezeu potrivit cu natura divină și, în ultimele zile, de către Fecioara Maria
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
primit dosarul în timp ce se găsea la Ierusalim și le-a trimis lui Ioan de Antiohia și episcopilor care îl sprijineau o epistolă foarte dură (67) în care îl condamnă pe Teodor, reluînd ulterior această atitudine critică într-o scrisoare despre Crezul de la Niceea (Epist. 55) și mai ales, prin 438, în cele trei cărți ale tratatului Contra lui Teodor și a lui Diodor. însă, în același timp, sugera ca Teodor să fie lăsat în seama judecății divine. Chiril a murit la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în mod explicit, însă în mod generic, arianismul (de exemplu II, 4, PG 73, 293A). însă Chiril și-a dezvoltat polemica antiariană, susținînd deplina divinitate a Fiului (și a Sfîntului Duh) în două opere (cărora li se adaugă epistola despre Crez, pentru care cf. infra, p. 000). Există în Comentariul la Ioan (I, 1, PG 73, 93) o trimitere la Tezaurul sfintei și consubstanțialei Treimii fapt ce îl plasează înainte de 429. Unii cercetători (de exemplu, J. Liébaert) îl situează la începutul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cu A și B. Tot în prolog este motivată și alegerea genului dialogic: „...din cauza subtilității extreme a chestiunilor, pentru ca prin întrebări și răspunsuri propoziția în discuție să fie permanent construită și distrusă într-o manieră concisă”. Primul dialog pornește de la Crezul niceean pentru a explica și a apăra termenul homousios, respingînd în schimb homoiusios; este exclusă apoi teza că apelativul de „mediator” ar permite situarea Fiului printre creaturi. Al doilea dialog explică faptul că proprietatea Tatălui este aceea de a fi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Scrisoarea adresată călugărilor din Egipt (Epist. 1, în PG; ACO I, 1, 1, pp. 10.23), de la începutul lui 429, îl atacă în mod implicit pe Nestorie și apără termenul de Theotokos, invocîndu-l ca autoritate pe Atanasie; apoi, pornind de la Crezul de la Niceea, autorul discută felul în care se unește divinul cu umanul în Cristos. Apoi, într-o primă epistolă adresată lui Nestorie (Epist. 2; ACO I, 1, 1, pp. 23-25), scrisă în vara aceluiași an, cu prefăcută cordialitate și blîndețe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lui Chiril la Constantinopol (Epist. 44; ACO I, 1, 4, pp. 35-37), ori cele două trimise lui Succensus, episcop de Diocezareea, în Isauria (Epist. 45 și 46; ACO I, 1, 6, pp. 151-162). Am menționat deja (p. 000) epistola despre Crez (Epist. 55; ACO I, 1, 4, pp. 49-61) unde este combătut Tomus ad Armenios al lui Proclus din Constantinopol. Aceasta e o explicație a Crezului de la Niceea menită să precizeze că sancționarea lui Nestorie este valabilă pentru toți cei care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și 46; ACO I, 1, 6, pp. 151-162). Am menționat deja (p. 000) epistola despre Crez (Epist. 55; ACO I, 1, 4, pp. 49-61) unde este combătut Tomus ad Armenios al lui Proclus din Constantinopol. Aceasta e o explicație a Crezului de la Niceea menită să precizeze că sancționarea lui Nestorie este valabilă pentru toți cei care, înainte sau după el, au susținut aceleași idei, oral sau în scris; avem o trimitere implicită la Teodor de Mopsuestia. Alte scrisori expun chestiuni doctrinale
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de la Calcedon, probabil în speranța reconcilierii cu disidenții, a putut, împreună cu arhimandritul filocalcedonian Marcian din Betleem, să ajungă la un acord cu călugării anticalcedonieni pe baza recunoașterii doctrinei de la Niceea, Constantinopol și Efes și a condamnării a tot ceea ce contrazicea Crezul de la Niceea, indiferent de locul unde se întîmplase acest lucru, „la Rimini, la Sardica sau la Calcedon” (este ceea ce L. Perrone a definit drept „calcedonism minimal”). împărații se temeau de conflictele religioase deoarece acestea stimulau opoziția locuitorilor din zone vitale
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
noi în umanitatea sa; erau respinși cei care „împart, confundă sau introduc o aparență”), arunca anatema asupra oricui, „acum sau în alte vremuri, la Calcedon sau la alt sinod”, ar fi gîndit în mod diferit și chema la unire în jurul crezului de la Niceea. Așa cum se întîmplă adesea cu compromisurile, Henotikon-ul i-a nemulțumit pe cei mai aprigi susținători ai partidelor aflate în conflict și a supărat și Roma unde, în 484, papa Felix al III-lea i-a excomunicat pe împărat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
din Seleucia sau Leonțiu din Constantinopol). Mărturisirea de credință și explicația sa capătă în mod firesc o importanță particulară (cum se întîmplase deja în timpul crizei ariene); să ne gîndim la mărturisirile solemne făcute de Flavian de Constantinopol sau la interpretarea Crezului de la Niceea făcută de Teodot din Ancira. Dialogul e utilizat în repetate rînduri, însă e mai degrabă un simplu expedient literar pentru organizarea expunerii propriei doctrine și a propriei polemici, ritmînd-o prin întrebările unui interlocutor fictiv și docil. Chiril rescrisese
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
calcedoniană, sînt înrudite între ele și depind probabil de surse comune, astăzi pierdute, în raport cu care aportul fiecărui compilator în parte e foarte limitat. Aceste surse, anonime, au apărut probabil în timpul împăraților Zenon și Anastasius, cînd era greu să iei apărarea Crezului de la Calcedon altfel decît prin trimiteri la tradiția Sfinților Părinți. Aceste florilegii s-au pierdut din diverse motive: au fost depășite de evoluția dezbaterii cristologice; au fost înlocuite de vastele florilegii ulterioare, adevărate enciclopedii, așa cum era Doctrina Sfinților Părinți despre
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lui Acaciu adresată lui Chiril, și aceasta posterioară conciliului de la Efes, în care episcopul de Bereea aderă la pozițiile doctrinale ale lui Chiril, însă propune renunțarea la anatematisme și întoarcerea la „vechea legislație a Sfinților Părinți”, în primul rînd la Crezul de la Niceea. Puțin importante din punct de vedere literar, aceste scrieri sînt o dovadă a frămîntărilor și a ezitărilor specifice, în contextul crizei nestoriene, unui episcop apropiat din punct de vedere doctrinal de Chiril, însă destul de rezervat în privința metodelor și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
trebuie să fi fost compus chiar înainte de Efes; tezele lui Nestorie sînt respinse pe baza unui florilegiu care trebuie să fie identic cu cel pregătit de Chiril pentru propria confutație a patriarhului de Constantinopol. S-a păstrat o Interpretare a Crezului de la Niceea, compusă la puțin timp după depunerea lui Nestorie, pe care îl combate în mod explicit (cap. 9; 10 etc.); nu este menționat numele celui căruia îi este dedicată (poate tot Lausus?). Teodot afirmă că menționarea unui singur Domn
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
la puțin timp după depunerea lui Nestorie, pe care îl combate în mod explicit (cap. 9; 10 etc.); nu este menționat numele celui căruia îi este dedicată (poate tot Lausus?). Teodot afirmă că menționarea unui singur Domn Isus Cristos în Crezul de la Niceea este o dovadă suficientă pentru a respinge doctrina nestoriană, care susține cele două naturi ale Fiului (9). Crezul exclude, în opinia sa, ideea că, după unirea lui Dumnezeu cu omul, ar exista două lucruri (pragmata), ceea ce nu înseamnă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]