KorAP: Find »[drukola/base=croi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...76 77 78 ...144 >

3,585 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461

și mlădioase. Alături era o estradă (una dintre multele Împrăștiate În jurul ringului de dans) pe care dansau fetele cu paiete, unduindu-și brațele peste capetele celor aflați dedesubt. Cel mai de efect arătau gesturile fetei cu mănuși albe. Mi-am croit drum prin Îmbulzeală către ieșire și m-am oprit o clipă lângă un stâlp, privind Înapoi spre ring. Rachel tot mai dansa cu băiatul În pantaloni argintii și nu dădea nici un semn că ar fi observat plecarea mea. Habar n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
dar ea e cea care contează. Dacă nu e pe placul nevestei... Îmi aruncă o scurtă privire. Îmi place la nebunie rochia! adăugă ea, cântărindu-mă din ochi. Ce fată cuminte. Iar ghetele sunt perfecte. Adevăratul stil boem englezesc! Ne croisem deja drum către celălalt capăt al sălii, lângă una dintre cele două ferestre circulare. Acolo stătea o femeie, ai cărei Înălțime și conformație, În America, ar fi primi calificativul de „minionă“. Părul Îi era atât de Înfoiat că arăta ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
prin valurile mării, depunând mult efort, dar realizând progrese constante. Combinația dintre fusta dreaptă și strâmtă și tocurile Înalte nu-i permitea să facă pași mai lungi de șapte-opt centimetri odată. Măcar nu risca să dărâme vreo masă. Felice Își croia drum spre noi. — Trebuie să ți-i răpesc pe Jim și Betty, mi-a zis ea. Masa e rezervată pentru opt și jumătate. Ați avut o discuție frumoasă? — O, da, foarte interesantă, răspunse Betty. Sam ne povestea despre manierele englezești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
impresiona potențialii clienți cu autenticitatea pieselor, caz În care efectul dorit n-ar fi fost același dacă omul ar fi ținut În mâna liberă un hot dog, mușcând zdravăn și neglijent din el, În pauzele dintre strigăturile tradiționale. Mi-am croit drum Încet prin mulțime. Un cuplu goth, unul dintre cele mai reușite pe care le-am văzut de ceva vreme, a trecut pe lângă mine: amândoi erau perfect identici, purtând haine negre lungi și unduitoare și cizme cu tocuri Înalte. Bărbatul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544

și de uscățiv, cu trăsături atât de colțuroase. Barba sa de șapte zile, turbanul negru Înfășurat strâns și ochii ieșiți din orbite Îi stârnesc mirarea. Studentul Îl sâcâie, cu surâsul pe buze: Când te numești Omar, nu e să-ți croești drum prin părțile Kashanului. Khayyam Își ascunde surpriza. A Înțeles, totuși, aluzia prea bine. Prenumele său este acela al celui de-al doilea succesor al Profetului, Califul Omar, urât de șiiți pentru faptul de a fi fost un rival aprig

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
a comite mișelia, dar vizirul său, educat, totuși, În Europa, Îl convinse că Djamaledin n-avea dreptul la imunitatea sanctuarului pentru că nu era decât un filozof, un necredincios notoriu. Soldații pătrunseră, așadar, cu armele În acel loc de cult, Își croiră drum printre numeroșii vizitatori și puseră mâna pe Djamaledin, pe care-l despuiară de tot ce poseda, Înainte de a-l târî, pe jumătate gol, până la frontieră. În acea zi, În sanctuar, Manuscrisul de la Samarkand dispăru sub cizmele soldaților șahului. Fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695

băgare de seamă. Omul din fața mea nu s-a ridicat de pe scaun nici măcar o singură dată. Vorbea cu o voce înceată și joasă, pe când Rex îmi lingea neîntrerupt dosul palmei. Supa de legume cu parmezan aburea. Printre aburi, cuvintele își croiau drum către mine, răspicate și clare. Atât de răspicate și clare încât m-am fâstâcit, pentru că nu știam dacă ar trebui să răspund. Poate că într-o astfel de sală nu vorbea decât gazda. Mai bine așa. Asta îmi permitea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
se zbătea de emoție. Mi-aș fi dorit ca bărbatul să nu se afle acolo, căci așa misiunea mea s-ar fi încheiat. Însă el se afla acolo și l-am găsit după o căutare îndelungată, timp în care îmi croisem drum cu coatele prin înghesuiala din douăsprezece vagoane. Peste tot, pe culoare, stăteau oameni în picioare ori așezați, lipiți unii de alții, și mai erau și grămezi de bagaje. Aici trebuia să sar peste un sac cu cartofi, dincolo să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685

nasul. Udi, liniștește-te, totul va fi bine, îl mângâi pe umăr, picături de apă din părul meu se scurg pe fața lui arsă de soare, chiar și lacrimile lui au culoarea nisipului, de parcă ar fi fost condamnat să-și croiască un camuflaj perfect pentru deșert și să rămână ascuns pentru totdeauna, iar eu mă așez lângă el și încerc să îi culc capul pe genunchii mei, însă țeasta lui este grea și rece ca marmura și dintr-odată gâtul lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
care ne deschid ușa, iar roțile tărgii se învârt atât de repede, de parcă n-ar purta nici o greutate. Un cuib roind de boală și durere ni se dezvăluie în fața ochilor în timp ce suntem conduși, el pe targă, eu pe picioare tremurânde, croindu-mi drum printre mulțimile condamnate să aștepte în dreptul ușilor, ca la magazin, de parcă s-ar vinde ceva greu de găsit, oare cât de prețioasă este sănătatea, se zbenguie fericită pe străzi, refuzând să calce prin asemenea locuri, mă rușinez iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
nici un efort, fără nici o intenție, găleata care tocmai s-a ridicat din adâncurile fântânii mă stropește apoi cu apă proaspătă, mă învelește în licori călduțe și parfumate. Și iat-o coborând iar în adâncurile fântânii, gemând în timp ce-și croiește drum orbește în străfunduri, tremurul ei este și al meu, suferință, hazard, încă un nor este alungat, un altul se sparge deasupra capului meu, îmi amintesc de fântâna aceea veche de la marginea satului nostru, în inima plantației de mango și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
încă nu mă simt bine, dar eu nu renunț, aceasta este dorința mea acum, puternică și neașteptată, să ies de aici, să scap de adresa aceasta, de îmbrățișarea de urs a acestor pereți vechi, ca și când un cutremur și-ar fi croit drum către noi. Te vei simți mult mai bine dacă vei călători, mă încăpățânez eu, a venit vremea să ne mai odihnim și noi puțin, vei vedea că asta te va face să te simți mai bine, stau în picioare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
unui alt copil, în ciuda încercărilor mele de a deschide acest subiect, dar mi se părea că de data aceasta parcă vorbele îi sunau altfel, mai blânde, și mi-am ridicat privirea înspre fereastră, aveam impresia că două mâini bune își croiesc drum către noi, mâinile bătrâne ale unui tată primordial, plutind deasupra capetelor noastre în semn de binecuvântare, apropiindu-ne capetele unul de celălalt, iar deodată totul pare posibil, chiar și un bebeluș dulce, dominator și răutăcios, ca acesta care se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
este bună, îmi șoptește ea, este foarte încordată, este slabă, instabilă, nu reușește să se integreze așa cum trebuie la școală și nici în grupurile de copii, iar eu îmi simt capul învârtindu-se pe umeri, vestea cea rea și-a croit în sfârșit drum către mine, și e chiar mai rea decât mă așteptam, ce e de făcut, șoptesc eu, apoi adaug imediat, ți-am spus că boala lui ne distruge, iar tu îmi vorbești despre șanse. Rămân la aceeași opinie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
Mi se pare că telefonul sună o secundă, după care se oprește, probabil că a răspuns el, îi aud vocea în depărtare, surprinzător de binevoitoare, din ziua în care se îmbolnăvise, ignorase complet țârâitul telefonului, se apropie de noi, își croiește drum prin fum, se oprește lângă mine, iar eu îmi pun o mână pe umărul lui în semn de reconciliere și îl întreb cu voce caldă, cine era, și el spune, era Avnar, ar fi trebuit să fie ghidul unui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
te vei însănătoși. Niciodată nu ai luptat cu ceea ce ți s-a întâmplat cu Noga, continui eu plină de patos, încurajată cu fiecare clipă ce trece de dreptatea vorbelor mele, ai preferat să te rostogolești prin mocirla vinovăției, în loc să îți croiești din nou drum către ea și către mine, asta trebuie să faci acum, Udi, crede-mă, te cunosc cel mai bine, nu te lăsa sedus de drumul spre pierzanie, nu te poate duce decât spre dezastru, Noga nu va face

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
fiecare secundă, în ciuda semnelor lăsate de bătrânețe, în ciuda mușcăturilor ulcerului, în rochia ei brodată și stilată, este încă impresionantă, cât de frumoasă fusese pe vremuri, se arunca asupra noastră cu sărutări umede, ca un vânt de iarnă, dispărea și revenea, croindu-și drum prin pădurea prostituției. Poate că și eu am fost prea bună, făcusem atâtea eforturi pentru a demonstra că nu sunt ca ea, pentru a-i liniști temerile lui Udi, iar după dimineața aceea deja devenise imposibil, certitudinea lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
pe scări mă înfioară, la fel și cheia întoarsă în yală sau fâșâitul pungilor de plastic pe masa din bucătărie, dar o privesc și tac, toate trei tăcem în cea mai mare parte a timpului, numai cuvintele strict necesare își croiesc greu drum prin gura mea uscată, asemenea vinului printr-o sticlă cu gâtul foarte subțire, preferând să se evapore decât să se verse. Chiar și mașina de spălat tace, și telefonul aproape că a amuțit, iar dacă se întâmplă cumva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-l deschizându-și gura, pare că e pe punctul să-mi spună ceva, ceva care îmi va schimba întreaga viață, dar în clipa aceea se aude un hohot de plâns izbucnind dintr-una din camere, rostogolindu-se pe scări și croindu-și drum spre urechile sale, fața i se albește, ca și când viața i-ar fi pusă în pericol, dispare alergând, fără să îmi spună la revedere, stau lângă fereastră uluită și îl văd năpustindu-se afară pe poartă, îndreptându-se cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
și tăcută a lor care îngheață în fața ochilor mei, sunt ca două păpuși răsucite una în îmbrățișarea celeilalte, o lumină caldă de după-amiază de vară mă luminează, o lumină binecuvântată, lipsită de splendoare, neașteptată, anunțând venirea serii care deja își croia drumul către noi, cu bagheta sa răcoroasă, punând în mișcare frunzele aurii ale plopilor, iar dincolo de acest lucru, nimic nu este sigur și pare că nici nu mai este nevoie de nici un fel de asigurare, nici din cer, nici de pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669

te-am întrerupt, am spus eu. S-a făcut târziu și... O lacrimă mare i s-a desprins din ochi, i-a alunecat în jos pe obraz și a căzut cu zgomot pe învelitoarea discului. O dată ce prima lacrimă și-a croit drum, restul s-au revărsat nestăvilite. Naoko și-a pus ambele palme pe dușumea, s-a aplecat puțin în față și a început să plângă cu sughițuri, poziția ei aducând cu cea a unei persoane care pare că-și dă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
la cei care căscau gura, ordonându-le să se dea îndărăt. Un copilaș se pierduse de mama lui și urla cât îl țineau plămânii. Undeva se spărseseră niște geamuri. Vântul își schimb\ brusc direcția și scânteile au început să-și croiască drum spre noi. Cu toate acestea, Midori își vedea mai departe, nestingherită, de bere și de cântece. După ce-a cântat toate cântecele pe care le știa, m-a anunțat că va interpreta unul compus de ea. Aș vrea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
râzând. Altfel nu-mi explic de ce este speriat de moarte de mieunaturi. După ce au terminat curățenia, fetele au pus uneltele la o parte și au început să umple fiecare recipient cu mâncare. Împroșcând apa din băltoacele de pe dușumea, curcanul își croi drum spre vasul propriu, vârându-și capul cu totul în el, deși Naoko încerca să-l necăjească, plesnindu-l ușor peste coadă. — Faceți lucrul acesta în fiecare dimineață? am întrebat-o pe Naoko. Absolut în fiecare dimineață. De obicei, treaba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
Se spunea că am dezbrăcat o elevă de-a mea, că i-am făcut tot felul de lucruri și când aceasta a încercat să-mi reziste, am plesnit-o atât de tare, încât i s-a umflat fața. Povestea au croit-o cum le-a convenit și mă deranja foarte tare, dar ce m-a șocat a fost faptul că se știa că fusesem internată la nebuni. Prietena mea încerca să-i convingă pe toți că mă cunoștea de multă vreme

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
Oare de ce figura lui Naoko mă obseda în nopțile în care nu puteam dormi? Pur și simplu nu eram capabil să-i alung imaginea. S-au adunat în mine mult prea multe amintiri, și dacă una singură dintre ele își croia drum spre suprafaț\, toate celelalte năvăleau după ea, iar eu mă simțeam incapabil să le stăvilesc. Aveam senzația că o ating pe Naoko cea îmbrăcată în pelerină galbenă de ploaie, curățind colivia păsărilor și ducându-le de mâncare. Îmi trecea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]