2,154 matches
-
se compune din patru coloane sinoptice/ text interdisciplinar: Viața și opera. Istorie. Arte. Literatură. (1794/1797 - 3 nov. 1854). Conține: versuri (șapte titluri), comedii (5), drame (2); drama Cătușa (1926) - inedită, celelalte lucrări au fost extrase din publicații. Aparatul critic: cronologie, bibliografia operei lui Victor Ion Popa, Lista spectacolelor puse în scenă de V.I. Popa (completări la vol. lui Ștefan Cristea. Victor Ion Popa. Viața și descrierea operei, contribuții documentare. Minerva. București. 1973. /349 p./; Victor Ion Popa (p.651-682), în
Mircea Coloșenco () [Corola-website/Science/308729_a_310058]
-
lui Liviu Rebreanu (Târlișua, j. Bistrița-Năsăud, 27 noiembrie 1885 - 1 septembrie 1944, Valea Mare, j. Argeș, răpus de cancer pulmonar). Ediție bibliofilă și critică de cca. 8200 p., din care: textul poetului este de 6360 p., iar aparatul critic (prefață, cronologie, note, comentarii, variante, repere critice, iconografie, indici etc.), de peste 1800 p., în care a fost conservată in nuce structura/arhitectura de autor, în ceea ce privește creația orânduită de N.S. în cele peste douăzeci de volume/ediții de sine stătătoare (versuri și proză
Mircea Coloșenco () [Corola-website/Science/308729_a_310058]
-
și martirajelor cunoscute din Istoria Bisericii și din Sfânta Tradiție. În pictura bisericii de la nivelul superior sunt marcate deja cele mai importante momente din istoria bisericii creștine, cu cei mai reprezentativi Sfinți din toată lumea și din toate timpurile, ca o cronologie și universalitate creștină. De asemenea după Revoluția din 1989 în mănăstirea Lainici s-au efectuat diverse lucrări majore: construcția din temelie a unui nou corp de chilii pentru părinți, a unei trapeze mari pentru hramuri și sărbători religioase importante, a
Mănăstirea Lainici () [Corola-website/Science/308752_a_310081]
-
ar putea fi plasată aproximativ între 2500 și 600 î.Hr.. Când e folosit de acești autori, termenul „Perioadă vedică” include lunga perioadă de evenimente culturale pre-literare, care au dat naștere treptat textului scris. Flood (1996, p. 37) face referință la „cronologia mai sobră”, între 1500 și 1200 î.e.n., propusă de Max Müller pentru primele porțiuni ale textului. Michael Witzel consideră că textele vedice originale au fost compuse în mod oral între c.1500 și c. 500-400 î.e.n.. Cu toate acestea, datarea
Vede () [Corola-website/Science/308231_a_309560]
-
texte istorice chineze din secolul I d.Hr. Există totuși dovezi ce arată că oamenii au locuit pe insulele japoneze începând cu paleoliticul târziu. După ultima eră glaciară (circa 12.000 î.Hr.) ecosistemul arhipelagului japonez a adăpostit dezvoltarea umană. Succesiunea și cronologia perioadelor din istoria Japoniei sunt tributare calendarului nipon. Modelul lui a fost luat după cel folosit odinioară în China (începând cu anul 140 î. Hr.), adoptarea făcându-se în Japonia sub domnia împăratului Kotoku, în anul 645. Alcătuirea calendarului urmează sistemul
Istoria Japoniei () [Corola-website/Science/308200_a_309529]
-
cunoaște prea puțin despre modul de viață al locuitorilor arhipelagului. Situri în care stratificarea solului din perioada paleolitică să fie clară, precum cel de la Nogawa din regiunea Kantō, sunt rare, fiind totodată dificilă datarea acestor situri prin metoda carbonului. Stabilirea cronologiei culturilor are, deci, tendința să se bazeze pe analiza detaliilor și a tipologiilor artefactelor din piatră atribuite acestei perioade. Denumirea de „paleolitic timpuriu” a fost dată unui mic număr de unelte neșlefuite, mai vechi de 30.000 de ani, unele
Istoria Japoniei () [Corola-website/Science/308200_a_309529]
-
-lea la 19 martie 1452 ca Împărat al Sfântului Imperiu Roman a domnit sub numele de "Frederic al IV-lea" (Rege german). Odată cu încoronarea sa la Roma ca împărat romano-german (catolic) de către Papa Nicolae al V-lea a intrat în cronologia imperială ca "Frederic al III-lea" (Sfânt Împărat Roman). A fost ultimul împărat al Sfântului Imperiu Roman încoronat la Roma, și antipenultimul împărat încoronat de Papă. Ca Arhiduce al Austriei a purtat numele de "Frederic al V-lea" (Arhiduce al
Frederic al III-lea al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/307677_a_309006]
-
județul Botoșani. Sculptorul Ion Dimitriu-Bârlad a făcut un bust al pictorului în anul 1930. Numele de Octav Băncilă îl poartă unele străzi din diferite orașe ale României ca București, Cluj, Iași, Botoșani, Suceava, Timișoara, Vaslui, Constanța, Galați, Cernavodă, etc. Prezenta cronologie a fost întocmită de către Mihai Pocloș și Hariton Clonaru în albumul "Octav Băncilă", publicat cu ocazia împlinirii a o sută de ani de la nașterea artistului în anul 1972, pag. XX - XXV.
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
cunoscută sub numele de ‘’’Rhetorica ad Herrenum’’’ i-a fost adeseori atribuită lui Cornificius. În istoria retoricii romane, “Rhetorica” se plasează după perioada Marcus Antoniu Gripho, dar o precede pe cea a lui Quintus Hortensius și Marcus Tullius Cicero: această cronologie nu este totuși certă. Autorul lucrării a rămas necunoscut, deoarece prima pagină a manuscrisului s-a pierdut. Autorul precizează că a scris lucrarea pentru a-i face un serviciu prietenului său Herennius, promițând să mai scrie și alte lucrări (despre
Cornificius () [Corola-website/Science/307731_a_309060]
-
artiștii epocii. Bisericile și instituțiile laice de binefacere, cunoscute sub numele de ""scuole"", sunt alte surse importante de comenzi pentru artiști. în pictură este împărțită de obicei în trei perioade, chiar dacă datele nașterii sau ale morții unor artiști răstoarnă această cronologie formală. Renascentismul venețian timpuriu cuprinde circa jumătate de secol, din anul 1440 cam până la 1500. Prezența la Veneția și la Padova a numeroși artiști din Toscana - între alți, pictorul Fra Filippo Lippi și sculptorul Donatello - a contribuit la dezvoltarea unei
Renașterea venețiană () [Corola-website/Science/306716_a_308045]
-
metrului sanskrit (chandas) cu numeroase metafore și comparații, este foarte poetica; de aici și titlul, care se traduce prin "Cântecul Celui Divin". Bhagavad Gita este socotita sacra de majoritatea tradițiilor hinduse. Autorul acestei scripturi atât de renumite nu este cunoscut, cronologia textului rămânând în continuare un subiect de dezbatere. Radhakrishnan, reprezentant al punctului de vedere tradițional indian, îi acordă chiar cinci secole înaintea creștinismului, recunoscând totuși posibilitatea unor remanieri ulterioare; R.G. Bhandarkar nu o consideră mai veche decât secolul al II
Bhagavad Gita () [Corola-website/Science/306739_a_308068]
-
zugrăvit în stânga și deasupra ușii de intrare, "Asediul Constantinopolului" zugrăvit la baza "Imnului", "Judecata de Apoi" zugrăvită în dreapta ușii de intrare. "Asediul Constantinopolului" nu se referă la asediul turcesc, ci la cel al perșilor din anul 626 (anul 6135 conform cronologiei bizantine). Pe scena asediului se află o inscripție în limba slavonă cu următorul text: ""În 6035, Împăratul Chrosroes a purces cu perșii și cu sciții și cu libienii și cu alți rugători la idoli împotriva Constantinopolului, cu oști, în zilele
Biserica Arbore () [Corola-website/Science/306902_a_308231]
-
anterioare, chiar până la daci și romani. Către sfârșitul vieții a reluat în discuție problemele istorice prin poezii relative la revoluția pașoptistă și la relațiile dintre Imperiul Otoman și Țara Românească, stabilite prin tratate. Izvoarele sale de informare au fost diverse: cronologii, cărți populare, cronografe, cărți teologice, istorii universale și locale, cronici. Cercetătorul Marcel Dumitru Ciucă presupune că Zilot a apelat la bogata bibliotecă a banului Grigore Brâncoveanu, cu care se afla în relații foarte strânse. Relatările istorice ale cronicarului român încep
Zilot Românul () [Corola-website/Science/307947_a_309276]
-
recente, cu cadre didactice care predau istoria în învățământul liceal și în universități. Lucrări 1) Ioan Scurtu, "Revoluția Română din Decembrie 1989 în" context internațional". Ediții în limbile română, franceză, engleză și spaniolă 2) Alesandru Duțu, "Revoluția din Decembrie 1989 - Cronologie," ediția a II-a. 3) "1989 - An decisiv în istoria Europei (culegere de studii)." Ediții în limbile română și engleză 4) Procesul de la Timișoara, vol. III-IV, "în colaborare cu Memorialul Revoluției. 16-22 decembrie 1989" 5) "Revoluția din decembrie 1989 și
Institutul Revoluției Române din Decembrie 1989 () [Corola-website/Science/308314_a_309643]
-
Domenico, "De cealaltă parte a baricadei. Demnitari comuniști în Revoluția din Decembrie 1989." 44) Adrian Pop & Constantin Corneanu (coordonatori), "Prăbușirea Imperiului sovietic. „Lecții” în retrospective." 45) Alexandru Oșca, "Revoluția Română din Decembrie 1989. Suport pentru curs universitar." 46) Alesandru Duțu, "Cronologie. Revoluția din Decembrie 1989 (ediția a II-a) - varianta în limba engleză." 47) Dumitru Mazilu, "România - săraca țară bogată." 48) Liviu Țăranu, "Intelectualii și Securitatea în România anilor '80." 49) Florian Banu, "România și Războaiele minții. Manipulare,propagandă și dezinformare
Institutul Revoluției Române din Decembrie 1989 () [Corola-website/Science/308314_a_309643]
-
3 ± 0,5 până la 259,8 ± 0,4 mil. de ani în urmă) și lopingian (259,8 ± 0,4 până la 252,17 ± 0,06 mil. de ani în urmă). Conform "International Chronostratigraphic Chart 2015", subdiviziunile acestora (etaje sau vârste) și cronologiile corespunzătoare sunt: Pentru zonele de nord și centrale ale Europei, mai ales în literatura mai veche, este folosită și o altă diviziune a permianului, în două părți, numite seriile „Rotliegend” (302 până la 258 milioane de ani în urmă) și „Zechstein
Permian () [Corola-website/Science/308377_a_309706]
-
inedit, coordonare ediției, text îngrijit și notă asupra ediției de ~, I-II, Editura România Press, București, 2000-2002 (coautori majori: Mihai-Teodor Racovițan, Gavril Matei și Ionuț Isac); Simion Bărnuțiu, "Filosofia după W. T. Krug", ediție princeps după manuscris inedit, text îngrijit, cronologie si notă asupra ediției de ~, Editura Napoca Star, Cluj-Napoca, 2004; "Biblia Vulgata Blaj 1760 - 1761", editor coordonator, pref., indice și transcriere din chirilică (alături de alții) de ~, I-V, Editura Academiei Române, București, 2005; Timotei Cipariu, "Epistolar", text îngrijit, studiu introductiv și
Ioan Chindriș () [Corola-website/Science/307371_a_308700]
-
Ilarian, București, Ed. Politică, 1983, 206 p.", în “Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie « A.D.Xenopol» din Iași”, 1984, p. 654; Gh. Platon, "Ioan Chindriș, Ideologia revoluționară a lui Alexandru Papiu Ilarian, Edit. Politică, București, 1983, 203 p. (181 text + cronologie și bibliografie)", în „Analele Universității « Al. I. Cuza» din Iași”, 1984, p. 89-90. Cristian Colceriu, Elite Clujene Contemporane, Academia Romana, Centrul de Studii Transilvane, Editura Clear Vision, Cluj Napoca, 2009,p. 157-193. [[Categorie:Istorici români]] [[Categorie:Nașteri în 1938]]
Ioan Chindriș () [Corola-website/Science/307371_a_308700]
-
condamnare la moarte. Deși numele lui Raleigh nu apare pe elaborata gravură de pe coperta primei ediții, toată lumea știa cine este autorul. Cartea a fost imediat interzisă de către regele Iacob I. Raleigh a pretextat că scrie o cronică universală bazată pe cronologia Vechiului Testament, dar după primele capitole a adus relatarea la timpurile lui, istoria Angliei urmând a fi integrată în cea a restului lumii. Nu a ajuns, din păcate, decât până la căderea Macedoniei, în anul 130 a.Chr. Pe Iacob I
Walter Raleigh () [Corola-website/Science/307391_a_308720]
-
fiecare sub alt faraon. În epoca neolitică sursele arheologice capătă un caracter mai precis prin faptul că apare arta figurativă : omul, până acum invizibil, este reprezentat artistic tot mai des. Apoi dezvoltarea ceramicii decorate oferă elemente mai precise a unei cronologii relative, care să poată stabili și preciza concluziile ce se pot trage din evoluția și perfecționarea ustensilelor. Pe de altă parte unele date despre situația Egiptului în epoca predinastică pot fi aflate din studiul textelor Piramidelor care se referă la
Istoria Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302979_a_304308]
-
Acest articol prezintă o cronologie a împăraților care au stat la cârma Japoniei de-a lungul timpului. Notă: Primii 28 de împărați sunt socotiți legendari, fără a fi atestați cu certitudine. Ei sunt menționați în operele literare și istorice vechi, în mituri, legende, basme. Începând
Cronologia împăraților Japoniei () [Corola-website/Science/303014_a_304343]
-
legende ale sfinților pentru a le face larg accesibile. Manuscrisul original numără peste 350 de pagini și conține o introducere (despre interpretarea simbolica a diviziunii quadripartite a anului), 182 de capitole dedicate fiecare unui sfânt sau unei sărbători, aranjate conform cronologiei liturgice. Legenda Aurea a câștigat o binecunoscută dominanță în cadrul literaturii hagiografice ulterioare. Peste 900 de manuscrise s-au păstrat, unele decorate cu miniaturi și caligrafii deosebite. Între 1470 și 1530 a fost cea mai tipărită carte în Europa, și probabil
Legenda aurea () [Corola-website/Science/303032_a_304361]
-
Acest articol prezintă o cronologie a Perioadei Heian din Japonia (794-1185). 794 - Curtea imperială și capitala sunt mutate la Heiankyo (denumirea veche a orașului Kyoto). 803 - Sakanouye Tamuramaro alungă în cele din urmă populația ainu înspre nord și reușește ridicarea de garnizoane la Izawa și
Cronologia Perioadei Heian () [Corola-website/Science/303063_a_304392]
-
la pierderea unor bătălii navale de importanță crucială, astfel încât, în jurul anului 1450 î.Hr., orașele din Creta au fost distruse, iar civilizația miceniană a preluat Knossosul. Dacă erupția a avut loc la sfârșitul secolului al XVII-lea î.Hr., (după cum cred majoritatea cronologilor astăzi), atunci efectele sale imediate aparțin mai degrabă trecerii de la epoca mijlocie a bronzului la epoca târzie a bronzului, și nu sfârșitului epocii bronzului; dar ar putea să fi provocat instabilitatea care a dus la prăbușirea întâi a Knossosului, și
Epoca Bronzului () [Corola-website/Science/303224_a_304553]
-
Grecia, și s-au serbat până în anul 393 când au fost desființate de împăratul roman Teodosiu I. Unele surse consideră anul 884 î.Hr. ca dată probabilă a primelor Jocuri Olimpice, totuși, pentru istorici începând cu anul 776 î.Hr. există o cronologie exactă a jocurilor . Jocurile se desfășurau la fiecare patru ani, vara, în zilele sărbătorilor lui Zeus, în nord-vestul Peloponesului, în câmpia Olimpia. Participau doar bărbații de origine grecească în timp ce femeilor nu le era permisă prezența nici ca spectatoare. De asemenea
Jocuri Olimpice antice () [Corola-website/Science/302316_a_303645]