2,036 matches
-
care în 1177, înainte de a pleca în cruciadă, Filip a desemnat-o pe sora sa Margareta și pe soțul acesteia Balduin ca moștenitori. În Țara Sfântă, Filip nutrea speranța de a participa la plănuita invadare a Egiptului, pentru care scop cruciații s-au aliat cu împăratul bizantin Manuel I Comnen. O flotă bizantină de 150 de galere se afla în aștepare la Acra în momentul în care Filip de Alsacia a sosit acolo, în ziua de 2 august. Pe lângă aceasta, Filip
Filip I de Flandra () [Corola-website/Science/324543_a_325872]
-
Rum. În 1096, participanții la Cruciada săracilor, reprezentând faza inițială a Primei cruciade, au prădat împrejurimile orașului, înainte de a fi înfrânți categoric de către turci. Ca urmare, sultanul selgiucid Kilij Arslan I a considerat că cel de al doilea val al cruciaților nu ar fi reprezentat vreo amenințare. El și-a lăsat familia și tezaurul în Niceea și a pornit spre răsărit, pentru a lupta împotriva statului danișmenid pentru controlul asupra orașului fortificat Malatya (Melitene). Participanții la cruciada baronilor au început să
Asediul Niceeii () [Corola-website/Science/324559_a_325888]
-
forță bizantină sub comanda lui Manuel Boutoumites. Ei au ajuns sub zidurile cetății la 6 mai, extenuați de pe urma lipsei de hrană, însă această problemă a fost rezolvată atunci când Bohemund de Tarent a asigurat aducerea acesteia pe uscat și pe mare. Cruciații au început asediul Niceei din 14 mai, distribuindu-și forțele pe diferitele secțiuni ale zidurilor, caer erau apărate de 200 de turnuri. Bohemund și-a așezat tabăra în partea nordică a orașului, Godefroy în cea răsăriteană, iar Raymond de Saint-Gilles
Asediul Niceeii () [Corola-website/Science/324559_a_325888]
-
așezat tabăra în partea nordică a orașului, Godefroy în cea răsăriteană, iar Raymond de Saint-Gilles și episcopul Adhemar de Monteil în sud. În data de 16 mai, apărătorii turci ai garnizoanei au coborât de pe ziduri pentru a-i ataca pe cruciați, însă au fost respinși cu pierderea a 200 dintre el. În continuare, turcii au trimis mesaje sultanului Kilij Arslan (aflat sub zidurile orașului Melitene), implorându-l să se întoarcă la Niceea; de îndată ce sultanul a realizat puterea cruciaților, s-a întors
Asediul Niceeii () [Corola-website/Science/324559_a_325888]
-
-i ataca pe cruciați, însă au fost respinși cu pierderea a 200 dintre el. În continuare, turcii au trimis mesaje sultanului Kilij Arslan (aflat sub zidurile orașului Melitene), implorându-l să se întoarcă la Niceea; de îndată ce sultanul a realizat puterea cruciaților, s-a întors în grabă. Avangarda trupelor turcești a fost surprinsă și zdrobită de către trupele cruciate ale lui Raymond și Robert de Flandra în 20 mai, iar în 21 mai, armata cruciată l-a înfrânt pe Kilij într-o luptă
Asediul Niceeii () [Corola-website/Science/324559_a_325888]
-
mai, armata cruciată l-a înfrânt pe Kilij într-o luptă decisivă care a durat până târziu în noapte. Pierderile au fost mari de ambele părți, iar sultanul a fost nevoit să se retragă, în ciuda rugăminților celor din Niceea. Restul cruciaților a sosit pe parcursul aceleiași luni, conduși de Robert Curthose, urmat de Raoul de Guader și Ștefan de Blois, ajunși la începutul lui iunie. Între timp Raymond de Saint-Gilles și Adhemar de Le Puy au construit o puternică mașină de asediu
Asediul Niceeii () [Corola-website/Science/324559_a_325888]
-
Raymond de Saint-Gilles și Adhemar de Le Puy au construit o puternică mașină de asediu, care a fost deplasată până la turnul Gonatas, însă efectele s-au lăsat așteptate. Împăratul bizantin Alexios I Comnen era hotărât să nu îi însoțească pe cruciați, însă trupele sale au pornit în spatele acestora și și-au stabilit tabăra la Pelecanum. De acolo, basileul a trimis bărci pentru a-i sprijini pe cruciați să blochete lacul Ascanius, care până atunci era utilizat de turcii pentru a aproviziona
Asediul Niceeii () [Corola-website/Science/324559_a_325888]
-
lăsat așteptate. Împăratul bizantin Alexios I Comnen era hotărât să nu îi însoțească pe cruciați, însă trupele sale au pornit în spatele acestora și și-au stabilit tabăra la Pelecanum. De acolo, basileul a trimis bărci pentru a-i sprijini pe cruciați să blochete lacul Ascanius, care până atunci era utilizat de turcii pentru a aproviziona Niceea. Bărcile au sosit pe 17 iunie, sub comanda generalului Manuel Boutoumites. De asemenea, împăratul l-a trimis și pe generalul Tatikios, în fruntea a 2
Asediul Niceeii () [Corola-website/Science/324559_a_325888]
-
17 iunie, sub comanda generalului Manuel Boutoumites. De asemenea, împăratul l-a trimis și pe generalul Tatikios, în fruntea a 2.000 de infanteriști. Alexios i-a dat instrucțiuni lui Boutoumites de a negocia în secret capitularea orașului, fără știrea cruciaților. La rândul său, Tatikios a fost instruit să se alăture cruciaților și să atace direct zidurile Niceei, odată cu Boutoumites, astfel încât să lase impresia că bizantinii au fost cei care au capturat orașul. Operațiunea a reușit întocmai, astfel că la 19
Asediul Niceeii () [Corola-website/Science/324559_a_325888]
-
a trimis și pe generalul Tatikios, în fruntea a 2.000 de infanteriști. Alexios i-a dat instrucțiuni lui Boutoumites de a negocia în secret capitularea orașului, fără știrea cruciaților. La rândul său, Tatikios a fost instruit să se alăture cruciaților și să atace direct zidurile Niceei, odată cu Boutoumites, astfel încât să lase impresia că bizantinii au fost cei care au capturat orașul. Operațiunea a reușit întocmai, astfel că la 19 iunie apărătorii turci s-au predat generalului Boutoumites. Când cruciații au
Asediul Niceeii () [Corola-website/Science/324559_a_325888]
-
alăture cruciaților și să atace direct zidurile Niceei, odată cu Boutoumites, astfel încât să lase impresia că bizantinii au fost cei care au capturat orașul. Operațiunea a reușit întocmai, astfel că la 19 iunie apărătorii turci s-au predat generalului Boutoumites. Când cruciații au descoperit manevra lui Alexios, au reacționat vehement, dat fiind că ei sperau să poată jefui Niceea, fiind în căutare de bani și provizii. Cu toate acestea, Boutoumites a fost numit "dux" de Niceea și, în această calitate, a interzis
Asediul Niceeii () [Corola-website/Science/324559_a_325888]
-
au descoperit manevra lui Alexios, au reacționat vehement, dat fiind că ei sperau să poată jefui Niceea, fiind în căutare de bani și provizii. Cu toate acestea, Boutoumites a fost numit "dux" de Niceea și, în această calitate, a interzis cruciaților să intre în oraș în grupuri numărând mai mult de zece persoane. Boutoumites i-a alungat totodată și pe generalii turci, pe care îi considera ca nefiind de încredere (pe bună dreptate, deoarece aceștia încercaseră sp îi ia ostateci pe
Asediul Niceeii () [Corola-website/Science/324559_a_325888]
-
considera ca nefiind de încredere (pe bună dreptate, deoarece aceștia încercaseră sp îi ia ostateci pe ghizii bizantini). Familia lui Kilij Arslan a fost trimisă la Constantinopol, de unde va fi până la urmă eliberată în schimbul unei răscumpărări. Alexios le-a oferit cruciaților bani, cai și multe cadouri, însă aceștia nu au fost mulțumiți, considerând că ar fi obținut mult mai mlt dacă Niceea li s-ar fi predat lor. De asemenea, Boutoumites nu le-a permis să plece mai departe dacă ei
Asediul Niceeii () [Corola-website/Science/324559_a_325888]
-
fi acordat jurământul de fidelitate către basileu (în cazul în care nu făcusera deja acest lucru la Constantinopol). Ca și anterior, Tancred de Tarent a refuzat într-o primă fază, după care a fost nevoit să se supună solicitării bizantine. Cruciații au părăsit Niceea la 26 iunie, în două grupuri: Bohemund de Tarent, Tancred de Tarent, Robert de Flandra și Tatikios formau avangarda, iar Godefroy de Bouillon, Balduin de Boulogne, Ștefan de Blois și Hugue de Vermandois se aflau în ariergardă
Asediul Niceeii () [Corola-website/Science/324559_a_325888]
-
ambasador la curtea țarului Bulgariei Constantin Tich, el s-a retras pentru câțiva ani din viața publică și a făcut din educarea tinerilor singura sa ocupație. Între timp, împăratul Mihail al VIII-lea, temându-se de o nouă invazie a cruciaților latini, a propus papei Clement al IV-lea reunirea bisericilor greacă și latină, iar negocierile care au urmat s-au purtat pe parcursul domniilor a cinci papi, Clement al IV-lea, Grigore al X-lea, Ioan al XXI-lea, Nicolae al
Georgios Akropolites () [Corola-website/Science/324690_a_326019]
-
până la urmă al îndepărtării unui atac latin asupra Constantinopolului. În 1282, Akropolites a fost trimis încă o dată trimis în Bulgaria, după care la puțină vreme a încetat din viață. Opera istorică a lui , "Anale", acoperă perioada de la cucerirea Constantinopolului de către cruciați în timpul Cruciadei a patra în 1204 până la recucerirea acestuia de către Mihail Paleolog în 1261, constituind astfel o continuare a operei lui Niketas Choniates. Lucrarea lui Akropolites este prețioasă prin aceea că este elaborată de un contemporan al faptelor descrise, ale
Georgios Akropolites () [Corola-website/Science/324690_a_326019]
-
de creștini, care în secolul al V-lea au zidit o biserică, ale cărei ruine se pot vedea și astăzi. Creștinii din Araba s-au convertit în cea mai mare parte la islam după victoria lui Salah ad Din asupra cruciaților în bătălia de la Hattin. Moscheea cea veche a orășelului datează din perioada lui Salah ad Din. In Valea Sakhnin (Sahl Araba) mai sunt măslini foarte bătrâni pe care populația îi numește Rumiin (adică Bizantini). În epoca mamelucă Araba a fost
Araba, Galileea () [Corola-website/Science/326046_a_327375]
-
Asediul Acrei din 1291 a fost o operațiune militară care s-a soldat cu pierderea orașului de către cruciați și la respectiva cucerire a cetății de către musulmani. Aceasta este considerată una dintre cele mai importante bătălii ale acelei perioade de timp. Deși acțiunile cruciaților au mai continuat, capturarea Acrei a marcat sfârșitul cruciadelor spre Levant. Căderea Acrei a însemnat
Asediul Acrei (1291) () [Corola-website/Science/326162_a_327491]
-
din 1291 a fost o operațiune militară care s-a soldat cu pierderea orașului de către cruciați și la respectiva cucerire a cetății de către musulmani. Aceasta este considerată una dintre cele mai importante bătălii ale acelei perioade de timp. Deși acțiunile cruciaților au mai continuat, capturarea Acrei a marcat sfârșitul cruciadelor spre Levant. Căderea Acrei a însemnat nu numai pierderea ultimului bastion al Regatului Cruciat al Ierusalimului, dar și a Țării Sfinte. Pe 27 aprilie 1289 armatele sultanului Mameluc Kalaun, după un
Asediul Acrei (1291) () [Corola-website/Science/326162_a_327491]
-
musulmani. Aceasta este considerată una dintre cele mai importante bătălii ale acelei perioade de timp. Deși acțiunile cruciaților au mai continuat, capturarea Acrei a marcat sfârșitul cruciadelor spre Levant. Căderea Acrei a însemnat nu numai pierderea ultimului bastion al Regatului Cruciat al Ierusalimului, dar și a Țării Sfinte. Pe 27 aprilie 1289 armatele sultanului Mameluc Kalaun, după un asediu scurt care a durat puțin mai mult de o lună, au cucerit Tripoli. A fost un punct de cotitură în istoria decăderii
Asediul Acrei (1291) () [Corola-website/Science/326162_a_327491]
-
acest contingent, a refuzat să condamne pe cei vinovați, subliniind faptul că aceștia se află sub competența exclusivă a papei. Tot atunci, Guillaume de Beaujeu, Marele Maestru al Ordinului Templierilor, s-a oferit să-l înșele pe sultan, în loc de executare cruciaților să-i execute pe criminalii din închisoarea cetății. Însă această propunere nu a trecut la Consiliul Local, iar sultanului i-a fost trimis drept răspuns un mesaj vag, fapt pentru care acesta a decis să înceapă războiul. Pe 5 aprilie
Asediul Acrei (1291) () [Corola-website/Science/326162_a_327491]
-
care pe 11 aprilie au început bombardarea regulată a fortăreții. Din 11 aprilie până pe 7 mai, asediul orașului are un caracter slab din partea asediatorilor. Catapultele bombardează metodic zidurile, soldații încearcă să sape șanțuri, dar sunt îndepărtați de arbaleții de pe turnuri. Cruciații însă în mod contrar, atacă constant. Potrivit unor surse, în prima săptămână de asediu, templieriii au organizat un raid important, care a dus la capturat și aducerea în oraș a 5000 de prizonieri. Pe 13-14 aprilie cruciații au încercat o
Asediul Acrei (1291) () [Corola-website/Science/326162_a_327491]
-
arbaleții de pe turnuri. Cruciații însă în mod contrar, atacă constant. Potrivit unor surse, în prima săptămână de asediu, templieriii au organizat un raid important, care a dus la capturat și aducerea în oraș a 5000 de prizonieri. Pe 13-14 aprilie cruciații au încercat o incursiune pe flancul drept al mamelucilor, însă furtuna a împrăștiat navele, și comandanții n-au mai riscat cu noi incursiuni. Spre sfârșitul lunii aprilie, inginerii sultanului termină pregătirea mașinilor de asediu, iar pe 4 mai începe un
Asediul Acrei (1291) () [Corola-website/Science/326162_a_327491]
-
X-a Fretensis. Vestigii din această tabără - țigle și cărămizi cu amprenta semnului legiunii - au fost găsite în săpături arheologice efectuate la fața locului. Cuceritorii arabi au construit în acest loc un mare fort având o curte interioară. Mai apoi, cruciații, pentru necesitățile garnizoanei, i-au adăugat noi săli încăpătoare. În epoca mamelucilor Ayubizi pereții citadelei au fost trainic întăriți și împrejurul ei au fost înălțate turnuri înalte. Stăpânirea otomană a transformat fortăreața în cazarmă, adăugându-i o platformă cu tunuri
Turnul lui David () [Corola-website/Science/326347_a_327676]
-
act de hotărnicie emis de regele maghiar Emeric (Imre). Mănăstirea din Satul Bisericii (Egyházfalva), construită în anul 1204 (pe locul unde azi e Banca Comercială Română, Piața 1 Decembrie 1918 nr.29), a aparținut inițial unui ordin de cavalerie al cruciaților teutoni ioaniți, ordin amintit în documentele vremii sub numele de “"Cruciferi Santi Regis"” (1177), “"Magister Domus Cruciferorum de Thorda"” (1276) și “"Mile preceptor Domus Cruciferorum de Torda"” (1295). Începând din anul 1331 cruciații de la această mănăstire sunt înlocuiți cu călugări
Istoria Turzii () [Corola-website/Science/322828_a_324157]