2,185 matches
-
nesimțit c-a trăit atât. Nu a pus niciodată nimic la suflet. Nu l-a afectat nimic de a putut trăi atât. E ultimul argument al tipilor care au trăit degeaba până atunci. Faptul că acel profesor desconsideră elevii ascunde crunte complexe. Profesorul se consideră un ratat, nu-i place absolut deloc ceea ce face, îi vede pe puștii care probabil speră să învețe, mai și citesc, mai au încă iluzii, cai verzi pe pereți, iar el îi tratează acru. Ce, mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Și de atunci nu mai părăsiseră cartierul. Spunea un prieten de-al meu că linia lui 41 e pentru oamenii ăștia un fel de frontieră, iar dincolo de ea e altceva, e alt oraș, de care lor le e o frică cruntă. Pe care nu-l mai înțeleg. N-au față de centru. Acceptă asta nu asumat smerit, ci reprobator față de nenorociții care se învârt pe acolo, prin centru. Mai mergeau la mormântul lui Ceaușescu, puneau flori. Odată îmi povestiseră cum l-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
de legi cu complicitatea cărora a Înstrăinat partea de moștenire a celor doi copii Înfiați, dar ajunși oameni cum secade până azi, când Îi Întâlnesc după patruzeci de ani; șan tajată cu fotografiile ei În pielea goală; căzută la beție cruntă și dormind ziua nămiaza mare pe mesele laboratorului dat pe mâini străine; Întreținând cu ultimele ei venituri pe un viitor profesor la Drept și priapic notoriu, care, cum se spune În altă parte, sta la masă cu falusul lui erectat
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și cu perfidele ei ape albastre; sau, vă mai Îndoiți?, vlăstar regesc (Bere nice, Nisa, Roxana, Lao dice, Atalida, Statira, Hypsicratea sau Drypetina?) rupt și rătăcit din Însăși coapsa lui Mithridate Eupator, frumos la chip și uriaș la Înfățișare, despot crunt și temut al Pontului [...]. Dar lăsând astea deoparte și Încă alte multe imaginate În delirul meu și sub descântecul de neînvins al mării, priviți, vă rog, acum, la această simplă și biată inimă de femeie din mahalalele noroioase ale Constanței
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
maquereaux, sau simpli „pești“ pe românește, de pe lângă prostituatele de joasă categorie, nu se explică prin vreo inaptitudine a acestor indi vizi de a-și câștiga Într-alt fel traiul, cum nici prin vreun béguin sexual al femeii, cât prin necesitatea cruntă a acestor femei, cu conștiința lor veșnic clătinată și timorată, de a se rezema cât de cât pe umerii unui bărbat, nenorocit sau ticălos de bărbat, Într-o legătură care depășește sfertul lor de ceas profesional, de zi și de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
1947, stabilit la Paris, scrie un volum de memorii pe care încearcă, zadarnic, să îl publice în Franța (1951)1 cu sprijinul așa-zisului guvern român în exil, condus de Vișoianu. Trăind izolat în capitala franceză, în sărăcie și dezamăgire cruntă, acest cavaler al Ordinului "Mihai Viteazul", care făcuse toate campaniile din Rusia, sfidând și păcălind zilnic moartea, de sute de ori, preferă acum să-și pună capăt zilelor. Ultima umilință pe care o putuse îndura fusese un pumn primit de la
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
periculoasă, unde orice era posibil. A revenit fără mama sa, n-a reușit să o convingă. Lumea nu voia să-și părăsească căsuțele lor, munca lor de o viață, puțina lor avere adunată în ani și ani de chinuri sub crunta ocupație rusească. Bătrâna ne-a rugat să-i ascundem o parte din lucruri, așa cum știa că a ascuns din calea năvălitorilor ruși în timpul celui de al doilea război mondial, în anul 1944. Am făcut mai multe gropi în grădiniță și
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
mamei! Cât am să mai mă uit la fotografii? Tinerelul mamei, ți-ai pierdut tinerețea în Transnistria, numai cu capul în radio stau!...” Măicuța Natalia plângea în hohote, iar aceste cuvinte de durere de mamă, pentru fiul său, crescut în cruntă sărăcie, veneau din toată ființa sa. Eram neputincioși privindu-i zbuciumul și chipul îndurerat, transfigurat de atâta plâns, de atâta durere. Cineva din grup îi oferă ceva de încălțat, la care măicuța Natalia răspunde: “Poate or fi de înmormântare. N-
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
fi născut gata îmbrăcați în vechituri. Și apoi, unde să țină Mănel costum și la ce ocazii să-l poarte? Să se îmbrace la costum și cravată ca să se ducă până la colț după țigări? Ce poantă bună! După un chef crunt, patronul face un accident cerebral și moare. Discutând de una și de alta, cum să-l îngroape și ce-o să se aleagă din afacere, angajații îl zăresc pe Mănel stând pe vine într-un colț al camerei. Băiatul știe că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
tineri, tovarășu’, și, în plus, p-atunci nu existau condiții propice.“ Un menestrel Trec de câțiva ani, de mai multe ori pe săptămână printr-un pasaj subteran jegos și întunecat, unde, de dimineață până seara, un pletos cu o privire cruntă bolmojește, acompaniat la chitară, un cântec la modă cândva despre o iubită care a plecat și nu vrea să se mai întoarcă. La câtă voce are flăcăul, fata a luat cea mai bună decizie. Cum să stai lângă un om
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
am luat o toporișcă pentru șnițele, am urcat un etaj și am sunat minute în șir, până ce, în isteria dinăuntru, un ins mai puțin beat a auzit soneria. Cred că aveam o înfățișare convingătoare, în pijama, ciufulit, cu o privire cruntă și cu un topor în mână. S-au potolit jumătate de ceas, după care, marcați de dialectica alcoolului, mi-au făcut în necaz, dând brusc stația la maximum. Nenorociții aveau și un câine cât un vițel, pe care îl lăsau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
o generație blestemată, caută explicații în afara realității. Cred că e potrivit să vorbim despre destin doar în treburile importante. Când ești invitat într-un juriu literar în provincie și știi că toate aceste paranghelii locale sunt urmate de niște beții crunte, nu destinul e de vină. Poți să nu te duci. Generația mea a resimțit în ficați mulțimea de jurii, prezidii și comisii la care era invitată. Dacă în loc de vodcă și vin s-ar fi servit ceai, literatura română contemporană ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
aratara-ti în pustiu... Cand ma pândeau în jur primejdii, Că din vâltoarea lor să ies, În suflet flacăra nădejdii Voi mi-ați aprins-o atît de des... Și-n brațul meu ați pus tărie, Ca și destinul cel mai crunt, În tinereasca mea trufie Că mult mai lesne să-l înfrunt. Dar zilele-au trecut fugare Și-n urma lor ramas-au doar, Dureri și deznădejdi amare... S-au frânt palate de cleștar, În mii fărâme de lumină Și idolii
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Octavian Loghin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93290]
-
și limpezi ape Nu e nimic ce să îi scape ... Pe cer cu stele, soare, lună Găsește frate, soră bună ... Deviza lui: “Pace și Bine” Vrea să o știe-ntreaga lume Că îi e visul. Din Memorialul “Durerii” 1997 O cruntă povară Apasă pe țară... Cumplită durere ...Fără sfârșire... O rană deschisă De-o flamă aprinsă... Cnut de lovire Făr de sfârșire... Călcat în picioare... Doamne, cât mă doare!? Cine mă-nțelege Cel fără de lege?! Zac în strai vărgat Pe-un
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
fețe se citesc! Se așează-n mândre jilțuri Consulii și Senatorii, Iar Vestalele în taină fața dalbă și-o-nvelesc! Haideți, frați, martiri ai Crucii! Haideți dornici în arene... Blânzi soldați fără de arme și cu lanțuri ferecați... Azi cădem în cruntă luptă cu lei, tigri și hiene... Ochi și suflet către ceruri cu mândrie ridicați! Sună cornuri și cimbale... se ridică bariere... Fiare crunte și turbate de prin tainiți se răpăd Sus cu gândul Frați de Cruce, pentru Cer la revedere
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
ai Crucii! Haideți dornici în arene... Blânzi soldați fără de arme și cu lanțuri ferecați... Azi cădem în cruntă luptă cu lei, tigri și hiene... Ochi și suflet către ceruri cu mândrie ridicați! Sună cornuri și cimbale... se ridică bariere... Fiare crunte și turbate de prin tainiți se răpăd Sus cu gândul Frați de Cruce, pentru Cer la revedere: Să cântăm suprema rugă în al nostru trist prăpăd... O, Tu, Doamne, Sfânt și Mare, de pe tronu-ți blând privește, Către ceata din arene
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Franciscan, preoții: Lucaciu Dumitru, Gh. Coceangă, Băcăoanu Petru, Dâncă Petru, Gabor Iosif, Blăjuț Eugen, Butnaru Ioan și alții, preoți de mir catolici, ortodocși și destul de mulți sectanți. La canal a fost „ca la canal”: muncă forțată, durități și umiliri, ger crunt și căldură toridă, pe lângă celelalte caracteristici în astfel de situații (foame... foame... etc.). Aici am stat până la 20 iunie 1953. De la canal am fost transferat la închisoarea din Gherla, unde am stat exact un an. Am lucrat în secția de
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
această problemă, într-un fel poate cea mai grea. Este suficient să spun, că la canal, am lucrat într-o ploaie neîntreruptă din 28 octombrie până la 1 decembrie 1952, când s-a tranformat în zăpadă și a urmat o iarnă cruntă cu viscolele ei. Trebuie precizat de la început că Dumnezeu mi-a dat înțelegerea că ajuns aici, (în fabrică) legea comportării mele trebuie să fie munca și tăcerea, ceea ce am respectat cu strictețe. Excepție au făcut doar declararea deschisă a identității
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
de pe insulă. Riscul vieții era inevitabil și, de aceea, de la sine înțeles. Frontiera verde cu Ungaria și Dunărea ce despărțea de Iugoslavia exercitau o teribilă forță de atracție. Îți dizlocau inteligența, mutând-o în picioare. Oricât de numeroase și de crunte ar fi fost poveștile unor asemenea evadări, încercările mortale de a fugi nu mai sfârșeau. La vremea secerișului, la frontiera verde, leșurile zăceau printre combine. Erau oameni ce fuseseră împușcați ori sfâșiați de câini - deseori și una, și alta. Pe
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
sărbătoare, Din toate cea mai scumpă, fiindcă e ziua Lui, E timp de bucurie și ceas de înălțare, Avântul, demnitatea, mândria neamului. Tot ce-a sperat poporul și n-a sperat să spere, Tot ce-a visat în veacuri de crunte asupriri, Durerile lui Horea și-a Iancului durere Prin lupta Lui sunt astăzi doar sfinte amintiri. Priviți în jur o țară ce crește ca în basme, Priviți în jurul vostru spre oamenii ce cresc, Eliberați de spaime, osânde și fantasme, Și
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
lor verticală față de un regim ce își pusese în gând să ducă țara la dezastru, cum de altfel o va dovedi istoria celor peste 45 de ani de comunism. În paralel și concomitent cu lipsurile de după acel război pustiitor, seceta cruntă din cei doi ani de blestem divin și cotele obligatorii ce-l adusese pe țăran în pragul disperării, s-a mai declanșat și o inflație cum nu se mai înregistrase nici când, la noi în țară. Prețurile tuturor produselor, dar
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
copil autist, e una din dominantele perspectivei narative (pedanteria, bat-o vinaț) : bunica moare de un cancer îngrozitor, descris cu seninătate, infarctul unui coleg e expediat într-o frază ironică, un pui de vrabie moare cu totul altfel, mult mai crunt, decît în Brătescu-Voineștiț Firește, cel mai mare sadism, devenit masochism curat, e îndreptat spre sine însuși : se descriu cu mare volup tate tot felul de umilințe suferite în fața celor apro piați, se citează poezii scrise de Daniel în liceu, absolut
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
gravidă, dar poate că era în primele luni. Poza era neclară, însă chiar și așa puteai ghici un chip trist, care urma să fie groaznic lovit de soartă. Soare era un erou și, prin urmare, toate extravaganțele lui sau bețiile crunte în care se dădea în spectacol i se treceau cu vederea. Nefericitul își povestea tuturor tragedia și, în scurt timp, toți colegii de la noi din an au realizat cu ce om special au de-a face. Un om care se
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
celelalte puncte care urmează. 196. Al cincilea punct. Să mă gândesc cum dumnezeirea șlui Cristosț se ascunde, și anume, cum Și-ar putea nimici dușmanii și nu o face și cum lasă preasfânta șSaț omenitate 1 să pătimească atât de crunt. 197. Al șaselea punct. Să mă gândesc cum El pătimește toate acestea pentru păcatele mele etc.; și ce trebuie să fac și să pătimesc eu pentru El. 198. Dialog. Să se încheie cu un dialog cu Cristos, Domnul nostru, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
putea să păcălească acea iluzie a fericirii pe care o căuta cu disperare ca un cerșetor cu sufletul gol, ca o pasăre neobosită în zbor. Suferea... Undeva în prăpăstiile și hăul din ea aluneca ceva ca niște pietre, lovind-o crunt, lăsând zăpezile imaginare să se așeze strat după strat, înghețându-i sufletul. Casa în care locuia îi părea goală și pustie iar visele de demult erau ca niște bariere. Numai ungherele unde se jucase Nicky cu Alin odinioară mai păstrau
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]