3,093 matches
-
Succesul empiric (în sensul testabilității și al puterii de predicție) al mecanicii cuantice i-a obligat pe fizicieni, pe lângă contestarea principiului cartezian al evidenței intuitive a adevărului, la asumarea unui set de presupoziții net antimecaniciste. În primul rând, fenomenul „salturilor cuantice” (tranziență discontinuă) a impus trecerea de la uzul categoriei de cauzalitate la cel al categoriei de probabilitate, înțeleasă nu ca semn al unei ignoranțe pasagere (cum credea Laplace), ci ca permanență epistemică. Există ceva indecidabil în statutul ontic al electronilor, care
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
radiații electromagnetice, îi dădeau lui Einstein impresia deconcertantă a unui comportament inteligent, ghidat de un „liber arbitru” (în alegerea impulsului și traiectoriei proprii). Două teoreme fundamentale, care aparțin lui Niels Bohr și Werner Heisenberg, au fundamentat interpretarea standard a mecanicii cuantice. Mai întâi, principiul de complementaritate al lui Bohr (liderul școlii de la Copenhaga, pasionat de filozofia paradoxului a lui S. Kierkegaard 1) susține, într-o formulare ad usum delphini, că o cunoaștere completă a fenomenelor atomice necesită descrierea proprietăților particulelor, atât
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
în mediul subatomic, fără a degrada precizia cunoașterii vitezei sale. Altfel spus, localizarea strictă a undei asociate unei particule elementare nu poate fi simultană decât cu caracterul nedeterminat al vitezei acesteia. Totul revine la afirmarea imposibilității cunoașterii obiective a fenomenelor cuantice, datorată unei perturbări prealabile a mediului de observație, prin instrumentele de măsurare folosite. De aici vine și imperativul unei descripții a fenomenului în termeni de probabilitate. Interpretările date acestor principii (verificate experimental) au polarizat comunitatea savanților în două tabere, cea
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
subiectul cunoscător, a determinismului intrinsec în relațiile dintre particulele elementare ale unui câmp fizic, a existenței unei limite de separație între două obiecte fizice. Au contraire, școala de la Copenhaga pleda în favoarea unui alt regim de inteligibilitate, revelat de principiile fizicii cuantice: probabilitate, cauzalitate holistică, indeterminism, nonreprezentare intuitivă (spațio-temporală) a fenomenelor subatomice și, mai ales, nonseparabilitate a obiectelor unui câmp fizic (i.e. inexistența unei limite de separație). Pentru că acest conflict privitor la completitudinea aparatului teoretic al fizicii cuantice (tranșat ulterior prin invalidarea
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
revelat de principiile fizicii cuantice: probabilitate, cauzalitate holistică, indeterminism, nonreprezentare intuitivă (spațio-temporală) a fenomenelor subatomice și, mai ales, nonseparabilitate a obiectelor unui câmp fizic (i.e. inexistența unei limite de separație). Pentru că acest conflict privitor la completitudinea aparatului teoretic al fizicii cuantice (tranșat ulterior prin invalidarea experimentală a inegalităților lui Bell, 1964) s-a iscat în fața acelorași evidențe empirice, W. Heisenberg a ajuns să se întrebe, în condițiile validării prin experiment a completitudinii teoretice a mecanicii cuantice, „în ce măsură munca științifică, în aparență
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
completitudinea aparatului teoretic al fizicii cuantice (tranșat ulterior prin invalidarea experimentală a inegalităților lui Bell, 1964) s-a iscat în fața acelorași evidențe empirice, W. Heisenberg a ajuns să se întrebe, în condițiile validării prin experiment a completitudinii teoretice a mecanicii cuantice, „în ce măsură munca științifică, în aparență străină, prin conținutul ei, individului, este de fapt dominată de concepțiile sale filozofice”1. Bref, cele două teorii ale relativității, alături de exigențele teoretice fundamentale ale mecanicii cuantice, exprimă în mod neașteptat câteva realități apărate de
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
validării prin experiment a completitudinii teoretice a mecanicii cuantice, „în ce măsură munca științifică, în aparență străină, prin conținutul ei, individului, este de fapt dominată de concepțiile sale filozofice”1. Bref, cele două teorii ale relativității, alături de exigențele teoretice fundamentale ale mecanicii cuantice, exprimă în mod neașteptat câteva realități apărate de hermeneutica ontologică a lui H.-G. Gadamer: imposibilitatea comprehensiunii obiective și articularea inevitabilă a cunoașterii în perimetrul cercului hermeneutic (ilustrat remarcabil în proiectul unei ontologii a nonseparabilității, sub semnătura lui David Bohm
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
publicată fiind semnată la 19 ani). În 1917, Polanyi urmează un doctorat în chimie, în care face demonstrația unei teorii despre termodinamică. După un stagiu de intensă cercetare la Berlin, unde studiază difracția razelor x precum și consecințele teoretice ale revoluției cuantice (corespondând cu W. Heisenberg, Max Born și E. Schrödinger), M. Polanyi - evreu convertit la creștinism - este obligat să emigreze la Manchester din cauza regimului nazist din Germania anilor 1930. Lovit, împreună cu familia sa, de forța oarbă a istoriei, el începe să
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
phainomenon, derivat din phainô) cu un substantiv (în limbile moderne: die Erscheinung - germ., the manifestation - engl., le phénomène sau l’apparition - fr.). Privirea fenomenologică, purificată de tentația comodității optice, va trebui sa verbalizeze dinamica apariției - așa cum constrângerile interne ale fizicii cuantice au prescris deja, în concepția lui David Bohm, de pildă, limbajul „rheomodului”. Apariția e un act, iar nu o stare: esența fenomenalizării, care ține de o ivire de sine, trebuie identificată genetic înaintea oricărui „lucru” (obiectiv) plasat în „câmpul percepției
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
este îndreptat „împotriva firii”. Biserica nu poate fi, din acest punct de vedere, decât acel Trup mistic în care mădularele sănătoase le compătimesc pe cele bolnave. Într-un mediu caracterizat de legile inseparabilității, așa cum este Biserica, se cere o precizie „cuantică” în oricare intervenție „chirurgicală”. În fine, „ontologia socială” a Bisericii depinde de o descripție teologică fundamentală. J. Milbank aduce din nou în discuție dogma trinitară a creștinismului, pe care o explorează creator în direcția unei ontologii a diferenței. Pentru el
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
arătând eficiența relativă a diferitelor lungimi de undă de a produce fluorescență. Experimentele de fluorescență aduc informații cu privire la caracteristicile spectrale ale unor molecule: intensitatea de emisie fluorescentă, lungimea de undă a maximului de emisie, timpul de viață a fluorescenței, randamentul cuantic, deplasarea Stokes, anizotropia fluorescenței. Există o serie de factori, de natură diferită, care afectează spectrele de emisie fluorescentă a proteinelor aflate în soluții, maximul de emisie depinzând de acești factori. De exemplu, deplasarea maximului de emisie fluorescentă se datorează unor
BIOFIZICA ȘI BIOENERGETICA SISTEMELOR VII by Claudia Gabriela Chilom () [Corola-publishinghouse/Science/1580_a_2899]
-
exemplu, pentru a detecta prezența stărilor molten globule din structura împachetată a proteinelor sau expunerea spre solvent a suprafețelor apolare din structura acestora. În urma examinării spectrelor fluoroforului. ANS și ale derivaților săi, s-a observat că, în medii nepolare, randamentul cuantic al fluorescenței acestor molecule crește semnificativ, iar spectrul se deplasează spre lungimi undă de emisie mai mici. Aceste efecte se manifestă și în solvenți cu polaritatea scăzută, comparativ cu aceia care au o polaritate semnificativă. Metoda Scatchard pentru determinarea constantei
BIOFIZICA ȘI BIOENERGETICA SISTEMELOR VII by Claudia Gabriela Chilom () [Corola-publishinghouse/Science/1580_a_2899]
-
este în prezent cercetător postdoctoral al Academiei Române, Filiala Iași. În 2010 a obținut titlul de doctor în filosofie la Universitatea din București, cu o teză pe filosofia matematicii. Printre subiectele sale de interes se găsesc problema metafizică a realismului, logica cuantică și constructivismul social, dar principalul său domeniu de expertiză este istoria și filosofia științei, în special filosofia matematicii și relația dintre matematică și știință. A publicat: Mathematics, Science and Scientific Realism (2011), Quantum vs. Classical Logic: The Revisionist Approach (2012
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
88 Capitolul 2. Pierderea statutului special / 93 2.1. Quine / 94 2.1.1. Respingerea dogmelor / 95 2.1.2. Holismul epistemologic / 97 2.1.3. Distincția pur-aplicat / 99 2.1.4. Aplicabilitatea matematicii / 102 2.2. Putnam și logica cuantică / 103 2.2.1. Mecanica cuantică și logica cuantică / 105 2.3. Tymoczko și Lakatos / 114 2.3.1. Tymoczko și teorema celor patru culori / 114 2.3.2. Lakatos și istoria matematicii / 120 Capitolul 3. Încercări de salvare a
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
93 2.1. Quine / 94 2.1.1. Respingerea dogmelor / 95 2.1.2. Holismul epistemologic / 97 2.1.3. Distincția pur-aplicat / 99 2.1.4. Aplicabilitatea matematicii / 102 2.2. Putnam și logica cuantică / 103 2.2.1. Mecanica cuantică și logica cuantică / 105 2.3. Tymoczko și Lakatos / 114 2.3.1. Tymoczko și teorema celor patru culori / 114 2.3.2. Lakatos și istoria matematicii / 120 Capitolul 3. Încercări de salvare a statutului special / 125 3.1. "Salvarea
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
Quine / 94 2.1.1. Respingerea dogmelor / 95 2.1.2. Holismul epistemologic / 97 2.1.3. Distincția pur-aplicat / 99 2.1.4. Aplicabilitatea matematicii / 102 2.2. Putnam și logica cuantică / 103 2.2.1. Mecanica cuantică și logica cuantică / 105 2.3. Tymoczko și Lakatos / 114 2.3.1. Tymoczko și teorema celor patru culori / 114 2.3.2. Lakatos și istoria matematicii / 120 Capitolul 3. Încercări de salvare a statutului special / 125 3.1. "Salvarea euclidiană" / 126 3
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
teoriilor / 200 5.1.4 Worrall și Psillos: Încercări de a salva argumentul lipsei miracolelor / 202 5.1.5 Ladyman și forma ontică de realism structural / 205 5.1.6 Nu există nimic în afara structurilor / 207 5.1.7 Mecanica cuantică și principiul identității indiscernabililor / 208 5.2. Răspuns la problema aplicabilității / 210 5.2.1. Problema aplicabilității ca problemă pentru realistul structural / 210 5.2.2. O soluție empiristă / 214 5.2.3. Implicații ale acestei concepții / 218 Bibliografie / 221
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
atitudine și mai radicală, formulând o viziune empiristă asupra matematicii, gradualismul quinean al distincțiilor analitic-sintetic, a priori a posteriori "demolează" distincția dintre matematică și științele naturii, cerința aplicabilității devenind fără sens în holism. Iar Putnam argumentează, plecând de la rezultatele mecanicii cuantice, în favoarea revizuirii logicii, care devine și ea, alături de matematica, failibilă. Argumentele lui Quine și Putnam nu sunt singurele argumente în favoarea unei viziuni failibiliste asupra matematicii, ulterior găsim astfel de argumente la Tymoczko și Lakatos, ultimul urmărind să extindă failibilismul popperian
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
că există situații în care axioma euclidiană este falsă. Mergând mai departe pe această linie, ne putem întreba: de ce nu ar fi cazul și ca unele legi ale logicii să fie false? Cei care adoptă o interpretare logică a mecanicii cuantice vor spune că sunt astfel de legi ale logicii clasice care sunt false. Aceștia consideră că adevărata revoluție conceptuală produsă de mecanica cuantică este revizuirea logicii. După Putnam (Putnam 1976: 47), nucleul interpretării logice a mecanicii cuantice este următoarea propoziție
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
și ca unele legi ale logicii să fie false? Cei care adoptă o interpretare logică a mecanicii cuantice vor spune că sunt astfel de legi ale logicii clasice care sunt false. Aceștia consideră că adevărata revoluție conceptuală produsă de mecanica cuantică este revizuirea logicii. După Putnam (Putnam 1976: 47), nucleul interpretării logice a mecanicii cuantice este următoarea propoziție: geometrie = logică teoria generală a relativității mecanică cuantică Există, însă, argumente pentru ideea că adevărurile matematicii nu "întâlnesc tribunalul experienței" atunci când este confirmată
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
logică a mecanicii cuantice vor spune că sunt astfel de legi ale logicii clasice care sunt false. Aceștia consideră că adevărata revoluție conceptuală produsă de mecanica cuantică este revizuirea logicii. După Putnam (Putnam 1976: 47), nucleul interpretării logice a mecanicii cuantice este următoarea propoziție: geometrie = logică teoria generală a relativității mecanică cuantică Există, însă, argumente pentru ideea că adevărurile matematicii nu "întâlnesc tribunalul experienței" atunci când este confirmată sau infirmată o teorie științifică. Plecând de la distincția trasată de Reichenbach între două înțelesuri
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
ale logicii clasice care sunt false. Aceștia consideră că adevărata revoluție conceptuală produsă de mecanica cuantică este revizuirea logicii. După Putnam (Putnam 1976: 47), nucleul interpretării logice a mecanicii cuantice este următoarea propoziție: geometrie = logică teoria generală a relativității mecanică cuantică Există, însă, argumente pentru ideea că adevărurile matematicii nu "întâlnesc tribunalul experienței" atunci când este confirmată sau infirmată o teorie științifică. Plecând de la distincția trasată de Reichenbach între două înțelesuri ale "a priori-ului", prefigurate în concepția kantiană, dar luate de
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
între reprezentările matematice abstracte care stau la baza unei teorii fizice și fenomenele empirice concrete. Problema pe care mi-am pus-o eu, într-o primă fază a fost dacă putem da/extinde astfel de argumente și în cazul logicii cuantice. Intuiția mea era că nici o experiență nu poate fi în așa fel de "recalcitrantă" încât să se pună problema revizuirii sistemului la cel mai înalt nivel. Calea pe care mi-am propus s-o urmez m-a făcut să analizez
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
mai greu, deoarece o astfel de înlocuire se va face simțită în tot sistemul și va produce, astfel, o mutilare maximă. Asta nu înseamnă că acestea nu sunt revizuibile există exemple de propuneri de astfel de schimbări radicale, e.g. logica cuantică, matematica intuiționistă. Putem distinge două consecințe importante care decurg din cele spuse mai sus. În primul rând, matematica nu mai poate fi privită ca o sursă de adevăruri a priori. Aparenta necesitate a enunțurilor matematice fiind explicată de strategia maximizării
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
menținut adevărat orice s-ar întâmpla, dacă facem ajustări suficient de drastice în altă parte a sistemului... Invers, nici un enunț nu este nerevizuibil. A fost propusă chiar revizuirea legii logice a terțului exclus ca un mijloc de simplificare a mecanicii cuantice; și ce diferență este în principiu între o astfel de schimbare și cea în care Kepler l-a înlocuit pe Ptolemeu, sau Einstein pe Newton, sau Darwin pe Aristotel?" (Quine 1964: 362). Putnam numește acest argument "argumentul istoric", deoarece în
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]