3,596 matches
-
impermeabil, protejând-o de furtună, lumina difuză, plăcută, a acestei după-amiezi de iarnă ascunde urmele lăsate de vârstă, iată brațele lui Udi despicând apa, dacă le-aș spune celor de aici că ieri fusese paralizat, mi-ar râde în nas, cufundat în miracolul său se îndepărtează, fără să mă observe, trecem unul pe lângă celălalt în timp ce înotăm, și eu îl ignor la rândul meu, existența lui se risipește, este ca și când nu ne-am fi cunoscut încă, ca și când eu încă aș trăi într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de gânduri rele, sub care încă mă răsucesc în clipa în care aud ceasul, cinci dimineața, și mârâi la el plină de ură, dar mă ridic imediat din pat, ca o școlăriță silitoare care are ore foarte devreme. Casa este cufundată încă în întuneric, dar pe terasă mă întâmpină mângâierea răcoroasă a unei lumini albăstrui, umede, mă așez pe unul dintre scaune cu o cafea în mână, cine ar fi crezut că așa încep zilele acestea cu hamsin 1, asemenea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
trece prin experiența unui părinte singur, nici măcar nu am încă o profesie, abia anul acesta mi-am început studiile, nu am nici bani, nu am pe nimeni care să mă ajute. Stau și ascult propozițiile ei spuse cu respirația tăiată, cufundându-mă în tristețea ei, din nou senzația aceea bine cunoscută a unei dureri străine prăvălindu-se peste umerii mei, saci întregi de insulte și disperare, tabloul se umple de culori și voci, pot să aud certurile încrâncenate, pot să văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
va umple vidul acesta. Se săpunește conștiincios, întreg corpul lui este acoperit de spumă, se oprește asupra labelor picioarelor, își spală fiecare deget în parte, chiar și printre degete, ca și când ar fi fost murdar de nămol, murmură ceva de neînțeles, cufundat într-o conversație cu sine, acum îmi amintesc, declară el victorios, Ascultă, Domnul Dumnezeul meu, strigăte de pace, acum și aici, acum și aici, ce sclav al Tău și-a amintit, Domnul meu, lucrarea Ta, ce sclav trimis să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
înșine se risipesc, iar în clipa aceea în fața noastră se deschide o cale cu totul nouă. Probabil că tu ai început să te însănătoșești, dar nu și să te schimbi, îi reproșează ea blând, ai plecat de dimineață în excursie cufundat în sentimente negative, acum trebuie să te schimbi, altfel vei plăti scump în viitor. Nu crezi că exagerezi puțin, zâmbește el forțat, cine nu are sentimente negative, iar ea își holbează ochii într-un gest de falsă mirare, eu exagerez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
criminal deosebit de periculos, maxilarele îi scrâșnesc în timp ce vorbește, dar ce spune, abia dacă aud, pare un discurs pregătit, din câte îmi dau seama, a lucrat la el ceva vreme, probabil chiar în fața oglinzii din camera sa închisă, dar eu sunt cufundată în norișorul de lână al puloverului deșirat cu sânge rece, ghemotoace de lână îmi sufocă gâtul, cum a putut să îi facă așa ceva, săptămâni întregi lucrase la el, toată nefericirea ei o pusese în lâna trandafirie, dar acum totul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
totul de la capăt în altă parte, asta este schimbarea de care ai nevoie, Udighi, să vindem apartamentul și să plecăm de aici, nu va mai fi nevoie să faci pe ghidul, îți vei putea termina doctoratul în liniște, deja sunt cufundată în visul acesta fericit, încurajându-mă singură, el nu mă va refuza, voi reuși să îl conving. Udi, nu înțelegi, spun eu hotărâtă, aproape cu sânge rece, este ca o profeție, auzi voci înăuntrul tău, nu mai știi pe cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ușă cu un zâmbet strâmb, ochii îi sunt holbați și inexpresivi ca ai unei păpuși, s-a întors tati, strigă ea, dar imediat se întinde pe pat, speriată parcă de propria sa voce, își pune capul pe pernă și se cufundă în lumina difuză, respirând cu dificultate. A văzut-o vreun medic, întreabă mama mea pe un ton grav, iar eu spun, nu tocmai, și ea strigă, ce încerci să dovedești, de ce nu ai chemat un medic, vrei ca boala ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
am crezut că vă va fi mai bine fără mine, am crezut că nu vă fac decât rău, pentru că el era un tată minunat. Dar, după ce ea a plecat, el a încetat să mai fie tatăl nostru, era atât de cufundat în propria-i tristețe, încât nici nu mai observa că existăm, tot devotamentul său a fost înghițit de o mare de suferință, ca și când nici nu existase vreodată, ea are dreptate, nu fusese un lucru real, în toți ani aceștia o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ei umed, subțire și lung, asemenea unui șarpe, eu îl bat ușor pe umăr, lăsați-mă să stau cu voi, nu mă lăsați singură, promit să nu mă uit, numai lăsați-mă să dorm aici cu voi, dar el este cufundat înăuntrul ei, nu mă simte, îmi este greu să îmi imaginez ce face la ora aceasta, pentru că întotdeauna fuseserăm foarte aproape unul de celălalt în momentele acestea, îmi strâng și mai tare pleoapele. Îmi este greu să îl privesc din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
casa aceea veche, imediat ne va înfășura în prosoape mari, o aud răspunzând la telefon, da, se simte deja bine, spune ea și intră în baie cu telefonul în mână, i-l întinde lui Noga cu mișcări ceremonioase, eu îmi cufund capul în apă, ca și când aș fi într-o piscină, nu îmi face bine să culeg firimiturile conversației lor, o aud înfundat povestind despre boala sa pe un ton plin de emoție. Și când te voi vedea, tati, întreabă ea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nici una nu este mai grea decât plasa goală, intru în casa aceea sufocantă, mă duc direct sub duș, ca și când m-aș fi întors dintr-o călătorie lungă și obositoare, murdară din cap până în picioare, umplu cada cu apă și mă cufund în ea, îmi cufund apoi capul. Nu m-a văzut, totul ar fi putut fi evitat, mi-am făcut totul cu mâna mea, vinovăția mă orbise, cum de nu înțelesesem asta, că este imposibil să vezi din stradă oamenii de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
grea decât plasa goală, intru în casa aceea sufocantă, mă duc direct sub duș, ca și când m-aș fi întors dintr-o călătorie lungă și obositoare, murdară din cap până în picioare, umplu cada cu apă și mă cufund în ea, îmi cufund apoi capul. Nu m-a văzut, totul ar fi putut fi evitat, mi-am făcut totul cu mâna mea, vinovăția mă orbise, cum de nu înțelesesem asta, că este imposibil să vezi din stradă oamenii de la ferestre, fusesem sigură că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
au grijă de ordinea aceasta, în ciuda faptului că îi este greu, un cuplu care pășește în spatele ei este forțat să o urmeze, iar apoi, în cele din urmă, să se desprindă de ea și să evadeze, ea nu observă, este cufundată într-o fantezie complicată, privirea îi este înfiptă în locul de întâlnire dintre șosea și trotuar, ce murmură acolo? Mă ridic și mă apropii de peretele de sticlă pentru a o observa de mai aproape, o copilă înaltă, neglijentă, frumusețea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
îl prinsese ea, trăgându-l în urma ei, strivindu-ne pe toți ca pe niște bulgări întunecați de pământ. Ating cearșaful de pe partea patului pe care dormea el, pentru o clipă am impresia că oasele sale lungi se odihnesc alături de mine, cufundate în somn, nu am voie să le trezesc, dar iată că se ridică, scuturându-se de nisip în fața mea, aplecate, scoțând un scârțâit gol, îmi strangulez un țipăt, acolo va muri, în îndepărtatul Tibet, nu va odihni alături de părinții săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
opresc, aruncând către el pietrele furiei și ale jignirii, cum se transformase într-o clipă în dușmanul meu, în dimineața aceea în grădina hotelului, strangulând pruncul fericirii care tocmai se născuse, dar o nouă înțelegere a lucrurilor învăluie terasa aceasta cufundată în pace, el nu păcătuise, nu va fi pedepsit, pentru că nu păcătuise, nu a mâncat și nu a băut și nici nu s-a întors în camera noastră frumoasă de hotel, în patul acela uriaș plin de tentații, el urmase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
legate, era cât pe-aci să cad de câteva ori, dar până la urmă am reușit să ajung la scara ce se afla în colțul încăperii. Mi-am scos pantofii și am urcat la etaj, pe pipăite. Totul în jur era cufundat în întuneric. Camera din capul scărilor părea a fi o cameră de zi și era mobilată simplu: o canapea și două fotolii. Era o încăpere mică, slab luminată de o biată dâră de lumină ce-mi amintea de vechile filme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
doctor Ishida. Mi-a zâmbit și mi-a făcut semn cu mâna să mă așez pe o canapea maro, spunându-mi în șoaptă să aștept acolo. A format un număr de telefon. Eu mi-am scos rucsacul și m-am cufundat în canapeaua moale, privind în jur. Era un hol curat, plăcut, cu multe plante ornamentale și picturi abstracte de bun gust. Dușumeaua lucea de-ți lua privirile și-mi vedeam în ea pantofii ca într-o oglindă. La un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
-n genunchi și o sărută. Trecu prin iarba udă și apoi urcă spre camera sa, pășind cu grijă ca să nu scîrție podeaua. Era bine să fie În pat, pe cearșaf, să se Întindă cît e de lung și să-și cufunde capul În pernă. Bine În pat, confortabil, fericit, mîine pescuit, se rugă așa cum se ruga Întotdeauna, atunci cînd nu uita, pentru familie, pentru el, să devină un mare scriitor, pentru Kate, pentru băieți, pentru Odgar, pentru un pescuit norocos, bietu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
zâmbește în stilul său inconfundabil; devine și mai atrăgător. —Trebuie să recunosc că, din când în când, era destul de plăcut. Paradoxal, uneori îmi lipsește. Ne plimbăm de-a lungul Tamisei, care curge liniștită, asaltată de pescărușii care țipă și se cufundă în apa de un verde murdar. Foarte multe avioane care vin și pleacă de pe aeroportul Heathrow zboară pe deasupra noastră. Reușesc să ignor zgomotul făcut de ele și să-l aud doar pe cel al pescărușilor, al bicicletelor sau pe al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
stea lângă el, dar vrea să-i arate că-l susține. În lumina felinarelor de pe stradă, părul ei roșcat pare un nor înconjurându-i capul, iar culoarea sa, între auriu și portocaliu, pare că luminează în umbra crepusculului. Casa era cufundată într-o liniște de mormânt înainte să sune Ben la ușă, dar acum au început să se audă niște zgomote dinăuntru. Parcă ar fi o femeie, țipând și izbind diverse lucruri. Se trântește o ușă și prin sticla mată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
s-a sfârșit. Știu că n-o să te mai răzgândești. Patrick nu spune nimic. Ascult tăcerea; aștept, dar nu se întâmplă nimic. Aștept o minune care nu vrea să vină. Și, când văd că nu vine, răsuflu adânc și mă cufund în conștiința faptului. În cele din urmă, mă hotărăsc să preiau inițiativa: —De asta te-am sunat. Și eu am fost oribil de tristă. Dar știu că nu pot face nimic - știi, sunt conștientă că s-a terminat. Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
se așază lângă mine și mă trage spre el, ca să mă sprijin cu spatele de pieptul lui; apoi îmi dă paharul și mă sărută pe gât, la spate, în timp ce eu sorb ultimele picături. Ce fericit sunt, murmură el, cu fața cufundată în părul meu. E atât de minunat! Îmi dă părul puțin la o parte, ca să mă poată săruta mai ușor pe gât. Pun paharul jos, îi iau brațele și-mi înconjur pieptul cu ele, cât de strâns pot. Vezi, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
velocipedelor, caroserii zdravene, receptacule lacome. Poate că nu Panhard Dynavia asta din ’45, prea transparentă și strâmtă cu forma ei aerodinamică, dar sigur e de luat În serios Peugeot-ul Înalt tip 1909, o adevărată mansardă, un alcov. Odată intrat Înăuntru, cufundat În divanele de piele, nimeni n-ar mai fi bănuit unde mă aflam. Dar greu să te urci În el, unul dintre paznici stătea drept În față, pe o bancă, cu spatele la bicicluri. Să pun piciorul pe scara mașinii, ușor stânjenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
putut observa că o parte din tavan și din podea era din material reflectorizant, și reflectorizante erau și unele dintre obiectele care mai Înainte mă frapaseră cu aspectul lor grosolan, paietele, balanța, un scut, unele cupe de aramă. Ne trezirăm cufundați Într-o atmosferă apoasă, În care imaginile se multiplicau, se segmentau, se contopeau cu umbrele celor de față, podeaua reflecta tavanul, acesta reflecta podeaua, și toate la un loc reflectau figurile care apăreau pe pereți. Odată cu muzica, se răspândiră prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]