8,982 matches
-
așa? — Îhî. L-au apucat pe Benjamin și l-au legat cu mâinile de mașina de cusut. Apoi i-au îndesat o grenadă în gură, au luat o sfoară din cutia de lemn, unul din capete l-au legat de cuiul de siguranță, iar pe celălalt de clanță. Când au ieșit au trântit ușa după ei. Dacă îmi amintesc bine, ar fi trebuit să ne trântim la podea. Adél m-a luat de mână, plângea în tăcere și număra. Iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
nu am simțit niciodată că aș fi fost alături de El. Iar a doua oară, omului îi vine greu să dea vina pe întâmplare. Acum vorbesc de lucruri păcătoase. Mai păcătoase decât necredința. Despre faptul că atunci aș fi desenat niște cuie în forme ciudate, multe de tot. Revoluția s-a terminat de o zi, dar nu a venit nimic în locul ei. Timpul ăla era ca arătura dintre două țări. Iar eu mă potriveam de minune cu acest timp. Nu m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
întâmpla pe când tata lucra în fabrică și noi locuiam în oraș într-o casă mică și albă cu un acoperiș adevărat, sub care puteai să dormi când ploua, nu unul de tinichea prin care să se scurgă apa prin găurile cuielor, ca acolo sus pe deal. De Crăciun atunci, au venit oameni în vizită la noi. Mereu trecea câte cineva pe la noi, oameni care intrau suflând în pumni și frecându-și palmele și scuturându-și hainele de parcă ar fi nins afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
camerele goale de sus și am făcut tot felul de decoruri prin care să treacă. Am făcut un tunel și un deal din niște cutii mai vechi și am făcut și-un pod dintr-un grătar de lemn bătut în cuie pe verandă pentru trandafirii cățărători. Toată lumea știa că trandafirii cățărători nu vor putea niciodată să crească din lutul și cenușa aceea. Tanti Mae s-a supărat totuși pentru că ei îi plăcea grătarul acela și a zis că putea să stea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
Tom. —Care-i treaba? Din reflex, Tom și-a scărpinat gânditor ouăle. A, mai nimic de raportat. Paul și Claire s-au ciondănit toată ziua. Nici nu mi-aș fi dat seama, dar fac atâta zgomot... —Și de data asta cui acorda el prea multă atenție? Nu eram așa de interesată să aflu de Paul și Claire; același tipar de când lumea. Ea era geloasă, el flirta cu orice femeie cât de cât atrăgătoare pe care o întâlnea. Prin urmare destulă sporovăială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
i-a urmărit conturul cu limba. Asta poate să rămână pe tine. * * * M-am trezit imediat, cu capul greu. Pe moment, dezorientată, am crezut că sunt mahmură. Apoi mi-am adus aminte ce mi se întâmplase sau, mai degrabă, din cauza cui. Nat se mișca la capul patului. Lumina pătrundea prin fereastra din față, o lumină nedorită de dimineață, albă și puternică. Doamne, ce am făcut? Nu eram în stare să duc o posibilă conversație. Poate chiar eram mahmură, mahmură după o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
-și degetele peste ale mele. Nimic, am spus. Nu vreau să vorbesc despre asta. —Dar... — Nu. Las-o așa. Mi-am presat corpul de al lui, sub haină. îl simțeam încărcat cu energie, gata să explodeze, ca o grenadă fără cui; îmi spusesem odată că ar fi singurul lucru care l-ar putea opri. Vreau să simt că trăiesc, am spus. Fă-mă să mă simt vie. Știa exact ce voiam să spun; era în aceeași stare cu a mea. Picături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
sigură că Laura va suna când se va instala la New York. Sper că nu era ceva important. Nu, lipsit de importanță, mai degrabă. * * * Trebuia să i le dau Laurei Archer. Ideal ar fi fost să-i înmânez o grenadă cu cuiul scos, dar oricum îmi câștigase respectul. Făcuse o treabă perfectă, fără greșeală. Ieri se speriase. Văzusem asta. Dar reușise să schimbe situația în favoarea ei. Probabil s-a dus direct la Clifford Hammond. în loc de scrisori avea o altă sfoară: ceea ce știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
aș fi putut. Am rânjit simțindu-mi fața strânsă într-un rictus. Straniu, mi-a zâmbit înapoi. Pentru un moment am crezut că renunță. Sau am sperat. Apoi a urcat scara cu mâinile întinse spre mine, iar eu am scos cuiele care țineau scara și am împins-o cu toată forța. S-a ținut cu o mâna de marginea platformei. Degetele lui lungi s-au apucat bine de ea, i se vedeau oasele prin piele. Scara era grea, iar lovitura mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
stradă pierdut în mulțime - era ca în zilele de Paști - strigând și înjurându-i foarte tare pe nemți, împreună cu această mulțime. Îi înjuram pe nemți nu pentru că i-aș fi urât, ci doar pentru că înjurăturile și strigătele erau ca un cui pe care cu cât îl înfigeam mai adânc, cu atât simțeam mai profund solidaritatea cu mulțimea care mă înconjura. Dacă în momentele acelea cineva mi-ar fi pus mâna pe o manetă și mi-ar fi arătat cum s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
glas răgușit, de gramofon. Ziua, pe aici trec oameni, dar nu în pas de plimbare, ci grăbiți, așa cum se merge pe stradă, trec fără să se uite la inelul rupt și la frumoasa în tricou, fixată în perete cu un cui, bătut în coasta ei de culoarea piersicii pentru a atrage clientela. Dacă se-ntâmplă ca cineva să se așeze pe o bancă goală și plină de praf, atunci o face doar ca să-și tragă sufletul din cauza unei poveri prea mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
era din lemn masiv și avea ușițe care se deschideau în ea de parcă ar fi fost un ceas cu cuc. Apoi, coridorul, tencuiala căzută cu paneul dezgolit, ușa capitonată cu mușama și cu urme de praf în adânciturile făcute de cuie. Apoi, aerul închis al camerei, lampa cu gaz și, deasupra ei, pe tavanul înnegrit, o pată vie de lumină, de parcă o rază de soare se strecoară printr-o lentilă măritoare. Și plapuma din petice multicolore, umedă și grea, că părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
încep să mă simt ca un lift care urcă pe odgoanele de zăpadă nemișcate. Alteori, mă plimb pe coridor, deschid ușa de la intrare, ies pe scara rece și, gândindu-mă cui să telefonez, deși știu prea bine că nu am cui, cobor la cabină. Acolo, lângă scara principală, își are locul său Matei cel roșcat, îmbrăcat într-o scurtă de stofă albastră plisată la spate, cu o șapcă cu fund auriu și cu picioarele așezate pe un taburet. Frecându-și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
de sunete. Vestiarul mic, despărțit de sală printr-un grilaj, era atât de tixit de șube, încât portarul se porni să gâfâie și să sară de colo-colo cu mantaua mea în mână; încerca orbește să o agațe în câte un cui de pe care cădea imediat. Pe un raft și pe suportul unei oglinzi, șepcile și căciulile se înghesuiau în rânduri strânse, iar pe podea galoșii și bocancii stăteau unii peste alții, numerotați cu cretă. Tocmai când îmi făceam loc spre mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
familiei, lucru de care m-am convins imediat ce l-am scos de acolo. Acest album avea o închizătoare metalică cu arc și era îmbrăcat în catifea liliachie. Partea pe care stătea albumul era ghintuită la colțuri cu niște flori de cuie de aramă rotunde, puțin tocite, flori pe care albumul se sprijinea ca pe niște rotițe; pe coperta de deasupra se putea vedea imaginea în culori plesnite a unei troici în galop, cu vizitiul ridicând biciul și cu nori deasupra tălpilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
pe lângă mină. Tot umblând prin împrejurimi, a descoperit o colibă abandonată. Locul era pustiu și se vedea că nu mai trecuse nimeni pe acolo de multe zeci de ani. Era construită din scânduri cenușii ce abia se mai țineau în cuiele ruginite. Ușa atârna într-o rână, iar prin acoperișul desfundat se vedea cerul. Fără îndoială că acolo locuise cel ce deschisese mina. Mai multe unelte de săpat și felinare ruginite zăceau îngrămădite înăuntru. Așa cum arăta acum, nici nu se punea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de la tata și el la rândul lui de la taică-su și tot așa mai departe. E transmis din mâna unui paznic în cea a următorului, din tată-n fiu. Așa stau lucrurile numai că eu nu am copii, n-am cui să-l dau mai departe. Acum, trebuie să vedem dacă te ascultă și pe tine. Înțelegi de ce spun asta, nu-i așa? Domnița zice că tu ești următorul păzitor, dar domnițele le au pe ale lor și noi pe ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mulțumit. Lăsă lopata deoparte și luă cazmaua de pe mal. Introduse vârful de metal sub capac și apăsă ușor. Nu se întâmplă nimic, capacul rămânea nemișcat. Apăsă mai cu putere, lăsându-se cu toată greutatea pe coada cazmalei. În liniștea nopții, cuiele care ieșeau din lemnul sicriului scârțâiră lugubru. Pe mal, Ileana tresări, privindu-l speriată. Nu trebuie să te uiți, îi spuse Cristian. Dădu capacul deoparte rezemându-l cu grijă de peretele gropii. Lumină cu lanterna trupul dinăuntru. De sub lințoliul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
îl găsiseră spânzurat. Așeză cu multă grijă capul bătrânului înapoi pe perna din sicriu și își lăsă mâna dreaptă pe fruntea sa, rămânând așa un moment. Acoperi apoi trupul cu pânza albă și puse capacul deasupra. Nu putea să bată cuiele la loc, ar fi făcut prea mult zgomot, așa încât îl apăsă numai cu putere. Își făcu vânt și ieși din groapă. Ileana îl privea nerăbdătoare. Fără să răspundă întrebării ei nerostite, Cristian începu să arunce pământul peste sicriu. 25 Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
semn să se oprească. Se apropie de partea din spate a remorcii, privind la spațiul rămas acolo. Mulțumit, îi chemă la el pe cei câțiva oameni care așteptau adunați ceva mai departe. Doi se apropiară de proțapul remorcii și scoaseră cuiul din cârligul de remorcare. Ceilalți desfăcură rapid toate obloanele, lăsându-le să cadă în jos. Pe platfor ma remorcii se afla un cilindru metalic uriaș. Ranforsări masive încingeau piesa, ca cercurile unui butoi. Ce-o mai fi și drăcovenia aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fîntînii“, zise ea. Atunci Simon se desprinse brusc de ea, Înșfăcînd cu mîinile scîndurile coșciugului, vrînd parcă să se Încredințeze de trăinicia lucrăturii. După care sări vioi În el și se Întinse. La semnul său lucrătorii se apropiară și bătură cuiele. Petru Îi șopti ceva unui Învățăcel, care se duse să verifice cuiele, dînd din cap. Petru ridică o mînă tremurîndă, iar groparii traseră de frînghia care susținea coșciugul, coborîndu-l grijuliu În groapă. Sofia stătea deoparte, nemișcată. Țărîna Începu să cadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
mîinile scîndurile coșciugului, vrînd parcă să se Încredințeze de trăinicia lucrăturii. După care sări vioi În el și se Întinse. La semnul său lucrătorii se apropiară și bătură cuiele. Petru Îi șopti ceva unui Învățăcel, care se duse să verifice cuiele, dînd din cap. Petru ridică o mînă tremurîndă, iar groparii traseră de frînghia care susținea coșciugul, coborîndu-l grijuliu În groapă. Sofia stătea deoparte, nemișcată. Țărîna Începu să cadă pe capac. Zgomotul era aidoma bubuiturilor Înfundate Într-o tobă uriașă. Curînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
pînă departe. Sofia, Petru și ucenicii săi, aidoma judecătorilor cărora li se dă Întîietate, stăteau cît mai aproape de groapă. Întîi fură păliți de o duhoare Îngrozitoare, ca de iad. Curînd aveau să zărească În țărîna zgrunțuroasă scîndurile muruite. Groparii smulseră cuiele și apoi ridicară capacul. Chipul lui Simon se ivi ca un boț de carne mîncat de lepră, În găvanele ochilor fojgăiau viermii. Doar dinții gălbejiți se arătau Într-un rînjet spasmodic. Sofia Își acoperi fața cu mîinile și scoase un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
fost epoca de aur a anarhiștilor și a „nihiliștilor“, va spune Norman Kohn, iar moda confecționării artizanale a bombelor se răspîndise În Întreaga Europă și Rusie. Astăzi știm perfect că În spatele acestor atentate (aidoma celui cu o bombă umplută cu cuie, care a avut drept țintă Camera Deputaților, ca și a exploziilor În lanț de la Liège) stătea, precum un Dumnezeu invizibil, „fermecătorul nostru Racikovski“. Obsesia lui fusese să arunce sămînța suspiciunii În Europa, iar prin asta să o apropie de Rusia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cailor. Altă dată, prin 1946, tot la Bacău, și tot cu tatăl meu, a trebuit să-și oprească căruța cu cai, pentru că era organizată o manifestație de către partidul comunist. Sigur că mulți habar nu aveau ce se strig și împotriva cui. Se striga „moarte fasciștilor”, pe lângă alte sloganuri. La sfârșitul coloanei erau cei luați de val, nici nu auzeau bine ce se strigă în față. O proletar striga de mama focului „moarte farmaciștilor”, la care Iacobeanu zice: „Auzi domn’ Cernat, zghibura
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]