2,672 matches
-
să nu mi-l trimită înainte?" mă tot întrebam. "Ce vrea să-mi dovedească cu asta? Că puțin îi pasă de părerea mea? Că n-are nevoie de mine?" Pe măsură ce citeam, toate întrebările acestea păleau. Pătrundeam, cu fiecare rând, în culisele unui "eu cultural" pe care nu-l bănuisem niciodată, pentru că nimic nu-mi semnalase vreodată prezența sau perspectiva lui. Povestea masteratului de religii extrem orientale nu începuse încă, așa încît surpriza mea a fost totală. Ștefan era atunci student în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
poate fi cunoscut, dar care până la el nu a fost cunoscut cu rigoarea ontologiei. Când spun "ceea ce poate fi cunoscut", atrag atenția că Heidegger nu își arogă puteri magice în filozofie. Filozofia nu e magie și nu poate pătrunde în culisele existenței. Nici "de unde" (venim), nici "încotro" (ne ducem) nu-i stă lui Heidegger la îndemînă să ne spună, așa cum, de fapt, nu-i stă nimănui pe lumea aceasta. Filozofia lui Heidegger, fiind "fenomenologie", nu are de-a face decât cu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
joase și rotunde în dreptul lor. Pe sofaua din dreapta fotoliilor se așază principesa și principele, pe cea din stânga, arhiepiscopul și cu mine. Consilierul primăriei, tânăr, binecrescut și emoționat, ne salută și îi introduce pe vorbitori, făcîndu-și de fiecare dată apariția din culise. Vorbim în aceeași ordine ca și la Timișoara, principele citește la fel de trist ca și ieri textul despre Majestatea Sa, principesa îi apasă din nou principelui mâna cu podul palmei când acesta revine pe sofa, Regele spune din nou cele două
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mai grele momente îmi e rușine să mă rog? Pesemne că sânt bolnav de teama de ridicol: dacă la capătul celălalt nu e nimeni? Dacă rugăciunea mea nu are "sol fenomenal"? Cum să fac să ajung, o clipă măcar, în culisele existenței mele? De unde aerul acesta assure al celor care, ca și mine, deambulează, bezmetici, pe scena vieții pe care nu știu cum s-au pomenit, dar care nu se sfiesc să țină discursuri competente despre un "dincolo" cu care par că se
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și mai mare, disperarea mea e și mai mare.) Dar despre ce este vorba? Plecăm de la premisa că toți am vrea să știm ce e cu noi. Iar "ce e cu noi" înseamnă, de când lumea, că vrem să ne cunoaștem culisele: am fost distribuiți, cu toții, pe scena vieții, rămânem și jucăm pe ea o clipă, apoi ieșim din scenă pe partea cealaltă. Cine ne-a distribuit în rolul vieții? De unde, venind, ne-am făcut intrarea în scenă? Ce se întîmplă în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
am fost distribuiți, cu toții, pe scena vieții, rămânem și jucăm pe ea o clipă, apoi ieșim din scenă pe partea cealaltă. Cine ne-a distribuit în rolul vieții? De unde, venind, ne-am făcut intrarea în scenă? Ce se întîmplă în culisele prin care am intrat? Și apoi, ce se întîmplă cu noi după încheierea spectacolului? Cum arată culisele prin care ieșim? încotro ne ducem? Toate religiile lumii, chiar și cele mai pricăjite, în măsura în care presupun un "cult al morților", nu s-au
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
scenă pe partea cealaltă. Cine ne-a distribuit în rolul vieții? De unde, venind, ne-am făcut intrarea în scenă? Ce se întîmplă în culisele prin care am intrat? Și apoi, ce se întîmplă cu noi după încheierea spectacolului? Cum arată culisele prin care ieșim? încotro ne ducem? Toate religiile lumii, chiar și cele mai pricăjite, în măsura în care presupun un "cult al morților", nu s-au îndoit o clipă că există un "pe urmă" și un "dincolo". Toate presupun rupturi de nivel, praguri
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
raporturi între manifest și nemanifest, cosmogonii subtile, proiecte ale divinității, cicluri amețitoare, vârste, evi și aioni. În acest spectacol grozav, în această panoramare extremă a ființei, omul își capătă un tâlc, viața lui prinde sens, nu mai există scenă și culise, cortina rămâne definitiv ridicată peste Spectacolul Lumii... Fragmentul care sîntem își găsește locul în întreg, scara pe care avem de urcat se desfășoară în fața ochilor noștri, raporturile dintre centru și periferie, dintre sus și jos se precizează, nu mai putem
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
două, Ashling. —River Club? spuse Ashling, vorbind aproape la fel de gros ca Trix. Sâmbătă seara? —Daaa, spuse Lisa nerăbdătoare. —O să apară și prietenul meu Ted, s-a trezit Ashling spunând. Lisa miji ochii, analizând situația. —A, da? Minunat. Putem merge în culise și ne poate prezenta. —Bine că nu am planuri pentru sâmbătă seara, auzi Ashling cum ies vorbele din gura ei în mod normal tăcută. —Așa este, aprobă Lisa calmă. Bună treabă. În timp ce toată lumea ieșea din sala de ședințe, Lisa s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
numărul său. — Nu îmi pot imagina de unde scoate chestiile astea, continuă Clodagh. Asta pentru că nu le scoate el. — Și apoi? întrebă Ashling geloasă, nu foarte sigură că mai rezistă la astfel de știri. Ați mers acasă? —Nicidecum. Am mers în culise, l-am cunoscut pe Eddie Izzard, ne-am îmbătat. Fantastic! Despărțirea de părinții ei, care era ciudată de obicei, a fost și mai grea de data asta. —Ai și tu un prieten? întrebă Mike jovial, punând fără să vrea sare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
le ațintea asupra lor. La doisprezece ani, reușise să-l Întîlnească pe Sabu care, după ce cunoscuse celebritatea În lumea Întreagă, fusese pînă la urmă nevoit să se producă la circ. La sfîrșitul spectacolului, sărise peste gradene și se strecurase În culise. Fusese sfătuit să aștepte artiștii În fața unui grilaj, În afara circului, lîngă niște lăzi. Cu inima bătîndu-i tare În piept, se apropiase de Sabu, care Își păstrase turbanul și avea o mantie lungă din cașmir de culoarea nisipului. Două femei În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
emoții de părinți, rude, colegi și prieteni și, nu în cele din urmă, emoțiile organizatorilor din CTB pentru acest spectacol-surpriză. Aplauzele și florile, spectatorii în picioare, actorii, dramaturgul și regizorul pe scenă au format tabloul de final de spectacol. În culise, discuții aprinse, felicitări, promisiuni și un pahar de șampanie. Ne-am simțit la Suceava, într-o minunată seară de iarnă, ca într-o adevărată metropolă a culturii. (februarie 28, 2011) Moment inedit la Cabinetul Parlamentar am provocat un moment inedit
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
ea. — Ia uitați-vă, spuse ea, În timp ce Binkie și Mickey se aplecară să vadă. Seamănă cu chestiile alea pe care un tip dintr-un film american le duce sub braț, nu-i așa? Atunci cînd trece pe la o coristă, În culise. Își puse cutia În poală - se opri o clipă să sporească efectul - apoi ridică Încet capacul. În interior erau straturi de hîrtie argintie. Le dădu la o parte și scoase la iveală pijamaua din satin, de culoarea perlei. — Uau! zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
când ați fost obligat să-i cedați mandatul lui Theodor Stolojan. V.S. Atunci s-a pus următoarea problemă în PNL: care este opțiunea strategică pentru viitor? Dorim să rămânem un partid de 10-12%, să ncercăm doar să facem jocuri de culise, să facem combinații... R.T. Răspunsul este da. V.S. ...Sau dorim să devenim un partid mare, care joacă pentru guvernare? Și-atunci, pentru că eu m-am săturat să mai fac combinații pentru PNL și pentru că îmi făcusem deja o reputație bine
Istorie recentă 100% by Robert Turcescu/Valeriu Stoica () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1377_a_2886]
-
voce tare: - Articolul era despre circ și cuprindea toate detaliile: ore de începere, program, biografii ale protagoniștilor. Chiar și o addendă cu privire la securitate. - La naiba, se înfurie Rhyme. Asta făcea! Se documenta. Iar permisul de trecere? Era pentru accesul în culise. Începu din nou să studieze tabla cu indicii. - Da! Acum m-am prins. Victimele. Ce reprezentau? Ocupații de circ. Un stilist. Un călăreț... Și prima victimă! Da, era studentă, dar care era ocupația ei? Cânta și distra copii - la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ea însuși era acum pe post de polițistă. Le zâmbi și le făcu un semn cu mâna și, deși nu o cunoșteau, aceștia îi răspunseră la salut. Nimeni nu era la intrare, așa că pătrunse în cort și se îndreptă spre culisele scenei. Văzu un tânăr cu un dosar în mână. La centură, avea atârnat un ecuson de angajat al circului, întocmai cum avea Amelia Sachs tocul armei. - Mă scuzați, începu ea. - Da? răspunse el cu un puternic accent francez sau canadian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
acea rulotă și pusese întrebarea despre casa de bilete, întrebare prostească, dar cu care își atinsese scopul de a-i distrage atenția. Prima regulă, prietene, gândi ea: niciodată să nu te pui cu cineva care se pricepe la prestidigitație. În culise, primul lucru fu să ascundă ecusonul în buzunar, întâlnindu-se apoi cu un angajat mult mai amabil decât primul. Femeia fu foarte empatică atunci când Kara îi explică motivul pentru care se afla acolo: un iluzionist căutat pentru crimă lucrare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
început (ceea ce ușurează lectura). În același timp, trebuie să fii atent la trecerile bruște între autori atât de diferiți, cum ar fi Jean Baudrillard și David Chalmers. Uneori autoarea pare că încearcă să cartografieze prea amănunțit o dezbatere teoretică de culise și uită să mai urmărească implicațiile publice de tip epistemic sau etic ale problemei. Dar, fiind vorba de un studiu cultural, rigoarea „aseptică“ ce s-ar aplica filosofiei, sau științelor cognitive, nu-și are rostul aici. Dincoace de bine și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
mă duce în ispita!.. Lăură însă începuse deja să se dezbrace, lăsându-se deja pe spate cu brațul întins moale pe marginea canapelei. Avea o expresie veselă, amuzantă și îl tachina mereu. -Stii despre ce să scrii? Despre întâmplări din “culise”, despre iubitele tale, oricum altceva decât ceea ce ai scris până acum. -Mă dezamăgești, Lăură!...Sperăm să-mi ceri, dimpotrivă, cărți de specialitate. -De ce? -Fiindcă românele sunt cărți “ieftine”, care proclama cultul eului. Era decisă să o înfrunte sistematic. Își
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
o multitudine de reacții. Cele mai stranii au fost acelea a unor vizitatori care nu-și dădeau seama că dincolo de ușă se vede viața normală În fața ochilor și li se părea că strada din Santa Elena (din spatele pavilionului) este o culisă imensă. „E foarte bine făcută!“, ziceau. Și, pentru a reveni la Întrebare, cred că da, era singura metodă la vremea aceea de a dezvălui detaliile unui fenomen de importanță istorică, cum a fost cel al intrării Europei În România. Cum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
însoți pe bunii noștri călugări spre locuințele rezervate în cuprinsul apartamentelor papale situate nu departe de Poarta Sfânta Ana, foarte aproape de clădirea impozantă ce adăpostește astăzi Banca Vaticanului, nu demult obiectul unui notabil scandal financiar ce-și prelungea ramificațiile până în culisele dubioase ale Wall-Street-ului, profităm de răgazul ce ni-l prilejuiesc canicula medievală de-afară și lipsa contemporană de inspirație din noi pentru a răspunde, în cuprinsul acestui episod câtorva scrisori din teancul considerabil strâns de-a lungul anilor pe adresa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
despre care vorbesc acum, caricatura trebuie foarte atent controlată și nu e deloc ușor să menții zona de echilibru. E nevoie de o precizie în absența căreia lucrurile alunecă foarte ușor. E un teatru de consum și, când stau în culise, mă consumă totul foarte tare. E foarte nasol, frate, să stai la butoane și să-ți transpire palmele pentru că unul a uitat o replică sau a spus-o cu o secundă mai târziu și l-ai simțit în clipa aia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
că e mult mai ușor să stai în apartamentul cuiva, fumând iarbă, și să te plângi de nedreptatea lumii spectacolului decât să te duci să-ți pui pielea la bătaie. Îmi povestește despre bârfele și răutățile care au loc în culise la DreamBoat și cum nu știi niciodată dacă mai-marii studioului or să renunțe la serial, lăsând majoritatea actorilor acolo de unde au început. La zero. Îl întreb pe Adam dacă se simte presat să rămână singur, ca să își păstreze fanele. Pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
doctor, continuă Karp În timp ce ne conducea până sus, Froehlich a studiat efectele alcoolului asupra sarcinilor neprevăzute, În zonele sărace ale capitalei. Astăzi este apărătorul Înfocat al „minorităților de orice fel“, fiind deseori consultat ca autoritate legală și activând frecvent În culisele politicii - cu un „oarecare succes“, ne Înștiință ghidul nostru discret, „chiar dacă nu Întotdeauna spre deliciul 0 oamenilor“. În 1907, de pildă, Froehlich a fost solicitat ca expert În rezolvarea „cazului Hatz“, pentru că directorul echipamentelor de război, precum și alți ofițeri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
care intră? Pușcaș, care, până leagă două vorbe, obosește? Greii partidului, Miron Mitrea, Dan Ioan Popescu, Ioan Rus, rămași fără aura funcțiilor de stat, par mai degrabă greoi, rudimentari. Nici unul n-are curaj să atace deschis șefia supremă, lucrează prin culise. Așa cum PSD nu poate renunța la Ion Iliescu, chiar dacă a ajuns să reprezinte generația 40+30, cum l-a luat presa peste picior. Așa cum e fondatorul pesedist, apăsat de trecutul roșu, de morții revoluției, pe care nu-i plătește nimeni
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]