6,333 matches
-
mea departe, Călător peste pământ, Toamna asta ne desparte Printre ploi și printre vânt. Dorul tău și doina mea, Se-ntâlnesc în primăvară În poieni de peruzea, Să ne cânte la vioară. Și de nu ne întâlnim, Să fii, codrule, cuminte, Că eu nu mai înfrunzesc, Am murit printre cuvinte. joi, 12 septembrie 2013 Referință Bibliografică: codrule / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 986, Anul III, 12 septembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ion Ionescu Bucovu : Toate
CODRULE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 986 din 12 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365013_a_366342]
-
zice că fusese soț cinstit... Un vânt însă sulfă din răsărit Abia când el plecă pe ultimul său drum; Și focul lui porni și el să...scoată fum. Altui răposat soț credincios Constantin a’ lui Arvinte Fu știut de soț cuminte. Când muri, nu fu mirare C-avea... zece bocitoare. Cârcotașilor mei Celor ce vor să mă sece Eu atâta doar le spun: Apa vine, apa trece, Epigramele-mi...rămân. Unui pictor...abstract Tabloul său cică-i abstract - Și ni-l
EPIGRAME (III) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 987 din 13 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365017_a_366346]
-
de dialog, de lumină, din această zi senină de septembrie. Septembrie de miere! Anotimpul culesului! Scriitorii, jurnaliștii, au venit la această întâlnire, cu „panerele” literare pline cu fructele inspirației, profesionalismului lor. Cum remarca și amfitrioana manifestării, mureșenii, „fiind ei copii cuminți și harnici”, au venit la întâlnire cu cărți noi, proaspăt culese... electronic, date la tipar, apărute și aduse spre rodnică folosință, cititorilor: „În numele adevărului”- publicistică, autor, Lazăr Lădariu, „Timpul iubirilor”- publicistică, autor, Mariana Cristescu, „Un ocean de deșert”- roman de
SPOR DE LUMINĂ LA ECHINOCŢIU, ARTICOL DE ION DRĂGAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1003 din 29 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365115_a_366444]
-
dar noi... ca noi / responsabili părinței / de fete și cretinei / hai să dăm în bobi, mai bine, / sau să le dăm endorfine / că așa blazați și proști / puteau fi numai ai noști... // crăcănatul cu rebela / și voilà telenovela...! / cumințelul și cumintea?! / ar sta-n loc Terra și... mintea... (p. 60); în ultimă instanță, ianusbifrontistul erou liric mai declară (coșbucian-topârcenian): «pe furiș în luminiș / salivam la două fete / goale cu bălae plete / când m-au prins m-au dezbrăcat / și-am ajuns
ROSTIRI DE ROSTUIRI ÎN DOI de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 849 din 28 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365173_a_366502]
-
râs, privind fața luminoasă a magului. - Ce urmează, ar putea să te sperie puțin. -Ce idee ți-a mai venit ? - Vreau să « aduc » aici un șarpe. Un șarpe de laborator. Nu mușcă, nu se urcă după gât, va sta foarte cuminte. - Un șarpe de laborator? Ce frumos! Abia aștept să-l realizăm! De ce avem nevoie? - Vom dizolva 3 grame de ferocianură de potasiu în 100 ml de apă distilată, apoi vom adăuga un cristal de clorură de cupru. Încetul cu încetul
PARCUL DE DISTRACŢII de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/365174_a_366503]
-
obrazul de fată. Sunt Evă și-am fost concepută din coastă, Împart viclenie cu falsă pudoare Și chiar dacă am influență nefastă, Sunt Evă și-n mine păcatul e-n floare. Și totuși în mine se naște și-o zee Frumoasă, cuminte, izvor de-mplinire: Mister și descântec, fior și scânteie, Pocal de iubire, divină menire. Referință Bibliografică: Evă / Curelciuc Bombonica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 426, Anul II, 01 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Curelciuc Bombonica : Toate Drepturile
EVĂ de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365240_a_366569]
-
poeta devine tot mai profundă, metaforele tot mai cuprinzătoare, numărul poeziilor tot mai mare. Parcă o văd pe autoare la masa de scris murmurând spovedanii și-i aud glasul gândului cumpănind cuvintele în cadență versurilor, pe îndelete, așezat, ardelenește, înțelept, cuminte și cu siguranță, printr-o rostire directă dublată de aspirația spre simetrie și armonie. Stilul e limpede și curgător, cuvintele nu sunt încărcate cu poveri peste puterile lor, ele ni se dezvăluie parcă din propria lor plăcere, nesilite sau îmbrâncite
FĂRÂME DE AZIMĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364791_a_366120]
-
mare nevoie. Manuela îmi primește sprijinul brațului, hotărâtă să ajungă la ultima întâlnire pământeană cu mentorul său. Drumul e relativ lung și sunt îngrijorată de puterea de rezistență a tinerei poete. Ajungem cu bine. Biserica se înalță pe o străduță cuminte, parcă pregătită să păstreze liniștea și decența unui lăcaș sfânt. Urcăm treptele cu apăsarea omului năpăstuit de boală și de suferință. Trecem de ușile meticulous sculptate și intrăm în lăcașul care ne primește de fiecare dată când inimile nosatre bat
POETUL ION VANGHELE, ÎN ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364767_a_366096]
-
să citesc în ochii mării, că-i tristă și singură. Mi-ar fi teamă de-aș fi om. *Înlocuiește-mă mireasmă a zorilor. Înlocuiește-mă...și plutește-mă deasupra cerului de-un alb neîncercat. *Doamna iarnă e blândă cu cei cuminți. Am lăsat să fie așa... să cad unde-ai vrea... Am clădit aerul cu munci și-am pribegit prin lunci... Ies din mine mii și mii. Și-mi vor da pace doar atunci când mă voi dărui stelelor... când voi deveni
COPII NEDORMIŢI (POEME/NOTE) de ANNE MARIE FIERARU în ediţia nr. 1447 din 17 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364875_a_366204]
-
Acasa > Strofe > Valori > SUNT...(POEM REALIZAT DE COPII) Autor: Elena Spiridon Publicat în: Ediția nr. 690 din 20 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului Sunt... Sunt fetiță aranjată Mândră , foarte ordonată, Păru-i mereu pieptănat Și corpu-l mențin curat.. Sunt cuminte, dar și rea, O iubesc pe mama mea; Ea pe mine că-s isteață, Deși sunt prea vorbăreață. (Ioana Gabor) Sunt o fată învățată, Gospodină și curată, Iar la școală când mă duc, Scot o carte și mă uit. (Sabrina
SUNT...(POEM REALIZAT DE COPII) de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 690 din 20 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364885_a_366214]
-
lăbuță peste bot și-l punea repede la respect. Nu știam că și motanii aplică astfel de corecții celor mici, când nu sunt cuminți. Au luat și ei obiceiurile noastre, asta e. Dacă mă așezam la masă neglijându-l, sta cuminte în două labe, numărându-mi dumicații și atât. Sigur că îi făceam și lui porție, dar atâta de cuminte și stilat era, că nu mă deranja în nici un fel. În timp ce cadeții ăștia din ultima generație, mergeau numai înaintea mea, că
PRIETEN CU TERORIŞTII de ION UNTARU în ediţia nr. 693 din 23 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364880_a_366209]
-
mici, când nu sunt cuminți. Au luat și ei obiceiurile noastre, asta e. Dacă mă așezam la masă neglijându-l, sta cuminte în două labe, numărându-mi dumicații și atât. Sigur că îi făceam și lui porție, dar atâta de cuminte și stilat era, că nu mă deranja în nici un fel. În timp ce cadeții ăștia din ultima generație, mergeau numai înaintea mea, că eu de teamă să nu îi calc, am căzut odată cu tigaie cu tot răsturnând-o. Dintre știrile după amiezii
PRIETEN CU TERORIŞTII de ION UNTARU în ediţia nr. 693 din 23 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364880_a_366209]
-
au clarificat lucrurile cu atacul terorist de la liceul din București: un militar în termen avea o „gagică” (!), ați auzit bine. Comportamentul tip „manele-manelism” face carieră dar și victime, pătrunzând în mediile din ce în ce mai fragede, care acum câțiva ani numai, își vedeau cuminte doar de învățătură. Și ea, domnișoara elevă, fata lu' tăticu voia să-i dea papucii cu orice preț, motiv pentru care și el a aruncat o grenadă peste gard când ieșeau elevele de la cursuri!!! Când primesc vreo vizită, teroriștii ăștia
PRIETEN CU TERORIŞTII de ION UNTARU în ediţia nr. 693 din 23 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364880_a_366209]
-
rămân pe oale de Horez. De iau în palme un bulgăre din marginea câmpului unde zarea a îngenunchiat lutul îmi seamănă. Poate-s oasele străbunilor mei ceva din înțeleptul suflet respirând în conturul măsurat. Mă simt rudă cu acest bulgăre cuminte și-l pipăi simțindu-i respirația în acea dimineață nerăbdătoare când bobul de grâu plesnește în lutul cu străluciri solare. Când mănânc pâinea,urcă până la mine neamurile noastre toate, seva înțelepciunii adusă până la noi de limba ce o vorbesc. Patria
GLORIE LIMBII ROMÂNE PRIN ÎNŢELEPCIUNEA EI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364930_a_366259]
-
rămân pe oale de Horez. De iau în palme un bulgăre din marginea câmpului unde zarea a îngenunchiat lutul îmi seamănă. Poate-s oasele străbunilor mei ceva din înțeleptul suflet respirând în conturul măsurat. Mă simt rudă cu acest bulgăre cuminte și-l pipăi simțindu-i respirația în acea dimineață nerăbdătoare când bobul de grâu plesnește în lutul cu străluciri solare. Când mănânc pâinea,urcă până la mine neamurile noastre toate, seva înțelepciunii adusă până la noi de limba ce o vorbesc. Patria
GLORIE LIMBII ROMÂNE PRIN ÎNŢELEPCIUNEA EI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364931_a_366260]
-
la Sala Mică a Palatului Culturii: “un colaj policrom, inspirat de o expoziție cu același titlu, de la Chicago, arc peste... Istoria Muzicii, dedicat mozaicatei personalități feminine. Un regal cameral, de fapt, dezvăluindu-ne un artist matur, abia mai amintind copilul cuminte și subțirel, înalt cât chitara din spate, cu glas de izvor, reînviindu-ne dragostea pentru Eminescu, Nichita, calul albastru ori mistrețul cu colți de argint...” De altfel, susținând de ani buni pagina culturală din cotidianul “Cuvântul Liber” din Târgu-Mureș, Mariana
DUMNEZEU ŞI ARTA, DE CEZARINA ADAMESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 647 din 08 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364903_a_366232]
-
cotarlă, că paică-aț’ fi fraț’, nu alta! Dacă în casă nu puteam să-l bag, în schimb toată ziua furam mămăligă și oase pe care i le dădeam pe ascuns să mănânce. Altfel, câine de oi fiind, Vlăduț era tare cuminte, sâmțât - cum spunea moșu’ Hobza, care se atașase de el mai abitir decât de frate-său Dumitrică. Niciodată nu tăbăra peste noi atunci când mâncam în băraca din fața casei sau, după ce da frigul - în tindă. La fel, nu tăbăra nici pe
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (V) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366260_a_367589]
-
de el mai abitir decât de frate-său Dumitrică. Niciodată nu tăbăra peste noi atunci când mâncam în băraca din fața casei sau, după ce da frigul - în tindă. La fel, nu tăbăra nici pe mine atunci când îi dădeam să mănânce, ci aștepta cuminte să-i dau din mână câte o bucățică pe care o lua tacticos, cu mare grijă să nu cumva să mă zgârie cu colții lui ascuțiți. În schimb, când ne jucam, avea obice- iul de a-mi pune picioarele din
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (V) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366260_a_367589]
-
din urmă sfârșea prin a pleca de unul singur la noi. Interesant era faptul că tot făcând el naveta zilnic între Câmpuri și Capu’ Satului, ajunsese să-l cuoas- că toată lumea și chiar să-l îndră¬gească, fiindcă era tare cuminte, căpătase chiar și un nume de... om: Vlăduț al lu’ Hobza! După ce orbise și surzise, se des¬cur¬ca mai greu singur, căci trebuia să se oprească din când în când și să amușine aerul și pământul, lungindu-și gâtul
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (V) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366260_a_367589]
-
vie,/ Ce este cum s-a vrut.// Eu nu rostesc cuvinte./ Eu doar silabisesc/ Noian de sentimente/ Ce s-au oprit și cresc/ În mine, mai departe./ Și uneori în noapte/ Le-mbrac în ritm și rime,/ Când muza cea cuminte/ Mai bate-n geam la mine.” (EU NU SCRIU CU CREIONUL) Ca într-o mărturisire de credință, vedem că dragostea pentru poezie dă suflu condeiului care desenează în intimitatea existenței diurne farmecul inefabil al trăirilor profunde: „Am pus în cuvinte
POEZIILE DOMNICĂI VĂRZARU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366297_a_367626]
-
cotarlă, că paică-aț’ fi fraț’, nu alta! Dacă în casă nu puteam să-l bag, în schimb toată ziua furam mămăligă și oase pe care i le dădeam pe ascuns să mănânce. Altfel, câine de oi fiind, Vlăduț era tare cuminte, sâmțât - cum spunea moșu’ Hobza, care se atașase de el mai abitir decât de frate-său Dumitrică. Niciodată nu tăbăra peste noi atunci când mâncam în băraca din fața casei sau, după ce da frigul - în tindă. La fel, nu tăbăra nici pe
VLĂDUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/366407_a_367736]
-
de el mai abitir decât de frate-său Dumitrică. Niciodată nu tăbăra peste noi atunci când mâncam în băraca din fața casei sau, după ce da frigul - în tindă. La fel, nu tăbăra nici pe mine atunci când îi dădeam să mănânce, ci aștepta cuminte să-i dau din mână câte o bucățică pe care o lua tacticos, cu mare grijă să nu cumva să mă zgârie cu colții lui ascuțiți. În schimb, când ne jucam, avea obiceiul de a-mi pune picioarele din față
VLĂDUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/366407_a_367736]
-
cele din urmă sfârșea prin a pleca de unul singur la noi. Interesant era faptul că tot făcând el naveta zilnic între Câmpuri și Capu’ Satului, ajunsese să-l cuoască toată lumea și chiar să-l îndră¬gească, fiindcă era tare cuminte, căpătase chiar și un nume de... om: Vlăduț al lu’ Hobza! După ce orbise și surzise, se descurca mai greu singur, căci trebuia să se oprească din când în când și să amușine aerul și pământul, lungindu-și gâtul și rotindu
VLĂDUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/366407_a_367736]
-
acces neîngrădit prin toate locurile - bucătărie, curte, pimniță, grajd, grădină... De multe ori, când era cald, mâncam în casă jos, adică în bucătărie, cu ușa deschisă. Ei bine, Bălan nu trecea de prag, chiar dacă era lihnit de foame, ci aștepta cuminte până termi¬nam noi de mâncat pentru ca, după aceea, să-și primească și el tainul ce i se cuvenea. Uneori, eu și soră-mea îi mai aruncam câte ceva și lui în timp ce mâncam, bineînțeles - sub privirile dezaprobatoare ale lui taică-meu
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (XI)* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366385_a_367714]
-
l-a cumpărat de la Stan Trocaru, Bălan a început să-și conducă stăpânul la autobuz când pleca la serviciu, era șef de manevră la CFR în Sibiu și făcea naveta, lucra ,,12 cu 24”; apoi, când se-ntorcea, îl aștepta cuminte în fața casei lui Mitică Fetelea, acolo unde era stația. Interesant era că, deși pentru tura de zi taică-meu trebuia să plece de acasă la 4 dimineața, iar când se-ntorcea din aceeași tură era deja 10 seara, Bălan nu
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (XI)* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366385_a_367714]