KorAP: Find »[drukola/base=cursă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...76 77 78 ...759 >

18,969 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230

incrustat cu pietre prețioase galbene. Omul ține în mână o sticlă de bere. E încălțat doar cu niște șosete flaușate, cenușii. E îmbrăcat cu un halat descheiat, pe sub care poartă un tricou alb și niște boxeri imprimați cu mașinuțe de curse. Își înfige sticla în gură. Dă capul pe spate, și berea începe să bolborosească. Mașinuțele de curse au roți ovale, înclinate în față. Râgâie și zice: Băi, voi sunteți de-adevăratelea? Părul negru îi atârnă peste fruntea ridată, de Frankenstein

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
niște șosete flaușate, cenușii. E îmbrăcat cu un halat descheiat, pe sub care poartă un tricou alb și niște boxeri imprimați cu mașinuțe de curse. Își înfige sticla în gură. Dă capul pe spate, și berea începe să bolborosească. Mașinuțele de curse au roți ovale, înclinate în față. Râgâie și zice: Băi, voi sunteți de-adevăratelea? Părul negru îi atârnă peste fruntea ridată, de Frankenstein. Are niște ochi triști și pungiți, de copoi. Cu mâna întinsă spre el, îi zic: Domnule Sierra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
de-adevăratelea? Părul negru îi atârnă peste fruntea ridată, de Frankenstein. Are niște ochi triști și pungiți, de copoi. Cu mâna întinsă spre el, îi zic: Domnule Sierra, am venit să împărtășim bucuria iubirii Domnului. Și individul cu mașinuțele de curse se încruntă și zice: — De unde știi tu cum mă cheamă? Mijește ochii la mine și zice: V-a trimis Bonnie să stați de vorbă cu mine? Și Helen se apleacă într-o parte, uitându-se în spatele lui, spre sufragerie. Își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
și le tragă pe degete. Încheie năsturașul de pe manșeta fiecărei mănuși și zice: — Putem să intrăm? Nu ne gândiserăm că o să meargă așa de greu. Planul B, dacă găsim acasă un bărbat, trecem la planul B. Tipul cu mașinuțele de curse duce sticla la gură și suge din ea cu obrajii lui nerași. Dă capul pe spate, și restul de bere dispare, bolborosind. Se dă într-o parte și zice: — Haideți înăuntru. Se uită la sticla goală și zice: Beți o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
e și urma unei vitrine, apoi micile adâncituri lăsate de picioarele scaunelor și măsuțelor. Într-un loc e un pătrat mare, pe suprafața căruia covorul s-a bătucit uniform. Tot decorul ăsta îmi pare foarte cunoscut. Tipul cu mașinuțele de curse face semn spre fotoliu și zice: — Luați loc. Trage o dușcă de bere și zice: Luați loc, să discutăm despre cum e Dumnezeu în realitate. Pătratul bătucit de pe covor e urma lăsată de țarcul unui copil. Îl întreb dacă soția

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
ai nevoie. Agenda ei plină de ținte politice și de afaceri imobiliare. Minunat. E caldă încă, de la subsuoara ei. Dispare pe hol. Se aude zgomotul ventilatorului de la baie. Undeva se închide o ușă. — Ia loc, zice tipul cu mașinuțele de curse. Și iau loc. Stă atât de aproape de mine, că mi-e teamă să deschid agenda, mi-e teamă să nu vadă că nu e o Biblie adevărată. Miroase a bere și a transpirație. Mașinuțele de curse sunt la nivelul ochilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
tipul cu mașinuțele de curse. Și iau loc. Stă atât de aproape de mine, că mi-e teamă să deschid agenda, mi-e teamă să nu vadă că nu e o Biblie adevărată. Miroase a bere și a transpirație. Mașinuțele de curse sunt la nivelul ochilor mei. Cauciucurile ovale sunt înclinate ca să arate că sunt surprinse în plină viteză. Tipul mai ia o gură de bere și zice: Ia vorbește-mi despre Dumnezeu. Fotoliul reglabil e impregnat cu mirosul lui. Este din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
roage. Poate că toate astea au venit pe măsură ce primea tot mai multe rugăciuni. Poate și pentru că a început să câștige din ce în ce mai bine. Poate că puterea corupe, poate că El nu a fost o javră dintotdeauna. Și tipul cu mașinuțele de curse zice: — Uite ce e, zice, am înfățișare la tribunal peste două zile, ca să se hotărască dacă sunt acuzat de omor. Să-mi spui tu mie cum o să mă mântuie Dumnezeu. Cu răsuflarea duhnindu-i a bere, zice: Să-mi spui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
ar fi de acord cu un asemenea sacrificiu. Condamnarea unui nevinovat pentru a salva de la moarte milioane de oameni. Exact ca atunci când un animal de laborator moare pentru a salva zeci de bolnavi de cancer. Și tipul cu mașinuțele de curse zice: — Cred că ar fi cazul să plecați. În drum spre mașină, îi dau înapoi lui Helen agenda și-i zic: Uite-ți Biblia. Îmi sună pagerul; e un număr pe care nu-l știu. Mănușile ei albe sunt înnegrite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
lui Helen. Mona ține broșura deschisă în fața lui Helen și zice: — Uite ce bine ne-am distra! La telefon, domnul detectiv Denton zice: — Cine e acolo? A fost OK să-l sacrific pe amărâtul ăla în boxeri cu mașinuțe de curse. E OK s-o sacrific pe tânăra cu șorțul imprimat cu puișori de găină. Să nu le spun adevărul, să-i las să sufere. Și să-l sacrific pe soțul nu știu cărui top-model. Dar să mă sacrific pe mine însumi ca să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

CONSTANTIN MUNTEANU CURSA RAPIDĂ ROMAN Ediția a IIa Coperta: Florentina Vrăbiuță (c) CONTANTIN MUNTEANU (c) EDITURA JUNIMEA, IAȘI ROMÂNIA CONSTANTIN MUNTEANU CURSA RAPIDĂ ROMAN Ediția a IIa EDITURA JUNIMEA IAȘI 2008 Memoriei părinților mei MARIA și NECULAI care au știut să treacă demni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
CONSTANTIN MUNTEANU CURSA RAPIDĂ ROMAN Ediția a IIa Coperta: Florentina Vrăbiuță (c) CONTANTIN MUNTEANU (c) EDITURA JUNIMEA, IAȘI ROMÂNIA CONSTANTIN MUNTEANU CURSA RAPIDĂ ROMAN Ediția a IIa EDITURA JUNIMEA IAȘI 2008 Memoriei părinților mei MARIA și NECULAI care au știut să treacă demni prin urgiile secolului XX Fiicei mele IULIA care, la vremea scrierii acestui roman, mi-a inspirat paginile despre copii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
că spiritul liberalismului nu poate fi înfrânt de nici un fel de dictatură. Pe scriitor îl cheamă Constantin Munteanu, iar cartea care-mi stăruia în minte, poate și pentru că la Piatra Neamț, în zilele acelea, era ger și viscolea mult, se numește Cursa rapidă, adevărată "corabie a nebunilor" ducând la bordul ei personaje din toate straturile societății, parabolă a vieții însăși, navigând prin furtuna nimicitoare și întroienirea atotstăpânitoare ce subjugaseră România acelor ani. Am descoperit cu bucurie că autorul era în sală, alături de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mai reîmprospăteze memoria unor nostalgici, care, din dosul perdelelor, de la căldura și liniștea date de obediență ori de indiferență, au perceput crivățul ca pe o ninsoare liniștită a unui Crăciun perpetuu. Astăzi, la plecarea din nou spre inimile cititorilor a Cursei rapide, salut prietenește și cu căldura sentimentelor de odinioară nealterată încă această nouă călătorie a unei lumi din care venim și noi, cei care eram tineri pe atunci; o călătorie în adâncul căreia pulsează viața însăși, plină de sentimentele și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
finis coronat opus, sperând că va aduce la cheiul prezentului corabia cu cei plecați cândva la drum, să vedem câți au mai ajuns, dacă au atins țărmul visat și ce bagaje poartă cu ei... Și, revenind la cartea în chestiune, Cursa rapidă, plecată iarăși din rada marelui port Editura Junimea, către noi, cititorii, îmi place s-o evoc pentru că mi-a rămas în amintire ideea centrală o dorință etern-umană (sau vanitate?!) care ne umflă pânzele corăbiilor; visăm să urcăm într-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
rapidă, plecată iarăși din rada marelui port Editura Junimea, către noi, cititorii, îmi place s-o evoc pentru că mi-a rămas în amintire ideea centrală o dorință etern-umană (sau vanitate?!) care ne umflă pânzele corăbiilor; visăm să urcăm într-o cursă rapidă, care să ne ducă direct, confortabil și sigur la destinație. Unii au noroc. Cei mai mulți însă avem de înfruntat viscole și întroieniri; vânăm iluzii și prindem dezamăgiri. Important este să le putem face față rămânând verticali; cursa vieții, care trece

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
urcăm într-o cursă rapidă, care să ne ducă direct, confortabil și sigur la destinație. Unii au noroc. Cei mai mulți însă avem de înfruntat viscole și întroieniri; vânăm iluzii și prindem dezamăgiri. Important este să le putem face față rămânând verticali; cursa vieții, care trece uneori doar o singură dată prin stația în care așteptăm, oprește, ne dă prilejul să urcăm și pornește mai departe depinde de noi dacă știm să alegem drumul către destinație. Dan Radu Rușanu Moto: M-am străduit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
acela ciudat, cînd cinstea noastră cea de toate zilele se numea curaj... Evgheni Evtușenko din poemul Convorbire cu un scriitor american, 1960 (traducere publicată în revista Ateneu în anii '70) Mare, greoaie, cu botul ei imens, de cetaceu pornit agale, cursa iese din garaj, se strecoară printre celelalte care așteaptă, înșiruite pe pista de beton, ocolește rondul plin cu flori pînă deunăzi, caută o clipă, nehotărîtă, cu parbrizul bombat, ca un ochi de ciclop, spre clădirea autogării, apoi pornește sigur, intrînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
timp, apoi face un ocol mașinii, cercetînd-o, lovind fiecare roată cu vîrful pantofului. Cînd termină, dă din cap mulțumit, bagă mîna pe fereastră, ia cîrpa și pornește să șteargă parbrizul, meticulos, asemeni bătrînilor ce-și curăță lentilele ochelarilor. Asta-i cursa rapidă pentru Valea Brândușelor? întreabă un țăran, săltîndu-se de pe banca de alături. Șoferul se oprește din șters, mai privește o clipă bucata de fereastră curățată, merge la ușă, urcă un pas în mașină, fixează în suportul de lîngă parbriz tăblița

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Brândușelor? întreabă un țăran, săltîndu-se de pe banca de alături. Șoferul se oprește din șters, mai privește o clipă bucata de fereastră curățată, merge la ușă, urcă un pas în mașină, fixează în suportul de lîngă parbriz tăblița pe care scrie "Cursa rapidă Iași-Valea Brândușelor" și, fără să arunce vreo privire celui care l-a întrebat, se întoarce la șters fereastra. Îți cădea limba murmură țăranul, așezîndu-se. Ce zici de vreme? arată cu fruntea spre cer. Mm clatină femeia lui din cap

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
netaluzat un mal din care mușcă apa?! Toată construcția e chiar pe mal... Planșeul e înclinat spre apă... Cu timpul, apa sapă din mal... Bine, turnăm naibii niște beton, că parcă asta-i important acum! La primăvară. Cu ce pleci? Cursa rapidă. Drum bun! Hai, fratele meu omul, hai, scap cursa rapidă și mă prinde ora echinocțiului, făcînd afișe pentru "Ora solstițiului". Dă-le-ncoa' la băiatu' să le împachetez și să plec. Ești un tipograf de elită, șefu'. Lazăr ia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
chiar pe mal... Planșeul e înclinat spre apă... Cu timpul, apa sapă din mal... Bine, turnăm naibii niște beton, că parcă asta-i important acum! La primăvară. Cu ce pleci? Cursa rapidă. Drum bun! Hai, fratele meu omul, hai, scap cursa rapidă și mă prinde ora echinocțiului, făcînd afișe pentru "Ora solstițiului". Dă-le-ncoa' la băiatu' să le împachetez și să plec. Ești un tipograf de elită, șefu'. Lazăr ia brațul de afișe, îl face sul și-l leagă strîns

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
tocmai făcea curat în magazie, la numai cîteva clipe după ce Negrea, secretarul literar al teatrului, șeful său direct, i-a făcut semn spre avizierul ce se vede prin fereastra unde-și au ei biroul: Gol. Poimîine, premiera. Puiule, urgent!, cu cursa rapidă ajungi la Iași și, cu aceeași cursă te-ntorci încărcat cu programe și afișe. Tipografia mi-a spus că azi trage afișele. Programele sînt gata de ieri. A plecat, cu bani împrumutați de la contabilul-șef, a ajuns la timp

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
clipe după ce Negrea, secretarul literar al teatrului, șeful său direct, i-a făcut semn spre avizierul ce se vede prin fereastra unde-și au ei biroul: Gol. Poimîine, premiera. Puiule, urgent!, cu cursa rapidă ajungi la Iași și, cu aceeași cursă te-ntorci încărcat cu programe și afișe. Tipografia mi-a spus că azi trage afișele. Programele sînt gata de ieri. A plecat, cu bani împrumutați de la contabilul-șef, a ajuns la timp, iar acum, grăbit să se întoarcă, bombăne întruna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
iubitoare... Cred că așa zice și Radu, ce mult v-am iubit!, erați studenții mei preferați; vă ședea așa bine împreună!... El unde-i? A venit? Nu. Are zi de operații. Și de ce nu stai pînă mîine? Mă duc cu cursa rapidă. Vreau... Bine, te-nțeleg rîde profesorul. Tot așa vă iubiți? Ridicată deja în picioare, gata să plece, Aura strînge din umeri, înroșindu-se. Drum bun! îi urează profesorul, conducînd-o pînă la lift. Transmite-i, te rog, salutări doamnei Săteanu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]