2,349 matches
-
a geților! Lapise”. După înfrîngerea suferită în fața macedonenilor și etolienilor, o parte din gali s-au așezat în nordul Iugoslaviei, iar alt grup și-a găsit sălaș pe rîul Marița în Bulgaria, unde au înființat ,,regatul de la Tylis’’ care a dăinuit 60 de ani. Dar au rămas gali și în sudul Moldovei, așa cum vom descoperi mai încolo. Trogus Pompeius Justinus scrie în secolul l î.e.n. Historiae Philippicae unde găsim la XXV, l: ,,Între cei doi regi, Antigonos și Antiochus, după ce s-
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
proprietarul grădinii și l-a rugat să-i vândă grădina cu vie, fără știrea comuniștilor, ca să se mute pentru că altfel ar fi ajuns și la pușcărie, ca dușman al orânduirii socialiste. Tata era convins că regimul comunist nu poate să dăinuiască. Tata era convins că terenul „oferit” de comuniști, pentru a-și muta gospodăria, va fi revendicat de proprietatul lui; tocmia acesta a fost motivul pentru care a cumpărat, fără știrea comuniștilor, terenul pe care și-a mutat goaspodăria. Și așa
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
puse la cale de legionari, că legionarii destabilizează țara. Numai un miracol ar mai putea să scoată astăzi legionari care să destabilizeze regimul fesenist, dar acest regim se destabilizează prin propriile lui greșeli. Dacă, după atâția ani de calvar mai dăinue amintirea legionarilor și mai scânteiază jerfa lor, acest fenomen se explică prin faptul că legionarii au rămas cei mai curați martiri ai istoriei noastre contemporane. Ei, numai ei și-au jertfit viața în mod conștient; ei n-au fost siliți
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
eu nu m-am atins; / Și-atunci de ce-aș fi îngrozit / Lumea aceasta a durerii să o părăsesc?"; Și totuși în sfințita carte din înalt, / Pe care timpul nu o poate devora, / Acolo cu slujbașii Domnului / Numele meu va dăinui de-a pururi. // Și-atuncea fii binevenită moarte! căci pentru viața cea eternă / Părăsesc viața aceasta muritoare; / Rămîi cu bine, vană lume, și tot ce-mi este drag, feciorii și soția Mea cea iubitoare! // Acuma moartea e binevenită la mine
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
așteptând -” ( Autorul) Rugăciunea este scut și buzdugan. Pătimirea este Golgotă și Înviere. „Legionarii și legionarele trebuie să știe că nu există vrăjmași care să biruiască în contra postului și a rugăciunii” - a spus Corneliu Zelea Codreanu. Neamul românesc a trăit și dăinuit pe acest pământ din mila lui Dumnezeu, binecuvântarea Bisericii, rugăciune, luptă, pătimire și moarte martirică. Rugăciunea și pătimirea ne-au dezvăluit ceea ce este dincolo de om. Ele au zădărnicit și vor zădarnici de-a pururi veacuri de întuneric și vor păstra
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
comunicare bine organizată. 12. Posibilitatea asumării riscurilor. 13. Poziție (statut) ridicat în instituție (firmă). 14. Posibilități de promovare. 15. Muncă stimulativă, interesantă. 16. Pensionare avantajoasă, în bune condiții. 17. Asigurarea unor servicii: sport, călătorii, etc. 18. Instituție (firmă) solidă, care dăinuie în timp. 19. Să nu fii nevoit să muncești din greu. 20. Să cunoști ceea ce se petrece în instituție (firmă). 21. Să ai sentimentul că faci ceva important. 22. Să fii membru în organisme cu reprezentare în conducere. 23. Post
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
mai învățați călugări transmiteau prin viu grai, din generație în generație, textul și comentariul la cele trei Pițakas; dar când s-au dumirit că oamenii se îndepărtau de învățătura ortodoxă, călugării s-au reunit și, pentru ca doctrinele adevărate să poată dăinui, ei le-au scris în cărți”. Scrierile în dialectul păli care alcătuiesc canonul buddhismului timpuriu, Tipițaka, sunt împărțite în trei secțiuni: Vinaya-Pițaka („Coșul disciplinei” sau „Regula mănăstirească”), Sutta-Pițaka („Coșul învățăturii”) și Abhidhamma-Pițaka („Coșul doctrinei superioare” sau „Doctrina abstractă”). Ultima secțiune
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
un magazin Romarta. 139. Tapițerul sas Frederich Bossel a deschis în 1849, într-o construcție nouă sau poate într-o aripă a fostului palat domnesc amintit mai sus, refăcută de el, o sală de bal și de teatru care a dăinuit timp de trei decenii; aflată în apropierea Teatrului cel Mare, sala Bossel a fost, vreme de mai mulți ani, a doua sală de teatru a Bucureștilor, în care dădeau spectacole trupe românești și străine. 140. Palatul Societății Imobiliara, existent și
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
strada Academiei, construită între anii 1914 și 1923. 171. Celebra grădină Rașca funcționa de prin anii 1860 pe terenul din spatele aripii din stânga a Universității spre strada Academiei, acolo unde a fost tăiată mai târziu strada Nouă (Edgar Quinet); ea a dăinuit până către Primul Război Mondial. Ulysse de Marsillac nota, pare-se mai exact, cascada de consoane care alcătuia „ce nom bohęme“ al românizatului Rașca: Hrstchka; tot pe-atunci, în 1872, Ghimpele îi mai adăuga câteva consoane într-un anunț binevoitor
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
locul preferat de întâlnire al scriitorilor și artiștilor epocii, până în 1898 când, patronul încetând din viață, localul s-a închis; mai târziu s-a deschis aici restaurantul de lux Elizeu (Elysée), cunoscut și sub numele de restaurantul Teatrului, care a dăinuit până în anul 1938, când vechea clădire care-l adăpostea a fost demolată. 213. „Confiseria“ Giovanni se afla într-adevăr la 1873 peste drum de „palatul princiar“, după cum precizează Ulysse de Marsillac, într-un local modest, alături de casa Assan (viitorul Hotel
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
și o scenă pe care se dădeau spectacole de divertisment popular și de teatru. A adăpostit și spectacole de dresură de cai ale polonezului Dunski (de unde, probabil, și numele de Grădina cu cai). 247. La mai vechile grădini bucureștene (unele dăinuind până către 1870) se referă și Anton Pann în Îndreptătorul bețivilor (1832): „Bețivii tot strânși colac / Pe la grădini beții fac, / Pân’ mahala la Izvor, / Și la Breslea în pridvor, / Dar mai mult și mai vârtos / Pe la Tabacii de Jos, / Unde
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
progres, pasionată pentru libertăți. O felicit, dar iată ce-mi permit a-i spune: Iubiți libertatea, nu aceea de azi, dobândită prin avânturi violente, ci aceea care se dobândește prin ordine, prin stăruință, prin progres susținut și care sin gură dăinuiește pentru că singură este meritată. Iubiți independența, amintindu-vă însă întotdeauna că pentru națiuni ca și pentru indivizi nu este nici o siguranță de a căuta buna starea sa aiurea decât în buna stare generală; pentru acest motiv respectați pacea lumii atât
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
trebui probabil să mă resemnez la a lăsa În seama prezumtivilor interesați din viitor eventuala șansă de a lămuri ceea ce nu avem noi acum resurse s-o facem. Dacă aș avea optimismul să cred că acest gen de interes va dăinui, aș fi acum cu inima mai puțin strânsă că trebuie să las atâtea semne de Întrebare deschise. Asta e. Dar În ce privește ajutorul primit de la dvs., el este Într-adevăr o mică minune a destinului Împiedicat, aproape potrivnic, În acești zece
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
această conștiință comunitară se manifestă și ea prin exponenți, prin - nu mă feresc de cuvinte solemne - acea elită a oamenilor „de rând” care prețuiește valoarea, știe să se Încline dinaintea ei și Își asumă menirea de a o face să dăinuie. Pentru un asemenea statut de „om de rând” e cazul, domnule Dimitriu să fiți mândru, pentru că Îl reprezentați ca puțini alții. Vă urez să vă bucurați de recunoașterea acestor calități rare și... nu În ultimul rând, de primăvara care ne
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
dec. 1899. Arheolog și istoric al antichității. Profesor universitar la București. Membru În Consiliul permanent al Uniunii internaționale de științe pre și protoistorice, membru al Academiei de științe Sociale. 849 În cazul când această operă a Dv. e sigur că va dăinui mereu 380, orice piesă ce v-o trimit, de credeți că-i cazul, poate rămânea În original, În mapa soțului meu. Am primit și tabelul În care sunt consemnate obiectele ce v-am trimis dar observ că În acest tabel
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
numai bucurii - Dv. și Întregii familii a Dv., precum și cuvenita mulțumire sufletească la care aveți dreptul pentru nobila muncă ce-o depuneți În orașul Fălticeni. Cu aleasă considerațiune, Prof. Dina Sturzu 380 Întrebarea ce și-o punea Dina Sturzu cât va dăinui „Galeria”, mă depășea și pe mine. știu că totul a fost realizat cu grijă, temeinic. Cât am răspuns de această instituție culturală, Constantin Sturzu a stat În vitrine. Am auzit că și după plecarea mea putea fi văzut cu valoroase
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
679 1 Cluj, 29 nov. ’74 Stimate Domnule Dimitriu, Întâlnirea cu dvs. Într-o cursă nocturnă, În atmosfera „economiei de energie” a vehicolului, a fost o revelație emoționantă pentru mine; cu atât mai mult cu cât În filoanele memoriei mele dăinuiesc vorbe de mare apreciere la adresa dvs. Rădăcinile mele rămân În acel dens pământ moldav udat de Moldova și de șomuz, de o rară concentrare de valori românești. Am plecat din acel straniu și Îndepărtat târg cu veleități de municipiu (după
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
au simțit bine etc., apoi să lipsească sistematic, până vor fi abandonați, adică excluși din rețeaua informativă pentru lipsă de activitate. Ofițerii de Securitate țin grafice de întâlniri în care cele fără material ori la care agenții lipsesc nu pot dăinui multă vreme și efectiv nu-și pot persecuta colaboratorii pe care nu-i au cu nimic la mână. Ofițerii de Securitate își disprețuiesc agenții, pe care între ei îi numesc în derâdere ciripitori, turnători, prădători, bingănitori și aproape niciodată un
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Și ungurii, și sașii, și evreii trebuie să gândească ca noi și să ne unim. Comunismul nu este românesc. Dictatura oribilă de astăzi nu reprezintă poporul român. Ei sunt o minoritate străină de existența și istoria neamului nostru. Nu vor dăinui. M-am întors. Și nu pot uita reintrarea în țară. La început întrebările, apoi scotocirea. Deci am ieșit ca român și revin în țară ca un posibil terorist! Alta: Ai adus cărți mistice? Nu le spun religioase, sau Biblii, cum
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
românesc, prin jertfele puse pe altarul luptei, pentru dreptatea lui, ne-o oferă D-nul Călvărăsan Luca în cele ce urmează sub titlul: Profesorul Nicolae Petrașcu-Legionarul Sacrificiilor Sfinte „Din ținutul românesc cu frumuseți Carpatine, din zarea cu mănăstirea unde mai dăinuiesc încă tristeți Brâncovene, din locul unde se fac mereu rugăciuni pentru cei care nu se roagă niciodată, din locul de basm și legendă, de la Sâmbăta de Sus, de acolo ne-a venit ca un dar, Nicolae Petrașcu, luptător, gânditor și
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
trecut rapid cu lanterna pe suprafața lui și apoi, fără o vorbă, a început să urce treptele de pe latura turnului. Am urmat-o imediat. Privit de la distanță, la lumina palidă a lanternei, turnul părea o construcție monumentală minunată, care a dăinuit de-a lungul secolelor. Dacă te apropiai însă și-l atingeai, constatai că nu era decât o masă stâncoasă, aspră la pipăit, operă a intemperiilor naturii. Nici scara în spirală nu era scară adevărată, ci doar un fel de trepte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Nichita Stănescu fusese supralicitat, deci a fost Împins mai jos. Or, de atunci Încolo, ideea de canon a devenit o ficțiune În vreme ce topul a ajuns o prezență ubicuă. Canonul a murit tocmai pentru că Încercase să braveze timpul, În vreme ce topul, efemeridă, dăinuie În ipostaze schimbate de la o zi la alta. Nu va mai exista niciodată o bătălie canonică publică pentru simplul motiv că nu există nici o prevedere pentru ca ea să se finalizeze cu un vot care, desigur, ar cointeresa publicul. Globalizare, schimbarea
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
vom vorbi automat despre poezie, indiferent de genul literar la care ne referim. Această concepție despre literatură este astăzi În declin. În cultura și spațiul academic anglo-saxon, Încă din anii 1970, ea se vede amenințată. În Franța Însă continuă să dăinuie, dar, semn irefutabil de Îmbătrînire, este astăzi confirmată cu statutul de doctrină academică: literatura adevărată este poetică: Chevillard, Echenoz - toată literatura Minuit, În curs de monumentalizare - au o dimensiune poetică (ludică, loufoque, umorală, adînc scripturală, intertextuală: poetică) a cărei existență
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ci de extatica existenței, “mirarea de-a fi”: “CÎnd te joci cu focul nu trebuie să te temi că-ți arzi degetele, așa că l-am ars pe tînărul acela. și m-am bucurat În mine de această grozăvie”. Iar existența dăinuie În nesupunere și rebeliune: Ca omagiu adus Evei, mă duceam, goală sub cămașa de noapte, la biserică, să ascult predicile meschine ale unor preoți plicticoși” (Eva, numele “tîrfei respectuoase” care o scotea pe Irène la restaurant). Justificarea scrisului derivă din
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
rupturii. O tradiție a rupturii se poate imagina, dar prețul ei este imposibil: asimilarea rupturii de către continuitate. Un discurs nu poate fi revoluționar decît În momentul apariției. Orizontul În care se Înscrie deci literatura modernilor este dispariția. Nu dăinuirea. Ceea ce dăinuie din ea, odată cu trecerea timpului, sînt dovezile ei de iconoclasm, vii În diferite momente ale istoriei, ajunse relicve astăzi. Un discurs care Își explicitează intenția de a deveni model și deci de a transcende prezentul este lovit imediat de invaliditate
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]