6,404 matches
-
În pat. Însă tu, după o noapte, presupun, albă În care sfetnicul a fost Ileana, ai decis să contramandezi Întâlnirea noastră de joi. În consecință, mă anunți și telefonic, miercuri, că nu mai vii să-mi Întorci vizita, cum erai dator, căci așa se cade, potrivit uzanței și datinei noastre strămoșești. Puțin Îți pasă ție că eu năzuiam să-ți fac o primire, dacă nu regească măcar una de lord. Iar ca decepția să fie cît mai profundă mă preveniși că
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
imixtiuni În viața lor de grup. Thomas venea, credeau unii dintre ei, să-și coloreze puțin viața burgheză; alții aveau impresia că sînt compătimiți, dar cu toții Îl așteptau, era unul de-al lor, chiar dacă rătăcit. Strîmtorați, cei mai mulți dintre ei, mereu datori, băuți uneori, cînd nu erau pe motociclete, extaziați de drogurile lor ușoare, nu toți, dar destui, arțăgoși, nu peste măsură, doar dacă le dădea cineva motiv; deprimați, unii, gata, Într-un moment de maximă luciditate, să se sinucidă, făcuseră cîțiva
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
a ales. Am trimis doi pacienți la spitalul în care lucra ea, fără să știu ce specialitate și-a ales ori că o întâlnesc chiar acolo. Am însoțit pe unul dintre ei, pentru că nu putea vorbi și m-am simțit dator să explic în detaliu situația lui. Hârtiile și filmele nu mi s-a părut că sunt suficiente. Atunci am întâlnit-o... Pe ea a umflat-o râsul când m-a recunoscut, iar eu am rămas mut de uimire și jenat
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
învioreze și să se dezbare de gândurile ce o năpădiseră în mașină... Eugen s-a întors repede. La spital era liniște sau, cel puțin aici, la salonul în care se afla Iustin. În celelalte, destulă animație și Eugen se simți dator să se informeze despre tot ce apăruse nou în toate spațiile destinate Terapiei Intensive. Nu a fost nevoie să intervină direct în multiplele intervenții. Erau Marian Malciu medici suficienți din toate specialitățile cerute de situațiile apărute. Unii dintre ei erau
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
dus pe gânduri, departe. Încerca să-și imagineze toate momentele și întâmplările pe care le ascultase cu atenția încordată. Căuta un ceva anume și nu reușea să descopere ce gând îl muncea. „Ah, da! Pentru ce oare s-a simțit dator să-i ceară iertare? Spunea că s-au iubit atât de mult, atât de real... De ce să-i ceară iertare?” era întrebarea pe care dorea s-o pună. L-a privit lung pe Iustin și a hotărât să-l lase
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
știi bine... A reușit și a muncit enorm să se realizeze. Nu a știut să meargă cu băieții la distracții. El studia. Și acum studiază... S-a dedicat salvării oamenilor aflați în situații critice. Așa a simțit el că este dator să facă... - Îl înțeleg..., șopti doamna Luiza. Cred că v-a fost foarte greu. A venit revoluția aceea stupidă... - Daaa! S-au introdus taxe mari peste tot. Iar acum, fie vorba între noi, la câți ani de facultate fac ei
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
ultimii ani, această stare de lucruri i-a scandalizat pur și simplu pe credincioși și i-a dezamăgit profund pe cei ce se așteptau să primească de la Biserica lui Isus lumina și mărturia lumii de «dincolo». Dacă cel ce era dator să edifice distruge, ce mai putem spera? Trudnicul urcuș este crucea fiecărui credincios, a fost spaima lui Benedict al XVI-lea, dar e și speranța oricărui om de bunăvoință care nu dorește să se obișnuiască cu aerul nociv ce se
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
e și speranța oricărui om de bunăvoință care nu dorește să se obișnuiască cu aerul nociv ce se respiră. «Trebuie să pornim, în primul rând, de la inimile noastre rănite și de la mințile noastre fragile» - spune Autorul. Iar eu mă simt dator să adaug că nu reforma IOR, oricât de urgentă ar fi, este cea care călăuzește Biserica spre evanghelie. Nici reforma diferitor curii. Cu atât mai puțin o declarație insistentă, venită din cercurile înalte, cum că în Biserica nu ar exista
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
distinct. Viața este complicată, este alcătuită din har și păcat. Dacă cineva nu păcătuiește, nu este om. Toți greșesc și trebuie să ne recunoaștem slăbiciunea. Persoana consacrată care se recunoaște slabă și păcătoasă nu merge împotriva mărturiei pe care este datoare să o dea, ci, dimpotrivă, o întărește, iar aceasta este spre binele tuturor». Samariteana ne ajută să gândim viața consacrată nu ca pe o dispensă de la viața pe care o au toți, ci, dimpotrivă, ca pe o capacitate de a
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
care nu au păstor» (Mt 9,36). În mod magnific, evanghelistul Matei vorbește despre instituirea celor «doisprezece» (Mt 10,1) tocmai în contextul acestei privirii milostive și într-o etapă destul de înaintată în cadrul narațiunii catehetice a Evangheliei sale. Biserica este datoare să propovăduiască evanghelia mântuirii nu lumii capabile să primească evanghelia, ci lumii reale, în complexitatea și ambiguitatea ei, lume ce trebuie să fie însuflețită și readusă la frumusețea ei originală prin evanghelie. Suntem mereu ispitiți să dăm deoparte evanghelia întrupării
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
un vârtej ce, uneori, devine un cerc vicios, în detrimentul unei vieți virtuoase. Comuniunea, ca semn al vieții Bisericii la toate nivelurile, a fost una dintre redescoperirile Conciliului Vatican al II-lea. Acest principiu este valid înlăuntrul colegiului episcopal, care este dator să trăiască în comuniune și nu în supunere față de episcopul Romei. Este valid pentru calea ce duce spre unitate, printr-o pasiune față de diversitate și nu doar printr-o tolerare a diferențelor. Este valid înlăuntrul tuturor formelor de viață consacrată
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
care Felix zări cărți, creioane, pachete de ilustrate, puse într-o ordine militară. Toate cărțile și caietele erau învelite cu o grijă meticuloasă și semnate caligrafic pe un portativ tras ușor cu creionul. Văzând admirația lui Felix, Titi se crezu dator să-i arate și alte dovezi de industrie. Avea albume în care copia cu o caligrafie armonioasă fel de fel de poezii cu inițiale figurate și colorate. Legătura și cartonarea albumelor erau opera lui. În loc să-și cumpere hârtie de muzică
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Titi copia în ulei cărți poștale ilustrate. Stănică, nelipsit din calea socrilor, găsi prilejul într-o zi să prindă pe Otilia singură. G. Călinescu - E foarte drept ce face moș Costache, îi zise el, cu aerede complicitate, ba e chiar dator. Îmi pare bine că-ți cunoști interesele. De ce să rămână atâta avere pe mâinile altora? Ești tânără, inteligentă. Fie vorba între noi, dai o lovitură. Bătrânul n-are cine știe cât de trăit. Ascultă-mă pe mine. Să-ți spun eu, când
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să plece. Îl luă ceremonios de braț și-l scoase pe ușă, într-un chip cam caraghios, căci gesticulația lui afectată contrasta cu afectarea cu care doctorul își păstra rigiditatea. Afară, Stănică strecură doctorului onorariul în mână și se crezu dator, ca de obicei, să ia informații. - Domnule doctor, ne dăm seama foarte bine că e grav, dar suntem tari, pacientul e în vârstă, de acum încolo ne așteptăm la orice. Spuneți-mi verde, tăiați în carne vie, doar sunt bărbat
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dați-le dracului de prejudecăți. Știi de ce-am venit? Am venit să te întreb frățește, vrei cu dinadinsul să-l iei pe Titi? Ei s-au prins, o iau în serios. Eu am făcut o glumă, acolo, dar sunt dator să te previu. Titi ăsta nu e cum îl vezi, e ca un catâr. Soacră-mea, nici ea nu e sfântă. E o onoare pentru mine să-mi fii cumnată, întîi de toate însă vreau să-ți fiu un prieten
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
brutalitate, fiindcă fugise în acel chip jignitor pentru amorul ei propriu. Fuga aceasta, medită el, medical, dovedește o timiditate bolnăvicioasă, o ineducare a voinței. Trebuia să învețe a se îndepărta de Georgeta înfruntîndu-i frumusețea, și-n orice caz îi era dator o reparație. Decise, dar, să rupă politicos cu fata, după ce-și va cere scuze de la ea pentru plecarea precipitată (un gând ascuns îi șoptea chiar că putea să-i dovedească o singură dată că-i prețuia farmecele fizice), și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Ce zici, întrebă el pe Georgeta, muncește mult? - Așa cred! răspunse Georgeta. - Vezi? reproșă generalul. Totuși e frumos, e foarte frumos ce faci! Nu e nevoie însă să-ți părăsești prietenii pentru asta. Domnișoara Georgeta mi s-a plâns, sunt dator să-ți spun, că ai neglijat-o. Est-ce qu'on néglige une beauté comme ça?2 - Generale, ești un galant incorigibil, am gust să te sărut. - Faites, faites 3, aprobă acesta, mîngîindu-și mustățile terminate în bilă. Apoi se mărturisi la
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
trage un mic folos. După ce se despărțise de Titi, Ana începuse să se slujească de amintirea lui ca de o distincție. Fiindcă auzise vorbindu-se de Otilia, de moș Costache și de ceilalți cu nuanță de respect burghez, se simți datoare să explice lumii că-i cunoaște, doar a fost căsătorită cu domnul Tulea, dar a fost nevoită să se despartă prin bună înțelegere, fiind interese mari de moștenire, care nu se pot spune. Ana inventă fel de fel de absurdități
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ce-o compusese el, s-o iscălească în josul paginii "ca să știe el cine i-a făcut-o". Felix o iscăli, dar foarte mirat și cu aceeași neplăcere cu care semnase polițele. Așa precum vorbise vărului său Toader, Stănică se socoti dator să pună pe Felix în legătură cu Lili, nemaiîndoindu-se că fata trebuia neapărat să-i placă. Încercă dar să convingă pe tânăr să meargă să i-o arate. - Domnule, zise el, nu anticipez cu nimic și nu pretindnimic. Am eu așa un
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Obor, e senator, e putred, dă-l dracului. Eu ți-aș spune dumitale un lucru, dacă m-ai înțelege bine. Un tânăr sărac, cum ești dumneata, în definitiv, căci prea bogat nu ești, cu inteligență, cu capacitate de muncă, e dator să pună mâna pe o fată cu zestre, să absoarbă ceva din averile trântorilor, care n-au contribuit cu nimic pe altarul patriei. E singurul lor mod de a-și justifica existența. Dumneata ești speranța țării, savantul de mâine, nu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
a dus pentru puțin timp. Aurico, du-te tu! Aurica s-ar fi dus, fiindcă ar fi fost încîntată ca Felix să ia pe altcineva, așa ca Otilia să vadă că nu este numai ea pe lume. Însă se crezu datoare, față de o domnișoară străină, să dea dovezi de o mare pudoare virginală. - Nu pot, Stănică, să mă duc, gîndește-te și tu. Poate esingur acasă, în odaia lui. Cum o să intru eu, o fată, la el? Stănică, nervos, ieși din casă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
creștinești. Oamenii bătrâni mai merg pe la biserică, se mai spovedesc, își pun bani de înmormîntare deoparte, haine curate... - La-la-lasă-mă-n pace, că n-am murit! Pleacă de aici, căn-am murit! strigă, din nou livid, Costache. - Degeaba te superi, ca soră sunt datoare să-ți spun ce-ibine. Tu ai avere, ai case, ai bani. Eu sunt soră și nu știu de loc de rosturile tale. Unde-s actele tale de proprietate, unde ai pus banii luați din vânzare, ce avere ai, ce datorii
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Fleac. Datoria ta e să lași tot familiei tale, să-i dai numai acolo două-trei mii de lei și fetei ăleia, să aibă și ea un ban până și-o găsi un rost, că doar e fată mare. Nu ești dator tu să ai grijă de o fată care nu e a ta. Nici nu-mi trece prin gând că ai să faci altfel, însă pentru asta trebuie să faci o regulă, să-mi spui toate socotelile tale, să știu de unde
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
armată, la medicină, în loc să-l faci tot preot? Părintele răspunse cu foarte mult simț pozitiv: - Și pentru preoție ca și pentru orice meserie trebuie chemare. Iar fiu-meu nu mi se pare că e bun de preot. Atunci eu sunt dator să-l pun acolo unde poate fi folositor țării. Însă cu ce trăiește tânărul, dacă e orfan, are funcție? - Nu. Are ceva avere de la părinți! - Frumos, frumos. E foarte cuminte când părinții se îngrijescde copiii lor, ca să nu rămână pe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ai dat" dar ce, crezi că mi-ajunge? Ai văzut bine cât mi-a cerut pentru materiale, cât pentru lucru. - Am văzut. - Dă la măsurător, dă la autorizație, dă pe petiții, izvor să fie, și tot se termină. Mă bag dator, dar tot nu mă las, casă trebuie să fac, să se cunoască cine a venit întîi aici, în Cuțarida! Jupânul meu îmi zicea: "Bă, lăcomește-te, da când e vorba să faci treabă pentru tine, fii larg la buzunar! Dă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]