25,049 matches
-
oară cu jucăria cenușie. În curtea casei, zărind o teslă, a ridicat-o și s-a gîndit că n-ar fi rău să aleagă o bucată potri vită de lemn În care să sape un jgheab pentru un izvoraș din deal, În așa fel Încît să-l călăuzească la vale, să nu-l lase să se risipească prin ierburi. Zis și făcut, s-a așezat pe o piatră, apucîndu-se de lucru. Numai că, mînuind tesla, cotul mîinii drepte se lovea mereu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
locurile de obîrșie. Pomean izbuti cumva să vorbească cu el, cerîndu-i să-i Închirieze una dintre acele barăci ca nevasta lui să poată deschide o cantină pentru lucrătorii din Ardeal și Ungaria Învățați cu mîncarea de pe la ei. Oamenii vor plăti, deal ul va merge. Prevăzător, patro nul trecu pe la locuințele muncitorilor ca să-i Întrebe perso nal dacă există Într-adevăr o astfel de nevoie. CÎnd dădu de St. Patrick la loc de cinste În casa lui Flory, făcu ochii cît lămpile
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
lor angajați pe la alte ateliere. Fără vadul acela, tindeau a se Împrăștia, a se muta de la un stăpîn la altul nu numai după cîștig, dar și de urît. O’Leary o ajută și de data asta pe Flory să urnească deal-ul. Pen siu nea fu redeschisă și, după cum prevăzuse irlandezul, oa me nii formară din nou ciorchini În jurul ei. PÎnă În vara următoare, Floare primi trei scrisori de la Gyuri din garni zoanele pe unde se perinda. De fapt, Îi erau
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
făgăduită de regele Ferdinand, iar pînă atunci, cultivau mai ales tutun pentru că Floare, de Îndată ce se Întorsese, mirosise că se poate lega o afa cere cu iarba asta. Drept care, de una singură, În cea dintîi primăvară, s-a apucat de noul deal. Se cîștiga bine cu tutunul, numai că munca era și ea pe măsură: trebuia să te apleci pînă la pămînt, zile de vară la rînd, ca să-i rupi de mai multe ori poala, frunzulițele din josul tulpinei adică, să-l
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
În pubelă, așa cum globul ocular originar sfîrșise În urmă cu vreo cincizeci de ani la canal. Nu pot să uit din anii aceia de demult brazii imenși din curtea clinicii de oftalmologie din Cluj, terasa colinei pe care e situată, dealul ce urcă În continuare spre neurologie și pneumologie, micul munte medical cu tot felul de clădiri spitalicești cățărate pe spinarea sa, izolate de oraș, dar și aproape de inima lui, ridicate acolo parcă pentru tihna și consolarea pacienților, dar și pentru
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
încolo, pogorârea în duh a lui Isus pe lumea cealaltă cu taina botezului. Botezul înseamnă scoaterea omului vechi, reînnoit, din iad. Teologumena este reprezentată în iconografia ortodoxă, conform indicațiilor lui Dionisie din Furna, astfel: Iadul, ca o peșteră întunecoasă sub dealuri; îngeri purtând veșminte luminoase îi leagă cu lanțuri pe Belzebut, domnul întunericului, și pe demoni, pe unii bătându-i, pe alții gonindu-i cu sulițe; câțiva oameni, în pielea goală și legați cu lanțuri, uitându-se în sus; multe lacăte
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
căpătat împărăția” (XLVI, 4-5). Fiul Omului există dinaintea creaturilor, dar nu se va revela oamenilor decât la sfârșitul zilelor, ca să judece, altfel spus, să-i aleagă pe drepți de păcătoși, pe buni de răi. „Atunci munții vor sări ca berbecii,/ dealurile vor tremura ca și caprele cu ugerele pline de lapte” (LI, 4). Purtat către vest, Enoh contemplă „tainele cerului ce va să fie”: un munte de fier, altul de aramă, altul de argint, de aur, de metal ușor de topit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
a doua chiar înainte de a mă însura cu mama ta” (LXXXIII, 2). Primul vis-viziune înfățișează un cataclism cosmic: cerul se desprinde și cade peste pământ, iar acesta din urmă se prăbușește în abis; munții se ciocnesc între ei, la fel dealurile și copacii. Urmează rugăciunea lui Enoh către Dumnezeu, pentru ca acesta să se îndure și să cruțe măcar o părticică din pământ. A doua viziune, cunoscută îndeobște sub numele de „apocalipsa cu bestiar”, prezintă istoria omenirii după un cod „zoologic”. Fiecare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
mereu alții și alții... ca mai apoi să plece și ei. "Oamenii pleacă". Până și noi, copiii, știam că oamenii pleacă. El însă rămânea acolo. În casa de la margine, o căsuță pe care o vedeam de departe, așezată în vârful dealului, chiar la marginea pădurii, și de care nu ne apropiam niciodată. El era "nebunul" poate fiindcă nu pleca. Și totuși, într-una din zile, n-am avut ce face. Ne prinsese furtuna chiar când ieșeam din pădure. Nu ne era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
nu deschideam ochii ca să-l pot ajuta pe cel ce mă rugase. Începusem să plâng, poate-poate-l înduplec să apară. Dar nu-l găseam. Corul se urca sus, tot mai sus, vocile se revărsau suave și tot mai de departe pe dealuri și văi , lumina cea mare pălea, era liniște și bucurie și pace în aerul înmiresmat și rece dar nu-l găsisem. La o vreme, am simțit lângă mine unduirea acelei voci : Gata, spuse trist, ce e să se întâmple, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ale casei, m-am răsucit încet-încet ca să pot măcar să mă uit afară: ploua. Îmi place ploaia: e liniște când plouă, e miros de pietre, de iarbă, de nouri și dacă plouă mai mult, atunci, spre seară, se ridică ceața de pe deal și, când ajunge sus, se face nor... și plouă iar... și, dacă te uiți mult-mult la ploaie, picăturile par fire de argint și firele de argint țes scări pe care te-ai putea urca sus, sus de tot, în cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
spun, adineauri era așa, pentru ce se întâmplase atunci. Că m-ai făcut sănătos. Dar acum știu că am să am întotdeauna aripi de bucurie, că bucuria asta n-o să se termine niciodată, că ori de câte ori o să se ridice ceața de pe deal am să știu că norii sunt pentru îngeri și îngerii vin pe aici... nu-i așa că voi sunteți îngeri?! Dar, dacă sunteți îngeri, de ce n-ați tras într-o casă mai acătării, mai vrednică de voi și ați nimerit tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
da' gata ! Am zbughit-o ! Când am ieșit în drum, m-am luat după ceilalți, care mergeau și ei să-l vadă erau mai mulți și m-am făcut pierdut printre ei. Am tot mers era departe, în satul de peste deal, tocmai la marginea cealaltă a satului dar în cele din urmă am ajuns. Porniserăm de dimineață și acu' soarele trecuse de culmea dealului. Am găsit casa era câtă frunză și iarbă omenire pe drum, ca să nu mai spun că în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
mai mulți și m-am făcut pierdut printre ei. Am tot mers era departe, în satul de peste deal, tocmai la marginea cealaltă a satului dar în cele din urmă am ajuns. Porniserăm de dimineață și acu' soarele trecuse de culmea dealului. Am găsit casa era câtă frunză și iarbă omenire pe drum, ca să nu mai spun că în curte n-aveai cum să intri. Da' eu venisem să-l văd. Și mai pe jos, mai printre picioarele celor mari, mai îmbrâncit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ei (oamenii spun la asta "moarte", dar la noi, la măgari, asta nu se cheamă în nici un fel fiindcă noi știm că așa ceva nu există : noi mergem în cer). Da, de acolo venea lumina. M-am așezat cu fereală, dincolo de deal, să nu se supere Regele când o să iasă, ca să-L aștept. Ei, da, mi-era și foame, și sete, dar știam că am să mă satur când o să vină el. Dacă o să vrea să-L duc în cer ? Am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
de mic, încât nici nu știai dacă cineva vorbește cu adevărat sau e doar o părere : "Uite, eu știu asta de la stră-stră-străbunica mea, care pe atunci înflorise la picioarele Crucii. Se rătăcise acolo, era singura floare care scăpase, cine știe cum, pe dealul acela. Și a auzit un om spunând : "Iisuse, amintește-ți de mine când vei intra în împărăția ta". Și buna mea spunea că Iisus chiar l-a luat cu el pe omul acela. Ba mai spunea că i-a iertat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
de se mai țin sandalele de crăpate ce sunt și legate cu sfoară... Da' urcă înainte... pe piatra goală, gâfâind ca vai de lume, gata să-și dea sufletul la urcuș... hei ! ăsta nu prea-i obișnuit să meargă la deal... Da' nici ceilalți doi... Chiar cel mai tânăr... uite la el, se clatină de parcă l-a lovit soarele în cap... De ! Cine i-a pus să urce ?! Unul singur parcă merge pe loc drept... mai stă din când în când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
unul, veneau și rămâneau așa, în cântec, lângă ea cum se aprind una câte una stelele, în noapte. Și era așa de bine și cald și... am adormit acolo. Când m-am trezit, dimineața, focul se stinsese, soarele răsărea de după dealuri, eu eram tot lângă oaia bălțată cu mielul ei. Și focul se stinsese. Am sărit în picioare : visasem ?! Unchiu-mio m-a luat deoparte și mi-a spus că femeia îmi dăduse înapoi mielul și s-a uitat obosită și tristă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ce să vă mai spun, că tot n-o să mă credeți. Parcă acuma unde fusesem?! Acolo, în piață, să-L caut. Pe urmă m-am dus încet-încet pe drum, până unde spuneau oamenii că fusese omorât... Și rămăsesem acolo, pe deal. Încă mai erau crucile. Poate mai așteptau și pe alții. Nimeni n-ar fi suit acolo, nici să-l pici cu ceară, se spunea că, dacă ajungi acolo, acolo-ți rămân oasele. Dar eu știam că, dacă stau acolo, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
alții. Nimeni n-ar fi suit acolo, nici să-l pici cu ceară, se spunea că, dacă ajungi acolo, acolo-ți rămân oasele. Dar eu știam că, dacă stau acolo, am să-L văd din nou. Dacă adorm. Mergeam pe deal, dar somnul nu venea. Nici regele nu venea. Venea, în schimb, odată cu seara, liniștea aceea plină de lacrimi, care sfâșie sufletul și te lasă istovit și gol și plin de groază pe dinăuntru. Așa o fi când mori, îmi spuneam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
tot ce vorbeau. Răbufnea și tristețe, și disperare, și necaz, și ciudă că sa-ntâmplat așa și tot ce vrei, numai împăcare sau resemnare nu era în vorbele lor. Povesteau a nu știu câta oară ce se întâmplase acolo, pe dealul cu cruci. "Și când te gândești că El a înviat morți, a vindecat până și leproși, și orbi și tot ce vrei ne-a dat și de mâncare pe săturate când îl ascultaserăm ziua întreaga și nu aveam nimic la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
să văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând la dreapta Lui Dumnezeu și am să dau mărturie despre asta cu viața mea. Și să-i iert atunci din inimă și să spun ce a spus și El, acolo, pe dealul cu cruci. Și, mai ales, să mă uit bine la tânărul acela înfumurat de învățătura lui, lângă care or să-și lase hainele. A fost și el ales de Dumnezeu. Sigur că n-am să-i spun asta mamei. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
pui că pacientul trebuie să-l asculte pe doctor... Vântul, purtând parfumul furat de la floarea caisului din grădinița din fața cerdacului, l-a Întâmpinat pe Gruia În acea dimineață cu mare generozitate. Un cer limpede și deschis spre Înalturi, Întins deasupra dealurilor albastre ale Iașilor, i-a amplificat respirația... A răsuflat adânc, cu aducere aminte de diminețile primăverilor de acasă... A zâmbit unei amintiri de când Încă nu știa ce sunt aceia pantaloni... Aducerea aminte Îi juca aievea În fața ochilor... Era o dimineață
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
greblî. Atuncea, coada l-o pălit drept În frunti. Da’ tari, nu șagî. O chicat gios șî puni-ti pi făcut nani, frati. Când s-o trezât, nu mai cunoște pi nimini șî cât l-am știut umbla zălud pi dealuri - a intervenit un țăran hâtru. ― Ci spui, dumneata?... SÎ vez’. Avem În sat unu’ cari be’ șî papuci’ Maicii Domnului! Într o noapti o Întrecut măsura șî când o agiuns acasî - așă, mai spri zâu’ - l-o Întâmpinat fimeia cu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
stă Petrică. Ai auzit de Ulița Sărăria Veche? ― ??? ― Dar de Târgu Cucului? ― E un loc ușor de aflat din primele momente când ai sosit În Iași - a răspuns Gruia. ― Atunci, să-ți explic: din Târgu Cucului, ia-o ușurel la deal pe „mâna stângă”, cum se spune, și a doua ulicioară te Îmbie să intri pe ea. După câțiva pași de cătană - pe „mâna dreaptă” de această dată - te Întâmpină o căsoaie cât o lume. Trebuie să bați zdravăn În poartă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]