2,636 matches
-
din urmă să cucerească orașul Tripoli. Campania din Algeria și Maroc a început pe 8 noiembrie 1942 și s-a încheiat pe 11 noiembrie 1942. Într-o încercare de învăluire a forțelor germane, Aliații occidentali (Statele Unite și Commonwealthul Britanic) au debarcat în Africa Franceză de Nord (aflată sub controlul Regimului de la Vichy) în speranța că vor întâmpina o rezistență redusă. În schimb, forțele Regimului de la Vichy au opus o rezistență puternică forțelor Aliate la Oran (Maroc). În schimb, în Algeria, unde
Campania din Africa de Nord (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/307994_a_309323]
-
zonele de debarcare după cum urmează: Crucișătorul învechit "Courbet" a fost sabordat la Arromanches pentru a fi transformat în port Mulberry. Crucișătoarele "Georges Leygues" și "Montcalm" și cuirasatul american USS "Arkansas" au asigurat pe 10 iunie sprijinul de artilerie pentru infanteria debarcată până. "La Combattante" a distrus artileria de coastă germană de la Courseulles-sur-Mer. A doua zi, vasul torpilor a început o misiune de patrulare în Canalul Mânecii, pentru ca, pe 14 iulie, să-l aibă la bord pe De Gaulle în druml să spre
Forțele navale franceze libere () [Corola-website/Science/308247_a_309576]
-
țării. Alte grupuri, precum Hukbalahap, s-au alăturat luptei antijaponeze. Președintele Manuel L. Quezon a fost recunoscut ca președinte al Filipinelor fără întrerupere, până la decesul său din 1944. Forțele aliate de sub comanda lui MacArthur s-au reîntors în octombrie 1944, debarcând la Leyte. Finlanda a fost lăsată în sfera de interes sovietică în pactul Molotov-Ribbentrop, iar atunci când i-a refuzat Uniunii Sovietice dreptul să construiască baze militare pe teritoriul său, a fost atacată de mai marele său vecin, declanșându-se astfel
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
Regatului Unit de la începutul războiului mondial, Irakul a încercat să se îndepărteze de alianța cu britanicii. Când Înaltul Comandament Britanic a cerut să trimită forțe în Irak, primul ministru al țării, Nuri-es Said, a permis unei mici unități engleze să debarce. Ca urmare, el a fost nevoit să demisioneze după ce a avut loc o lovitură de stat pro-germană a unor complotiști conduși de Rashid Ali (aprilie 1941). Cererile ulterioare ale britanicilor de noi trimiteri de trupe au fost respinse de noua
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
niciodată ocupată. La începutul anului 1942, autoritățile portugheze își mențineau neutralitatea în ciuda avertismentelor din partea guvernelor australian și al Indiilor Olandeze conform cărora Japonia urma să atace insula. Pentru a-și apăra poziițiile din Timorul Olandez, forțele austaliene și olandeze au debarcat în Timorul Portughez și au ocupat teritoriul. Populația sau armata portugheză nu au opus nicio rezistență. După numai câteva săptămâni, forțele japoneze au debarcat în Timor, dar au întâlnit o rezistență foarte puterinică și nu au reușit să controleze deplin
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
să atace insula. Pentru a-și apăra poziițiile din Timorul Olandez, forțele austaliene și olandeze au debarcat în Timorul Portughez și au ocupat teritoriul. Populația sau armata portugheză nu au opus nicio rezistență. După numai câteva săptămâni, forțele japoneze au debarcat în Timor, dar au întâlnit o rezistență foarte puterinică și nu au reușit să controleze deplin insula datorită acțiunilor de gherilă lansate de comandourile aliate, care erau susținute de populația locală. Se estimează că între 40.000 și 70.000
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
Toți așteaptă cu înfrigurare întoarcerea navei lui Otello, după o aprigă lupta pe care acesta o purtase împotriva turcilor. Furtună izbucnește. Corabia apare la orizont, dar se apropie cu greu de țărm. În sfârșit, acostează și aclamat de mulțime, Otello debarca și anunță victoria împotriva turcilor. Mulțimea ovaționează, dar doi oameni îl privesc cu dușmănie pe Otello: Rodrigo, îndrăgostit de Desdemona și Iago, care își urăște de moarte comandantul fiindcă nu a fost ridicat la rangul pe care socotea că-l
Otello (Verdi) () [Corola-website/Science/307626_a_308955]
-
un "împrumut forțat", un impozit conceput fără aprobarea Parlamentului. Carol a reușit să strângă banii necesari, anunțând o iminentă invazie a spaniolilor. Banii au finanțat un alt eșec al ducelui de Buckingham. Acesta, aflat la conducerea unei flote navale, a debarcat în Insula Regelui, unde spera să creeze o bază, pentru a ataca porturile din Spania și Franța. Dar trupele promise în ajutor nu au ajuns, iar el a fost nevoit să se retragă. În 26 martie 1628, Parlamentul a aprobat
Carol I al Angliei () [Corola-website/Science/306452_a_307781]
-
Leon, împăratul occidental Anthemius și generalul Marcellinus, care se bucura de mână liberă în Illyricum. Basiliskos a primit ordin să navigheze direct către Cartagina, în vreme ce Marcellinus ataca și cucerea Sardinia, iar o a treia armată, comandată de Heraclius din Edessa, debarca pe coasta libiană, la est de Cartagina, avansând rapid. Se pare că forțele combinate s-au întâlnit în Sicilia, de unde cele trei flote au plecat la diferite momente de timp. Istoricii antici și moderni dau diverse estimări ale numărului de
Basiliskos () [Corola-website/Science/306606_a_307935]
-
și, cel puțin de această dată, coroana rămăsese în cadrul aceleiași aceiași familii. De pe zidurile de apărare ale orașului, cetățenii capitalei luau în derâdere mulțimea pestriță a cruciaților, care se așteptaseră ca prințul Alexios să fie primit cu entuziasm. Cruciații au debarcat și au atacat colțul de nord-est al fortificațiilor și au provocat pierderi orașului care nu au făcut decât să scadă până la zero popularitatea lui Alexios al III-lea, care a fugit din oraș. Prințul moștenitor Alexios al IV-lea a
Cruciada a patra () [Corola-website/Science/306635_a_307964]
-
mișcări de colonizare ,în localitate luând ființă numeroase instituții evreiești ca oficiul mișcării Hovevey Tzion , Gimnaziul ebraic "Herzliya" (1905) și alte școli, seminarul de învățătoare E. Lewinsky , spitalul "Shaar Tzion" al organizației Bney Brit (1890) etc. În iulie 1882 au debarcat la Yaffa primii imigranți din organizația pre-sionistă "BILU" din răsăritul Europei - a început așa numita "prima aliya" (val de imigrație spre Palestina ) prin portul Yaffa. In 1885 renumitul neguțător de ceai din Rusia , Kalonymus Wissotzki a sosit in vizită din partea
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
din Ierusalim, s-a așezat la Yaffa și a devenit conducătorul comunității evreilor locali. El a organizat o asociație de asistență socială, numită Bney Tzion, pentru nevoiașii obștii, de asemenea asociația (agudat) Ezrat Israel destinată ajutorării evreilor pelerini ori imigranți debarcați în port. Aceasta asociație a înființat primul spital evreiesc din localitate și prima bibliotecă „Shaar Tzion” (Poarta Sionului), care a devenit dupa mulți ani, într-o altă locație, biblioteca municipală a orașului Tel Aviv. În anul 1887, din inițiativa lui
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
Mihail Asan al III-lea, amenințând guvernul bizantin cu războiul. Demonstrația de forță a lui Ioan Alexandru a avut însă efecte nedorite, întrucât bizantinii i-au înțeles intențiile și au trimis pe aliatul lor, emirul turc al Izmirului, Umur Beg. Debarcând în Delta Dunării, turcii lui Umur Beg au jefuit regiunile rurale și au atacat orașele bulgărești din apropiere. Forțat să își limiteze revendicările, Ioan Alexandru a invadat din nou Imperiul Bizantin la sfârșitul anului 1341, susținând că a fost chemat
Ioan Alexandru al Bulgariei () [Corola-website/Science/306719_a_308048]
-
un „sârman nobil” ("Hidalgo pobre"), fiul ilegitim al Marelui Tinerfe și apoi de Zebenzui. În decembrie 1493, Alonso Fernández de Lugo obține de la rege confirmarea dreptului de a conduce cucerirea insulei Tenerife. În aprilie 1494, venind din Gran Canaria, cuceritorul debarca la Santa Cruz de Tenerife cu 2000 de pedestrași și 200 de călăreți. Construiesc un fort, avansează în interior și reușesc să captureze un rege local pe care îl prezintă la Curte lui Ferdinand și Isabellei. De remarcat este reacția
Tenerife () [Corola-website/Science/306785_a_308114]
-
de 25 iulie, amiralul Horatio Nelson a atacat Santa Cruz de Tenerife, capitala insulei. După un atac violent, apărarea organizată de generalul Gutiérrez respinge ofensiva britanică. Nelson își pierde brațul drept lovit de un proiectil de tun în timp ce încerca să debarce. La data de 5 septembrie, o altă tentativă de debarcare este respinsă în regiunea Puerto Santiago de către locuitorii din Valea Santiago del Teide, care au aruncat cu pietre în englezi, din partea de sus a stâncii din Los Gigantes. Alți pirați
Tenerife () [Corola-website/Science/306785_a_308114]
-
bizantinilor Imperiului de la Niceea, iar Principatul Antiohiei și Cavalerii templieri doreau să fie sprijiniți în luptele din Siria, unde musulmanii cuceriseră de puțină vreme Sidonul. Totuși, Ludovic avea ca obiectiv debarcarea în Egipt. Cruciații au ajuns aici în 1249, au debarcat și au atacat Damietta pe Nil. Ludovic considera Egiptul ca o bază potrivită de plecare pentru atacarea Ierusalimului, iar bogăția agricolă a țării ar fi trebuit să asigure resursele necesare unei campanii victorioase. Pe 6 iunie, Damietta a fost cucerită
Cruciada a șaptea () [Corola-website/Science/306831_a_308160]
-
a frontierei, pe Linia Maginot, trupele franceze și britanice erau plasate în fața germanilor, dar între cele două tabere au avut loc numai câteva lupte de hărțială. Royal Air Force a aruncat fluturași de propagandă deasupra orașelor germane, iar în Marea Britanie au debarcat soldați canadieni, în vreme ce de-a lungul frontului terestru se păstra o situație de calm relativ timp de șapte luni. În goana lor de reînarmare, britanicii și francezii au început să cumpere cantități mari de arme și muniție de la producătorii americani
Frontul de vest (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/307805_a_309134]
-
să elibereze orașele Belfort, Mulhouse și Strasbourg, mutând frontul pe râul Rin. Germanii au reușit să păstrreze un cap de pod important în dreptul orașului Colmar. Germanii au pregătit un contraatac masiv în vest încă din momentul în care Aliații au debarcat în Normandia. Planul numit "Wacht am Rhein ("Atentie la Rin")" era să atace prin Ardeni și să continue spre nord. Atacul a început pe 16 decembrie cu ceea ce a fost cunoscut ca Bătălia Intrindului. Aramta I americană apăra pozițiile Aliate
Frontul de vest (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/307805_a_309134]
-
ajungând în secolul al IX-lea să devasteze și ținuturi din nordul regatului francilor. Treptat, acești năvălitori au început să se stabilească în Frizia și la gurile Loarei. Sub presiunea exercitată de anglo-saxoni așa-numita "Mare Oștire" a normanzilor a debarcat în anul 878 pe continent și a devastat timp de 13 ani ținuturile de nord ale francilor, silindu-l pe Carol al III-lea cel Gras, regele Franciei Occidentale, să plătească tributuri. După numeroase conflicte cu francii, normanzii s-au
Normandia () [Corola-website/Science/307827_a_309156]
-
armatelor regelui Harold Godwinson al Angliei. Venise în Anglia cu pretenții la tronul acesteia bazate pe o ipotetică înțelegere între Magnus și Hardeknut cum că dacă unul din ei murea fără urmași, celălalt urma să moștenească și Anglia și Norvegia. Debarcase în nordul Angliei cu o forță de circa 15,000 oameni și 300 de corăbii (50 de oameni per vas), și câștigase o mare victorie la 20 septembrie împotriva unei prime armate engleze în Bătălia de la Fulford la două mile
Harald al III-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/308436_a_309765]
-
au împins pe germani mult spre vest. După cucerirea portului Trípoli, britanicii au reușit să-i priveze pe germani din Afrika Korps de cea mai importantă sursă de aprovizionare. Între timp, americanii au declanșat Operațiunea Torța, mii de soldații fiind debarcați în nord-vestul Africii. Aici, americanii au trebuit să facă față rezistenței îndârjite a soldaților francezi controlați de Regimul de la Vichy, care ocupau Algeria. După trei zile de lupte grele, comandantul francez François Darlan a capitulat, rămând însă la conducerea Algeriei
Teatrul de luptă din Mediterană (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308359_a_309688]
-
rezistenței îndârjite a soldaților francezi controlați de Regimul de la Vichy, care ocupau Algeria. După trei zile de lupte grele, comandantul francez François Darlan a capitulat, rămând însă la conducerea Algeriei, de această dată recunoscând autoritatea Forțelor Libere Franceze. În timp ce americanii debarcau la nord-vest de Tunis, Rommel își pusese soldații pe poziții defensive, în spatele liniei fortificate Mareth, unde încerca să facă față britanicilor care atacau din Libia. În ciuda faptului că trebuia să facă față unei lupte pe două fronturi, Rommel a încercat
Teatrul de luptă din Mediterană (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308359_a_309688]
-
și ar fi ușurat presiunea germană asupra frontului de răsărit. În plus, cucerirea Romei ar fi avut o reprezentat începutul simbolic al prăbușirii Axei Roma-Berlin-Tokio. Pe 19 iulie 1943, Armata a VIII-a britanică sub conducerea lui Bernard Montgomery a debarcat în apropiere de Siracuza, în vreme ce Armata a VII-a americană sub conducerea lui George Patton a debarcat în apropiere de Gela. În ciuda faptului că Mussolini a insistat ca numai diviziile italiene să apere Sicilia, în zona au fost mobilizate două
Teatrul de luptă din Mediterană (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308359_a_309688]
-
o reprezentat începutul simbolic al prăbușirii Axei Roma-Berlin-Tokio. Pe 19 iulie 1943, Armata a VIII-a britanică sub conducerea lui Bernard Montgomery a debarcat în apropiere de Siracuza, în vreme ce Armata a VII-a americană sub conducerea lui George Patton a debarcat în apropiere de Gela. În ciuda faptului că Mussolini a insistat ca numai diviziile italiene să apere Sicilia, în zona au fost mobilizate două divizii de tancuri germane sub concucerea generalului german Albert Kesselring. Dată fiind degringolada armatei italiene, Kesselring s-
Teatrul de luptă din Mediterană (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308359_a_309688]
-
faptului că trupele aliate au întâmpinat o rezistență redusă, ei nu au reușit să pornească imediat în urmărirea germanilor, datorită cantităților foarte mici de combustibil debarcate, care nu permitea acțiuni de amploare a uităților mecanizate. Pe la mijlocul lunii septembrie, unitățile aliate debarcate în sudul Franței au făcut joncțiunea în apropierea orașului Dijon cu cele debarcate în Normandia. Italia Popularitatea Regelui Victor Emanuel al III-lea s-a prăbușit după ce Italia a pierdut toate coloniile africane, (inclusiv Libia și Somalia Italiană), iar economia
Teatrul de luptă din Mediterană (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308359_a_309688]