8,280 matches
-
domină cele două capodopere, Decameronul și Povestirile din Canterbury, din perspectiva unei moralități creștine, la care scriitorii se raportau, dar pe care încercau totuși să o ignore. Nici Boccaccio, și nici Chaucer nu sunt niște reformatori, niște critici severi ai decăderii umane. Privesc lumea, pe care o descriu detașat, cu toleranță, îi interesează mai mult plăcerea pe care o oferă textul lor și apoi dimensiunea didactică pe care nu o puteau definitiv eradica. Universul aceasta permisiv și promotor al unui alt
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
geniul era prea slab ca să producă ceva valoros.” 15 Chaucer a fost nevoit, la rândul său, să ocupe diferite slujbe administrative, cunoscând atât culmea succesului social, în calitate de cavaler în Kent, apropiat și protejat de puternicul John of Gaunt, dar și decăderea ierarhică, odată cu schimbările politice ale epocii, fiind pe rând responsabil cu întreținerea și refacerea clădirilor regale, a pădurilor sau colector de taxe. Ambii scriitori au abordat cu precădere tema iubirii, dar au eșuat în viața personală în a trăi sau
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
care înfățișează astfel de personaje feminine reliefează acest lucru, ironizându-le uneori subtil, afirmând că ele rămân, în planul ficțional, doar niște alegorii. Pe de altă parte, de multe ori calitățile sunt dublate și de unele slăbiciuni, ceea ce determină o decădere și o devalorizare a imaginii lor pilduitoare, destinate unui scop moralizator, pe care operele în care apar uneori și-l arogă. Donna angelicata se convertește într-un simbol al unei virtuți, ce eșuează însă în a se face verosimil sau
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
imposibil de trecut, iar o tânără din peisajul lumii antice, Sofronia, se conformează împrejurărilor vieții și îl acceptă pe cel care o iubea cu înfocare. O altă membră a brigatei, Emilia, își începe șirul povestirilor într-o manieră ironică la adresa decăderii morale a clerului, căruia îi impută fariseismul, prefăcătoria, zgârcenia și lăcomia, și își ilustrează educația prin trimiteri la citate din limba latină „cum gladiis et fustibus”202 sau din Biblie „Primi-vei însutit și moștenivei viața veșnică”203, prin enumerarea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
se impune, personifică exponenta unui univers în care femeia și-a recăpătat locul pierdut, o societate în care vrea să domine, căci are toate atu-urile pentru această poziție privilegiată. Târgoveța sugerează că singura posibilitate a societății de a evita decăderea și subminarea este schimbarea iminentă. și aceasta ar însemna accesul la tot ceea ce până atunci constituise o prohibiție: femeile vor putea avea acces la cunoștințele destinate doar bărbaților. Doar adevărul putea conduce spre înțelegere și reconciliere.427 Numai în societatea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
alungate din conștiință: în ea domină acum omenescul și naturalul. Baza vieții nu mai este ceea ce trebuie să fie, ci ceea ce este: Dante închide o lume; Boccaccio deschide o alta.”520 Deși este conștientă de corupția generală a clerului, de decăderea moravurilor, de venalitatea din păturile sociale nobiliare, totuși lumea boccaccescă, cât și cea chauceriană, nu este nihilistă, nu și-a pierdut credința și mai speră încă în săvârșirea minunilor în viața fiecăruia, în pronia divină. Modernitatea ei se evidențiază prin
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
la pervertirea unei trăiri religioase autentice și la frecvente abateri de la conduita morală firească pentru o persoană a cărei viață se așteaptă a fi închinată divinității. Păcatul cel mai imputat și mai des criticat în povestirile care fac aluzie la decăderea clerului (și sunt douăzeci astfel de istorisiri în Decameron) este cel al concupiscenței, al dorinței trupești necontrolate. De cele mai multe ori, pentru a și atrage victimele feminine, păcătoșii în sutană dau dovadă și de viclenie. Un călugăr tânăr (și epitetul este
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
donne demonicate, dar în viziunea naratorului au grade diferite de vinovăție: tânăra este neajutorată în fața acuzelor aduse, celelalte călugărițe sunt mai mult invidioase, decât preocupate de eradicarea păcatului, iar stareța ni se dezvăluie prefăcută și coruptă. Un alt exemplu de decădere totală a monahiilor îl întâlnim în prima povestire a zilei a treia, unde un tânăr angajat drept grădinar al mânăstirii, după ce se prefăcuse a fi surdo mut, se transformă în obiect râvnit de toate suratele din incinta locașului sfânt. Decența
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
acele amănunte care particularizează și individualizează personajul, conferindu-i unicitate, mult mai mult decât făcuse Giovanni Boccaccio, ce se dovedise mai schematic și mai interesat de firul epic decât de reliefarea caracterelor în mod vădit, ne conturează o lume a decăderii eclesiastice, a optării pentru malefic, perceput desigur ca o înclinație permanentă spre deliciile vieții mundane. 551 Ibidem, p. 257. 552 Ibidem, vol. I, p. 248. 150 Am remarcat în capitolul precedent falsitatea vocației stareței din suita pelerinilor, preocuparea ei excesivă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
detalii aparte, individualizează mai mult personajele și modifică sensibil deznodământul. Dacă ceea ce povestise corăbierul semăna mai mult cu un fabliau, istorisirea aprodului devine mai acidă, mai virulent critică, căci el se dorește un spirit justițiar și propune o revanșă împotriva decăderii clerului, înfățișându-le ascultătorilor săi, ceata veselă și certăreață în același timp a pelerinilor, pedeapsa veșnică, de pe cealaltă lume, de care se vor învrednici călugării cerșetori, față de care nutrea o vădită antipatie: aceștia vor viețui sub coada lui Belzebut, în locul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Cu toate acestea, atât poetul cât și prozatorul s au confruntat cu aceeași umanitate și au manifestat aceeași inteligență în a o aborda.575 Lipsa unei severități afișate, în ceea ce îi privește pe cei doi scriitori, a fost asociată cu decăderea moravurilor în epocă, dispariția literaturii cavalerești, trecerea de la ideile unei transcendențe necesare spre imanența Renașterii. Cu toate acestea nici autorul italian, nici cel englez nu pot fi considerați imorali. „Fără îndoială Boccaccio a fost la fel de moral ca și Dante sau
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
o altă cameră, unde este descrisă Fortuna și este reliefată vanitatea bunurilor pământești. Deși această secțiune este mai scurtă, tratează teme îndrăgite de Boccaccio, pe care le va aborda în două din operele sale mai târzii: precaritatea gloriei umane și decăderea celor faimoși altădată. Naratorul rememorează în aceste pasaje prăbușirea Tebei și a Troiei, a lui Alexandru, Cezar, Nero și mulți alții. Aceste exemple ale unei fortuna labilis par a-l aduce pe călător pe calea cea bună. Acum îi spune
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
1977 apud Teodolinda Barolini, op. cit., p. 517. (trad. n.) 172 societate, este un personaj boccaccesc tragic.618 Statutul de criseidă o apropia de imaginea unei idealități, cum este aceea a unei donna angelicata, dar trăirile intense, pasionale, vor determina o decădere a personajului, care nu mai este exemplar prin virtute, ci stărnește compasiunea prin destinul nefericit, de al cărui deznodământ este oarecum culpabilă. Opera aceasta poate fi comparată cu un text boccaccesc mai timpuriu, Comedia delle ninfe fiorentine: „Ca scriere pastorală
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ales pornirile malefice intrinseci, care trebuie înlăturate.769 Prudenția și Sofia devin victime ale violenței masculine, patriarhale. Prudenția ilustrează un exemplu creștin de iertare, bunătate, răbdare, înțelepciune și cumpătare. Încercând să-l schimbe pe Melibeus, să-l facă să conștientizeze decăderea morală la care s-ar supune acceptând violența, personajul feminin sfârșește prin a se oferi pe sine drept exemplu, este așadar conștientă de virtutea proprie. Pacea va aduce prosperitatea, după cum proclamă femeia, rolul ei civilizator fiind cert. Devine, așa cum fusese
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
înalță astfel prin îndemnurile pe care i le oferă cu un calm și o înțelepciune desăvârșite. Sfaturile femeii nu sunt doar malefice, așa cum general se proclama în epocă, ea fiind învinovățită de izgonirea lui Adam din rai și implicit de decăderea întregului neam omenesc, pot fi 769 Curtis Gruenler, art. cit., pp. 48-49. 770 Ibidem, p. 49. 210 chiar salvatoare. Este adevărat că rugămințile ei nu sunt acceptate fără o dezbatere serioasă, îndelungată. Melibeus aduce cinci argumente prin care își justifică
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
decât dacă s-ar fi lamentat patetic. și, ca o ultimă umilire, va fi nevoită să se întoarcă în casa modestă a tatălui, de unde a fost luată cu ani în urmă, îmbrăcată în veșminte simple, simbol al condiției umile, al decăderii, iar, la cererea craiului, se va ocupa de banchetul organizat în cinstea noii alese, va pregăti castelul, va servi masa pentru cei invitați. Dar reacția femeii este, uimitor, una de mulțumire pentru tot ceea ce i s-a oferit în anii
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și virtutea, așadar ceea ce generic am denumit sfera angelicului, fie optând pentru trăirea plenară a vieții, cu toate deliciile ei, chiar dacă se încalcă frecvent normele morale și se cade în profan, în concupiscență și trădare a inocenței, sfera maleficului. Portretizând decăderea unei societăți, atât Giovanni Boccaccio cât și Geoffrey Chaucer, încearcă să-și facă mai scuzabile personajele negative, să le găsească mai puțin înfiorătoare, moral vorbind. Cine sunt aceste donne demonicate? Reprezintă de fapt, așa cum am mai subliniat, niște femei care
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Oancea, Editura Meridiane, București, 1992. 234 Donnele demonicate sunt, fără îndoială, niște adulterine, care dau glas și dezlănțuire instinctelor celor mai ascunse și în același timp firești, dar care găsesc, aproape de fiecare dată, o justificare pentru purtarea lor. Vinovați de decăderea lor morală sunt soții geloși, autoritari, bătrâni sau prea rigoriști (II.10, IV.10, V.10, VII.5, Mai din Povestirea neguțătorului). În povestirea a zecea din cea de-a doua zi a Decameronului, Dioneo își propune să istorisească o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
a inferiorității și dominării femeii cu orice preț, cum întâlnisem anterior. În nuvela a patra din prima zi a Decameronului o fetișcană „frumoasă și fragedă ca o floare” 920 devine ținta concupiscenței unui tânăr călugăr, dar și a starețului mănăstirii, decădere pe care o acceptă fără împotrivire, dar din toată atitudinea personajului se desprinde mai mult naivitate decât culpabilitate reală, dă impresia de victimă, de obiect folosit pentru satisfacerea plăcerii masculine. Madonna Lisetta, din povestirea a doua a zilei a patra
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
felul în care o realizau culegerile cu acele faimoase exempla: observăm că adevărurile scoase la iveală nu sunt orientate spre latura didactică a impunerii unui comportament adecvat sau spre oferirea unei alternative în a distinge binele de rău. De aici decăderea, demitizarea pe care o cunoaște donna angelicata, de care ne-am preocupat în subcapitolul al doilea al aceluiași ultim capitol. Decameronul și Povestirile din Canterbury reprezintă o imensă imago mundi, o panoramă umană, în toată varietatea sa de personaje și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
utilizarea unor mijloace cu totul noi, originale. Sunt conștienți că reîntoarcerea la o viață morală reprezintă singura temelie pe care o societate poate fi construită 1058, însă resping dogmatismul, idealizarea exagerată, punând pe prim plan autenticitatea, omenescul. Cu toate că schițează o decădere morală a lumii lor diegetice, „didacticismul direct este evitat, însă avem un excipit penitent: condamnarea păcatului, corectarea abuzurilor, incriminarea ipocriziei.”1059 Ei au reușit să arate că lumea nu este „o vale a plângerii”, ci un loc al liberului arbitru
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
problema - generală - a decadenței sanctuarelor oraculare, fenomen atestat istoric la Începuturile erei creștine și chiar ceva mai Înainte. De aici va porni o amplă dezbatere asupra agenților divinației (daimoni intermediari, pneuma - suflul profetic) care, „părăsind” unele sanctuare, ar fi provocat decăderea lor totală. Cel dintâi dialog, De Pythiae Oraculis - sau, după titlulsău grecesc, De ce răspunsurile Pythiei nu mai sunt acum În versuri? -, tratând strict despre divinația delfică, ne oferă, pe lângă o teorie a inspirației oraculare, informații extrem de bogate privitoare la forma
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
divorțului s-au ivit după începerea dezbaterilor la prima instanță și în timp ce judecata primei cereri se afla în apel, cererea reconvențională va fi făcută direct la instanța investită cu judecarea apelului. Neintroducerea cererii reconvenționale în termenele arătate mai sus atrage decăderea pentru soțul pârât din dreptul de a cere divorțul, afară de cazul când cererea reclamantului a fost respinsă și motivele divorțului s-au ivit pe urmă (art.610 C.proc.civ.). Renunțarea reclamantului la cerere (chiar dacă pârâtul se împotrivește) nu are
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
autoritatea tutelară, de instituțiile de protecție sau de procuror. Instanța de judecată este competentă să dispună încredințarea lor unor rude, altor persoane sau instituțiilor de ocrotire în cazul în care se desface căsătoria (art.42 C.fam.), când se pronunță decăderea din drepturile părintești (art.109 C.fam.), precum și în cazul în care filiația din afara căsătoriei este stabilită față de ambii părinți, care nu se află în situația de a li se încredința copilul (art.65 C.fam). Întrebări și teste a
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
părintele său (al cărui soț l-a adoptat), se ajunge la rezultatul că el (adoptatul) devine rudă cu toate rudele părintelui adoptator, dar nu este rudă cu nici una din rudele părintelui firesc al cărui soț l-a adoptat 249. C. Decăderea adoptatorului din drepturile părintești Ambii părinți adoptatori sau numai unul dintre ei in conf. cu art.109 C.fam. pot fi decăzuți din drepturile părintești dacă sănătatea ori dezvoltarea fizică a copilului adoptat este primejduită prin felul de exercitare a
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]