2,083 matches
-
imaginat pînă în cel mai mic detaliu toate traseele pe care le poate face un șobolan printr-o bucătărie, cu toate accidentele care i se pot întîmpla, și rezultatul impresionează nu doar prin excelență tehnică, ci și printr-o anumită delicatețe, provenită dintr-o curiozitate umană pe care tehnologia n-o poate suplini. Dar calitatea care face din Ratatouille un film atît de bun (după mine, cel mai bun film de animație în ani de zile) e elocvența cu care celebrează
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
tonul aparent mieros nu este doar o construcție ironică. Lefter invocă excelența unei sensibilități aristocra- tice la confiniile cu nevroza, iar pe de altă parte, mimează stilul aulic în măsură să retrocedeze semnatarului dis- tincția care i se cuvine și delicatețea aproape nevrotică care rezonează cu aristocratismul său. Modestia este tru- cată, vestmânt de camuflaj pentru un orgoliu princiar sub care se ascunde resentimentul. Acest mesaj transmite o stare de surescitare, calmul instalat este consecutiv unui tensiuni nervoase foarte mari, iar
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
reușit propunând un recital „ușchit”, axat pe aceeași idee a omului care nu reușește să-și prindă identitatea într-o lume care devine din ce în ce mai nebună și haotică. Îl admir pentru lipsa de prejudecăți și pentru candoarea lui. Luminița B., cu delicatețe, prin intermediul lui Caragiale, cu mijloace simple, aproape copilărești (nu puerile) a încercat să reunească câteva schițe de-ale marelui autor, pornind de la stradă și zăpăceală, trecând ușor prin politic și ajungând, discret, la „Bubico”. Vasile H. Pieca (Premiul I), reunind
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
am "expus biografiile" și când a aflat că suntem din Iași și că eu am făcut liceul la "Internat", s-a ridicat, a deschis seiful din birou, a scos o cutie metalică și din cutie a extras cu grijă și delicatețe o prețioasă "relicvă", pe care ne-a prezentat-o cu emoție: "E nasturele de la uniforma mea de licean de la "Internat"". Mi-am îmbrățișat "colegul" și din ziua aceea am rămas buni prieteni. Cazul Cuza poate fi subiect de roman! La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
În spate, inspir) adânc și m) sf)tuiește s) fac la fel. Aerul, Însuși aerul, este la Ierusalim un tonic al ideilor - asa spun și Înțelepții. Sunt gata s) cred acest lucru. Știu c) trebuie s) aib) propriet)ți speciale. Delicatețea luminii m) tulbur) și ea. Mi-arunc privirea În jos, spre Marea Moart), pește stânci cr)pate și c)sute cu acoperișuri rotunjite. Culoarea acestora este că a p)mântului Însuși și, În aceast) monotonie stranie, aerul mișc)tor exercit
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
din secolul al XIV-lea, dup) cum ne spun doi tineri arabi prietenoși ce repar) aici niște mașin)rii. A, da, grajdul este Inc) folosit, dar În timpul zilei m)gării și catarii nu sunt aici. Dennis Silk le pune cu delicatețe Întreb)ri tinerilor, care vorbesc destul de bine ebraica pentru a putea da informații - evident, pentru mine. Silk crede c) toate acestea m) intereseaz) că pe orice turist normal. De fapt, putin Îmi pas) dac) grajdul dateaz) din secolul al XIV
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
porecla): „Orice, dar cu o unguroaică să nu aud că te Însori!“. Nu am Îndrăznit nicicând să-l contrazic. Într-un fel Îl Înțelegeam. Impresiile copilăriei nu se șterg ușor. Dar mie mi-au plăcut Întotdeauna ungurii. Cultura și rafinamentul, delicatețea și bunul-gust, Îmi pare bine s-o constat, Îi caracterizează pe mulți. La Paris sau New York, departe de mentalitatea Îngustă a stereotipiei naționaliste, care nu onorează pe nimeni, am cunoscut câțiva reprezentanți remarcabili ai diasporei lor și am Întemeiat cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
ai citit interviul din România literară?“. Ce se Întâmplase era că tocmai atunci, În ’67, la Praga avusese loc un congres de teatru, unde printre cei prezenți fusese și Alf Adania, un om de cultură remarcabil și de o mare delicatețe. Reîntors, el a publicat un interviu cu Ellen Stewart, directoarea Teatrului „La Mama“ din New York, unde În final a Întrebat-o dacă știe câte ceva despre teatrul românesc. „Am văzut la Zagreb un grup de studenți minunați și aș vrea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
spunea În portugheză, era pe vremea aceea (1973) vedeta absolută a teatrului brazilian, după marele ei succes cu Balconul lui Genet, montat Într-un stil cu totul original de Victor Garcia, un „nepot spiritual“ al lui Artaud, artist de mare delicatețe combinată cu o forță de vizionar. Invitația părea generoasă: mi se propunea să merg la Săo Paolo Împreună cu Swados, ca să compună muzica, și cu Priscilla, să joace Andromaca. Un stagiu de două săptămâni a fost organizat ad-hoc, la care a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
l-am montat de două ori, aș dori să am o a treia șansă. Se spune des că Cehov se uită la personaje ca un doctor la pacienții săi. Le observă rănile, le vede boala, dar nu distant, ci cu delicatețe, nu Îi tratează cu răceala științifică de laborator, ci cald, plin de compasiune. Îi vede și Îi Înțelege așa cum sunt, fără să-i acuze. În scrisori, Cehov insistă mereu că personajele lui nu sunt nici eroi, nici ticăloși, și ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
mâinii pe care mi-o arătai În tăcere, așezată pe palma ta ca o meduză eșuată pe plajă; țesătura epidermei de pe membre și obraji, spre care Îmi atrăgeai atenția cu un glas ce venea parcă din Întuneric, de departe, de parcă delicatețea cu care trebuia atinsă nu putea fi exprimată decât prin delicatețea produsă de depărtare; acel ceva care plutea, aluneca, Îți scăpa, din nuanța albăstruie Întunecată a irisului, ce părea să păstreze Încă În el umbrele pe care le absorbise din
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ta ca o meduză eșuată pe plajă; țesătura epidermei de pe membre și obraji, spre care Îmi atrăgeai atenția cu un glas ce venea parcă din Întuneric, de departe, de parcă delicatețea cu care trebuia atinsă nu putea fi exprimată decât prin delicatețea produsă de depărtare; acel ceva care plutea, aluneca, Îți scăpa, din nuanța albăstruie Întunecată a irisului, ce părea să păstreze Încă În el umbrele pe care le absorbise din fabuloșii codri seculari unde erau mai multe păsări decât tigri și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pot să mă descurc. Vroia să se asigure că, la ora aceea târzie, am cu ce să mă întorc acasă! Da, Marin Preda, care uneori părea „urâcios”, „antipatic”, era capabil de asemenea spontane, rarisime în vremea noastră, gesturi de mare delicatețe. * Îi mai sunt recunoscător lui Marin Preda și pentru un alt gest pe care a binevoit să-l facă față de mine. Când? Nu pot preciza. În orice caz în intervalul 1968-1970, în perioada de continue frământări redacționale ce a urmat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
avut alte lăudabile atitudini. Degeaba! Impresia lăsată de gestul lui de atunci, de la bufet, de mitocan apucător, de acea manifestare de măruntă rapacitate obraznică a rămas cea mai puternică. * Nichita era capabil, ca să citez dintr-un alt poet, de o delicatețe infinită. Aflându-se, într-o zi, în faimosul „acvariu”, fostul mini-bar din Piața Romană, în care plutesc nu puține amintiri din perioada tinereții mele literare (da, literare, căci despre literatură și muzică, despre moarte și Dumnezeu discutam noi acolo), a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
dintre toate, firește; într-o inspirată pauză de lectură, îmi înalț privirea la timp pentru a vedea pe cer, chiar deasupra acoperișului de țiglă roșie, etalat parcă anume ca eu să-l pot contempla în voie, un nor de o delicatețe inefabilă, pal trandafiriu, îngust și alungit, ca o pană de scris odihnindu-se pe o imensă coală albastră; îl văd și în aceeași fracțiune de secundă înțeleg, știu că acel nor dumnezeiesc are o legătură nemijlocită cu mama, că e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
vreau să-i sperii pe oameni” - răspunde Rubliov când îi cere să picteze o „Judecată de apoi”. Preeminența liniei curbe în siluetele sale ondulate cu infinită blândețe, umanitatea profundă, uneori terorizată, alteori împăcată cu sine, a chipurilor sale de sfinți, delicatețea tonurilor cromatice ne arată că pictorul s-a ținut de cuvânt, că artistul a transcris în opera sa mesajul de încredere, de speranță, de lumină pe care omul a izbutit să-l descifreze, cu prețul unor mari dureri, în cartea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
el formale și reci, sarcini stânjenitoare ̀ mpresurându-i libertatea și bucuriile tinereții. Nu mai evoc episoadele care se știu : rege copil, detronat de tatăl său, lipsit de prezența mamei, ființa cea mai apropiată sufletește, cea mai înțelegătoare, de o rară delicatețe omenească și gingășie feminină, pe care nu a putut-o vedea, în toată perioada celor zece ani de domnie ai tatălui său, decât sporadic și drămuit, apoi rege din nou, între 19 și 26 de ani, al unei țări antrenate
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
mare asemănare de caracter și de structură umană între regele Mihai și bunicul său Ferdinand. Evident, nu în toate privințele, caracterele omenești nefiind standardizate, iar viața fiecărui om, rege sau nu, fiind unică. Dar aceeași notorie lealitate, aceeași distincție, aceeași delicatețe față de semeni, același devotament neostentativ și de la sine înțeles, spontan și necondiționat, pentru țară. A fi rege însemna pentru Ferdinand, așa cum înseamnă pentru Mihai I, a nu putea prin destin să aibă alt interes personal decât interesul țării. Aici se
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
agricoli, unii dintre ei cu deosebite calități, cu remarcabile îndemânări. Când stai de vorbă cu acești nefericiți crescuți în amară sărăcie, contrastul între condițiile mai mult decât modeste în care trăiesc și noblețea lor sufletească, seninătatea cu care întâmpină viitorul, delicatețea lor, frumusețea lor și fizică nu numai morală, te impresionează profund. Cei mai mulți dintre copii lui au învățat meserii. Unii sunt și acum șofei. Au plecat toți din Corbeni la Brăila sau la Galați. O fiică de a lui a rămas
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Am mers cu unchiul Constantin prin 1985-86 de am făcut pomenire pentru bunici la cimitirul din Corbeni și am găsit-o pe fiica unchiului Scarlat, femeie de peste 40 de ani. Am fost surprins de vocabularul pe care-l folosea, de delicatețea gesturilor ei, de politețea ei. Parcă ar fi fost absolventă de pension, parcă ar fi trăit într-un mediu de intelectuali, și cu un bun simț ieșit din comun. După despărțire, am comentat cu unchiul Constantin acest caz, atât de
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Electrice, bietul Tit s-a îmbolnăvit de inimă, a făcut depresie psihică și a ajuns pensionar mai înainte de vreme. Deși Titi a făcut matematică și fizică la Politehnică, talentul lui era pentru literatură, pentru poezie. Este un om de o delicatețe exagerată, bolnăvicioasă. Este un mare iubitor de frumos. Este conștiinciozitatea întruchipată. Este oricând gata să sară în ajutorul celor din suferință, din necazuri. Datorită jertfei lui străjuiește la mormântul părinților noștri din Râmnicelu un monument din marmoră albă. FRATELE IONEL
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
nostru; care era ebenist și nu se gândise niciodată să ne facă din mâinile lui o asemenea trăsură-bancă pentru a citi liniștiți și a desena sub arbori. Îl numea „Broscarul”, făcând aluzie la obiceiul italian (și francez) de a mânca „delicatețe” italiană. Pentru prima oară am luat cunoștință de discriminarea făcută la adresa unui străin pe care-l consideram zeul nostru cel bun. Într-o seară a venit la noi cealaltă soră a tatălui, Margareta, plângând în hohote. Ne-a povestit că
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
se ocupa de copii, ea nesuportând prezența unui copil mai mult de două ore. „Après tout, je suis un écrivain”, spunea ea în mod natural. Nu joacă rolul bunicii acum. Văd în tot ce spune și face o tinerețe perpetuă, delicatețe, blândețe lucidă, mister inepuizabil. Am avut din nou sentimentul comunicării și comuniunii fericite. M-am dus dis-de-dimineață la bancă, pentru a mă explica în privința datoriilor. Coborând scările m-a întâmpinat vecina Ebba, felicitându-mă pentru ziua îngerului Gabriel. Asta m-
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
în care fiecare componentă care se articulează în acest edificiu numit artă și spectacolul de artă, fiecare să se regăsească cu partea lui de contribuție și cu sentimentul că aparține unei familii artistice importante. De aceea am văzut cu câtă delicatețe comentează, în paginile ziarelor ieșene, fiecare eveniment, sau vrea să facă din spectacolele Operei din Iași, Panoramic artistic. evenimente. Sunt de asemenea portretele unor oameni care cu siguranță vor marca istoria culturală a iașilor de la cei vechi până la cei de
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
am "expus biografiile" și când a aflat că suntem din Iași și că eu am făcut liceul la "Internat", s-a ridicat, a deschis seiful din birou, a scos o cutie metalică și din cutie a extras cu grijă și delicatețe o prețioasă "relicvă", pe care ne-a prezentat-o cu emoție: "E nasturele de la uniformă mea de licean de la "Internat"". Mi-am îmbrățișat "colegul" și din ziua aceea am rămas buni prieteni. Cazul Cuza poate fi subiect de roman! La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]