2,053 matches
-
de masă albă..." S-a vorbit de multe ori despre mesele acestea. A vorbit, îmi pare, și Zola de dânsele. În orice caz, ele nu sunt lucru nou. Și nu m-aș fi oprit la epizodul acesta neînsemnat (și totuși delicios) dacă el nu mi-ar fi amintit o serie de mese și de reuniuni de acest fel, pe care un grup de prieteni, un mic cenaclu, le organizasem într-un timp, la Iași. O, nu fac nici o comparație și nici o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
din Iași, abia instalat în clădirea nouă. Și alții încă. Într-o zi am luat hotărârea să luăm regulat Duminica dejunurile împreună. Hotărârea noastră a devenit regulă, pentru multă vreme. * Ca și Daudet, ași putea spune în adevăr: Nimic mai delicios decât mesele acestea amicale, în cursul cărora, cu coatele pe masă, cu țigara în colțul gurei, cu paharul de Uricani dinainte, cu ochii departe, discutam, în cea mai deplină cordialitate, despre tot ce putea face obiectul aspirațiilor sau preferințelor noastre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
dau, acest lucru n-a fost cu putință decât pentru prea puține cazuri. O regret. Din toată inima... Pentru că, în felul acesta, m-am văzut silit să las în umbră cea mai mare parte din lumea care populează acel fantastic, delicios domeniu, care e trecutul meu... De la colegii mei de școală și de la contimporanii copilăriei mele, până la cei din urmă companioni în lunga călătorie care e viața mea; de la figurile care au format mediul meu familiar, până la cercul larg al relațiilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
ceva cu care neam obișnuit în minunata noastră presă. Mult mai plăcută la privit a fost bâlbâiala încurcată a maestrului Cristoiu, chemat săși explice schimba rea de macaz întro ediție specială a emisiunii 100%, moderată de Robert Turcescu. Iată o delicioasă mostră de maestru pus în încurcătură: „Ăăă... Să ne întoarcem... În primul rând despre acest scan... nu vreau să... ăăă... Ca să explic ceva din - sigur, că acuma nu suntem la o emisiune lite... - natura mea, după ce... Sigur, am fost destul de
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
ușor și spuse cu timiditate în glas: - Ai să te convingi că-i mult mai bună aici. Miroase foarte frumos. - Știu că nu se compară, dar m-am obișnuit să beau ce găsesc. - Asta-i cafea făcută la filtru. E delicioasă, zise Leon sorbind din lichidul fierbinte. - Mie îmi este dor de cafeaua mea de acasă, făcută la ibric. - Și de ce îți mai esti dor? - De foarte multe. Bărbatul blond îi atinse un punct sensibil, iar ea simțea că nici lumina
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
care idei ? Și care esențe ?... De n-ar fi profund serios în ciuda ricanărilor, am crede că Daneliuc se amuză jucându-se cu câteva stereotipuri ale vremii de tranziție : colo un parlamentar plus vrai que nature, colo o străină cu bani (delicioasa Madeleine Thibeault), dincolo un omor, un foc, o răfuială... Oricât de verosimile ar fi aceste personaje, aceste incidente, ele nu emoționează : sunt prea pitorești. Oricât de bine ar juca Dorel Vișan, scena ”rugăciunii” din bucătărie nu convinge : rapelul sacru-vomitiv este
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
dacă nu ar fi imensa distanță care ne desparte, aș fi atât de fericită. Astăzi, mă întorceam de la școală; m’am oprit la cutia de scrisori și am găsit scrisoarea ta no. 8, care a făcut numai 7 zile. E delicioasă scrisoarea ta, micul meu vârtej! Evocatoare, caldă. Nu știu de unde îmi vine fragmentul acesta: „Heureux celui, ma fille, qui te conduira, candide et rougissante, au seuil de sa maison“. După factură, pare-mi-se, e din Herman și Dorothea lui
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Senilsenideghin... Un țigan tătar m-a salutat: „Bumneața Dumn’u!“. Și deodată m-am trezit departe, foarte departe printre cețuri... Dar soarele, sfios la început, a ridicat o poală a perdelei, apoi s-a instalat hotărât la masa mea, adulmecând delicioasa cafea cu lapte, mierea, untul, pâinea. Iar Menaru, răgușită, aproape afonă, a venit să se plângă de nerecunoștința lui Musever, venită în vizită de la Tekirghiol cu fiul ei Tucian. Musever susținea că s-a îmbolnăvit de gât molipsindu-se de la
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Mor după el! O să fiu cea mai tare domnișoară de onoare din lume! — A ieșit ca lumea, nu? Danny ridică din umeri modest, dar văd că e foarte încântat de sine. Mai iau o gură mare din cocktail, golind paharul. Delicios. Să mai fac câte unul? Ăsta ce-avea în el? — Îhm... Îmi mijesc ochii spre sticlele înșirate pe măsuță. Nu mai știu. A luat ceva timp până când dulăpiorul de cocktail a ajuns la noi în apartament, pe scări. Sinceră să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
vreau. Mi-am trecut în revistă prioritățile. Și nimic nu mă va face să îmi schimb părerea. — Luke? spun, în clipa în care el dă să se dea jos din pat. — Mmm? Se întoarce și mă sărută, și e cald, delicios și minunat. — Nu pleca. Rămâi cu mine. Toată ziua. — Toată ziua? — Putem să ne facem că suntem bolnavi. Mă întind leneșă pe perne. De fapt, chiar îmi e puțin cam rău. — Serios? Ce te doare? — Păi... burta. — Mie mi se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
că am să pot mânca absolut nimic. Dar, chiar și așa, îmi lasă gura apă când ajung la firma de torturi. Locul e spațios și luminos, cu ferestre largi și în aer plutește cel mai suav, mai dulce și mai delicios miros de zahăr combinat cu unt. În vitrină sunt expuse torturi uriașe și cutii transparente cu șiruri întregi de ornamente florale, iar la mesele de marmură cofetarii fac, cu cea mai mare grijă, trandafiri din glazură și pictează fire de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
în care bag o bucățică de tort în gură, mă ia cu leșin. Ei, da, ăsta da tort de nuntă! Noi de ce n-avem așa ceva în Anglia? Iau câteva înghițituri de șampanie și ronțăi crinul de zahăr, care e extrem de delicios și are o vagă aromă de lămâie - după care iau o a doua îmbucătură, pe care o mestec în extaz, uitându-mă la o fată din apropiere, care se chinuie cu cornetul să facă niște lăcrămioare. Știți ceva, poate ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
la ea, și inima îmi bubuie nebunește. Bună, Alicia! zic, sforțându-mă să-mi iau un ton relaxat. Îmi pare rău să aud de tortul tău. Apropo, Antoine, cel pe care mi l-ai servit a fost de-a dreptul delicios. — Poftim? spune Alicia alb. Ochii i se fixează automat pe inelul meu de logodnă, apoi pe fața mea, înapoi la inel, la pantofii mei, la geanta mea - uitându-se cu atenție la fusta mea - și înapoi la inel. E ca și cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
frumos. — Știu, mă trezesc spunând. Abia aștept! Deci... discutăm despre tort... trebuie să-ți arăt niște poze... între timp, poate încă puțină șampanie? — Da, vă rog, spun și-mi întind paharul. Nu vă pot refuza. Șampania, deschisă la culoare și delicioasă, fâsâie în pahar. Antoine dispare, iar eu iau o înghițitură, disimulând în spatele unui surâs faptul că, în adâncul sufletului, am un ușor sentiment de disconfort. Acum că Alicia a dispărut din peisaj, n-are rost să mă mai prefac. Ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Eyes, și lumea dansează. Da, poate că muzica nu e chiar atât de meseriașă cum a fost cea de la Plaza. Da, poate că invitații nu sunt la fel de bine îmbrăcați. Dar sunt ai noștri. Sunt cu toții ai noștri. Masa a fost delicioasă. Ni s-au servit supă de creson, costiță de miel și pudding de vară și am băut tone de șampanie și vinul pe care mami și tati l-au cumpărat din Franța. După care tati a lovit ușor cu furculița
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Franței ca să-ți satisfaci capriciile ! Dar cine e adolescenta ? în trecut am admirat-o pe Coppola pentru talentul ei de a recaptura stări poetice adolescentine, dar acum încep să cred că starea asta de desprindere, pe undeva dureroasă, pe undeva delicioasă, ah, cît de fragilă !, oh, cît de prețioasă ! (scuze pentru versuri, dar cred că se potrivesc), e singura pe care o cunoaște realizatoarea n-a ieșit niciodată din ea. De la un punct încolo, Marie Antoinette arată și sună ca reveria
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
lui, unde Hanks un combinator la fel de elegant ca Grant trebuie să-și umple zilele (și buzunarele) cu de-alde Forrest Gump și Codul lui Da Vinci, iar Roberts trebuie să fie Pretty Woman, cînd ar putea fi o funny woman delicios de aeriană, o Carole Lombard. Cît despre Seymour Hoffman, pentru mine el e însăși reîntruparea spiritului lui Wilder : parcă e echipat cu un detector special de mirosuri umane urîte, dat la maximum de-o viață întreagă, iar vocea lui e
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
fi putut să fie unul dintre joculețele cinefile ale Coenilor, dar aceștia au atîta simpatie pentru eroul lor, pentru viața lui lipsită de orice căpătîi și de orice stres, încît își mai relaxează controlul și lasă filmul să se întindă delicios ca o băută între prieteni. Esquire, septembrie 2008 Calitate WALL-E (SUA, 2008), de Andrew Stanton Noul lungmetraj de animație al studiourilor Pixar, WALL-E, începe cu un cîntec vechi (din musicalul Hello, Dolly !) și cu o vedere de sus asupra unui
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
și fiecare din cei veniți, bărbați și femei, îmi făceau călduroase urări de ani mulți cu sănătate și o nouă revenire la Paris! Venisem cu trenul și mă înapoiam la fel cu o sumedenie de bagaje și poveri dulci și delicioase. Pe 10 februarie, la ora 16, plecam din Paris și la 12 februarie 2001 ajungeam la București, iar seara soseam la Bârlad în casa tuturor amintirilor mele! În tren spre București am fost „Domnul cu zambila”. La plecare, Mariana mi-
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
excelează în acest sens : Mihai Eminescu și Ion Creangă. Antiliric, naratorul expediază iritat aceste clișee ale emoției regăsirii, a răspunsului simpatetic din partea lui genius loci, deconstruind mali- țios- sarcastic acei topoi semnificativi ai absorbției nostal- gice în matcă, ai căderii delicioase în originar. Ruptura este deplină, alienarea totală, iar denunțarea clișeului devine expresia favorită a dezrădăcinării. Atât amintirile de călă- torie la Paris ale companionilor, cât și amintirile din copi- lărie sunt puse sub semnul unei idiosincrasii comune a celui care
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Ordinea totalitară elimină acele mobilități democratice care nu converg ideologic, care nu se încadrează în limita propusă de Stat. În acest caz, tirania reprezintă o formă de exces dirijat, etatizat. Jubilația de sensibilitate apocaliptică con- stă în perspectiva unui dezastru delicios cu înghețarea oricărei mobilități într-un instantaneu violent și eficace. Acest mărunt funcționar are preț de o clipă viziunea unei soteriologii crude, în măsură să-i stopeze nu doar incon- tinența discursivă, ci și orice formă de discurs. Însă meca-
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
la "Don Augusto", celebrul restaurant din Mercado Central, specializat în pește și fructe de mare. Acolo meniul comandat de noi era mereu același: stridii, caldo de mariscos (supă de fructe de mare) și locosi (un melc marin cu o carne delicioasă), stropite cu o sticlă de Undurraga alb, excelent! (De la posturile de la Rio și Montevideo am revenit de mai multe ori la Santiago și întotdeauna primul nostru drum era la "Don Augusto"!) Cu cei de la ambasadă mai ieșeam din când în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
dansatori, feluri peste feluri și vinuri peste vinuri și ca invitați toți oamenii de știință și cultură din Chișinău, bașca parlamentari și miniștri.( Eu îmi amintesc de o ulcică smălțuită în care mă așteptau vreo 50 da, cincizeci de sărmăluțe delicioase, nu mai mari decât unghia, pe care le-am înfulecat precum Flămânzilă al lui Creangă.) Întorși la București, am transmis o notă primului-ministru Petre Roman, cu propunerea de suportare a celor 30000 de dolari și nota a fost imediat aprobată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de ani, semănând cu actorul meu preferat, Jean Gabin. Am discutat despre relațiile bilaterale, ne-a felicitat pentru succesele artiștilor noștri la Bienală, precizând că "O Globo" a difuzat multe cronici elogioase... Pe măsuța la care ni s-a servit delicioasa cafea braziliană, era pus discret numărul din ziua respectivă a cotidianului de mare tiraj "O Globo" și mi-a atras atenția pe prima pagină o fotografie cu un titlu mare: "Invazia minerilor în capitala României! Și noi care credeam că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
înalt uneori de 15-20 de metri, cu o coroană în formă de umbrelă. Fructele sale au mărimea și forma unei mingi de fotbal și conțin fiecare cam 150-200 de semințe de 4-5 cm de formă triunghiulară și cu un miez delicios. Statul Parana este asemănător ca populație cu România și capitala asemănătoare ca populație cu Bucureștiul. Aici asemănările se opresc, fiindcă orașul este considerat cel mai curat, mai civilizat și mai bine ordonat din Brazilia și fiindcă fiecare locuitor al Curitibei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]